Alain Delon: ”Femeilor le datorez totul!”

Clujul a trăit unul dintre momentele sale memorabile în seara galei de închidere a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, când marele actor francez a păşit pe covorul roşu al Teatrului Naţional pe acordurile melodiei celor de la Şuie Paparude, care-i poartă numele…

Ce bine e să fii Alain Delon, ziua-n costum, seara-n balon… Ştia Alain despre această melodie? Fireşte că nu. Nici românii nu ştiau cu toţii piesa devenită hitul TIFF-ului din acest an. Cât despre răspunsul lui la întrebarea cât de bine e să fii Alain Delon… „N-am zis că e aşa de bine. Dar sunt bucuros şi mulţumit că am făcut toată viaţa ce mi-am dorit.“ La fel face şi acum. Chiar dacă asta a stârnit numeroase cri­tici la adresa lui. Când Delon şi-a anunţat susţi­nerea politică pentru extrema dreaptă în Franţa, s-a ridicat un val de rumoare împotriva lui. La fel şi când s-a declarat certat cu cinematografia ac­tuală şi cu Festivalul de la Cannes. Lucru despre care a vorbit şi la conferinţa de presă de la Cluj, susţinută înainte de gala la care a primit Premiul pentru Întreaga Activitate. „Nu mă mai ocup de cinematografie pentru că toţi oamenii cu care am lucrat, pe care îi iubesc şi îi respect şi care m-au învăţat ceva nu mai sunt, din păcate, prin­tre noi. Perioada actuală a regizorilor şi actorilor nu mă interesează deloc. Am preferat să mă re­trag. Iar la Cannes nu mai merg. Nu mă mai plac ei pe mine şi nici eu pe ei. A devenit un festival de publicitate foarte american, comercial. Ce să caut acolo?!“

Într-o vreme se spunea că Delon este acest Brigitte Bardot masculin al cinematografiei eu­ropene. Şi adevărul este că acum, Alain, aseme­nea lui Brigitte, a ales să se retragă asumându-şi portretul superstarului problematic ajuns la vâr­sta senectuţii. Trăieşte în liniş­tea de la Douchy, proprie­tatea lui din localitatea elveţiană Loiret, unde are grijă de câinii şi pisicile lui iubite. De ce a preferat acest loc Franţei natale? „Am văzut 3.500 de oameni adunaţi într-o piaţă“, a spus actorul, im­presionat de atmosfe­ra din Piaţa Unirii din Cluj, unde a rulat unul dintre cele mai iubite filme ale sale, Afacerea Pigot. „Nu sunt gene­ralul de Gaulle. Nu sunt preşedintele Republi­cii. Este impresionant. Mi-a făcut plăcere. Mai ales că nu se întâmplă asta acasă. Eu sunt mult mai iubit în lume de­cât în Franţa. Acolo tot timpul am deranjat…“ Pentru că Alain face în continuare ce simte, nu ce trebuie, ce se cere sau se aşteaptă de la el. Dar la 81 de ani, este într-o formă mai bună decât ar fi sperat şi fanii lui cei mai înfocaţi.

Iar la conferinţa de presă, temperamen­tul lui vulcanic, cât se poate de vizibil atunci când nu s-a înţeles cu căştile în care aştepta traducerea întrebărilor, mi s-a părut o dovadă clară că Delon are încă acea flacără în suflet. Are forţa, energia necesară de a juca în continuare… Acum patru ani spunea şi că ar mai putea iubi. Aşa cum îi stă bine unui adevărat seducător. Romy Schneider, Nathalie Barthélémy, Mireille Darc, Anne Parillaud, Rosalie Van Breemen… Lista oficială a femeilor care au tre­cut prin viaţa lui este, desigur, mai scurtă decât cea neoficială. Chiar dacă Delon recunoştea cu aceeaşi ocazie, acum patru ani, pentru revista franceză Voici, că nu toate femeile pe care le-a dorit i-au cedat. „M-au refuzat chiar şi femei care nu erau celebre. Am suferit mult. Dar majoritatea mi-au ce­dat“, a spus el cu umor. Între toate, regina rămâne Romy Schneider, marea dragoste a vieţii lui. E un lucru pe care Alain l-a făcut cunoscut în numeroa­se rânduri, începând cu emoţionanta lui scrisoare la moartea ei. În 2013, spunea că ar mai vrea să tră­iască o poveste de iubire la fel de puternică. „Mi-aş dori să mai fiu îndrăgostit. Pentru ultima dată…“ La Cluj s-a văzut aceeaşi sclipire în ochii lui albaştri când a fost întrebat despre iubire. „Dragostea este cel mai important lucru. Totul în viaţă îl datorez femeilor. Ele m-au creat. Ele au făcut din mine un bun actor. Mereu am vrut să citesc în ochii femeii iubite că sunt cel mai bun, cel mai important, cel mai puternic. Femeia a fost motivaţia mea…“ Dacă nu l-aş fi întâlnit personal, poate aş fi trecut razant peste aceste declaraţii. Dar pe terasa hotelului unde am avut bucuria să primesc un autograf de la el, am înţeles în doar câteva minute ce a însemnat magnetismul lui Delon. Un magnetism pe care şi l-a păstrat în ciuda celor 81 de ani, veniţi la pachet cu ridurile de rigoare. Pentru că da, are trăsăturile unui sex simbol care a îmbătrânit natural, fără in­tervenţii chirurgicale, cam aşa cum se face în cine­matografia europeană, nu în cea hollywoodiană, de care Alain a fugit, în ciuda faptului că în perioada sa de glorie i s-a oferit un contract pe şapte ani la Los Angeles. A ales să rămână în Europa, unde a jucat cu cei mai mari regizori şi n-a greşit.

3500 de oameni s-au adunat să-l vadă!

A mai rămas ceva de spus? Destul de multe. De­lon a povestit puţin şi despre colaborarea cu actri­ţa româncă Elvira Popescu. „Ea a fost una dintre femeile pe care le-am adorat. Elvira a fost impor­tantă pentru începutul carierei mele. Am debutat la teatrul ei. Am jucat cu ea şi cu Romy Schneider într-o piesă regizată de Visconti. Aş vrea ca înainte de a muri să fac o piesă cu o femeie regizor. Am spus că vreau, nu mi s-a propus. Dar acum mai am în plan un proiect cinematografic şi unul în teatru.“ E atât de plăcut şi liniştitor când afli că o mare le­gendă îşi continuă povestea. Şi ar mai fi un proiect, care cu siguranţă va suscita un mare interes. Delon vrea să-şi scrie memoriile. Şi câte ar avea de spus despre o viaţă care a bătut filmul! „Voi scrie pentru copiii mei, pentru ca ei să mă cunoască!“



INAPOI LA PRIMA PAGINA