Amintiri despre regretatul Teo Peter, la 13 ani de la cumplitul accident

Nu ştim cum a trecut timpul, dar deja se împlinesc 13 ani de la moartea basistului trupei Compact, într-un tragic accident rutier în Bucureşti. Iată cum îşi aminteşte Adrian Ordean acea cumplită noapte, resemnarea lui Teo Peter Jr., dar şi gândurile lui Nicu Alifantis.

Pe 4 decembrie 2004, Teo Peter sfârşea subit şi tragic în centrul Bucureştiului, la intersecția străzii Polonă cu bulevardul Dacia. Un şofer grăbit a lovit în plin taxi-ul în care se afla celebru basist al trupei Compact. Pușcașul marin Cristopher van Goethem, cel care beat fiind se afla la volanul autoturismului Ford Expedition şi a provocat accidentul mortal, a fost găsit nevinovat de un tribunal american şi trăieşte liber şi fără mustrări de conştiinţă.

“Nu mai arăt cu degetul şi nu mai trag semnale de alarmă. M-am împăcat cu gândul că ce s-a întâmplat a fost voia Celui de Sus. Războiul purtat cu vinovatul a fost unul nedrept şi s-a încheiat de mult. Mulţi şi-au luat angajamentul că vor cinsti numele tatălui meu, însă timpul aruncă în uitare anumite promisiuni. După toţi aceşti ani, tata a rămas doar pe tăbliţele unei străzi, un nume de stradă”, declara cu glasul plin de durere fiul regretatului artist, Teo Peter jr., citat de libertatea.ro.

Adrian Ordean şi Teo Peter

La 13 ani de la acel moment, Adrian Ordean îşi aminteşte de acea cumplită noapte în care a aflat că „colegul şi prietenul meu Teo Peter a plecat într-o lume mai bună. Mai jos găsiţi un pasaj din cartea mea, „După ani şi ani”, care descrie pe scurt momentul în care am aflat vestea:

Telefonul
Unul dintre cele mai nenorocite apeluri din viața mea, l-am primit în dimineața zilei de 4 Decembrie 2004, pe la 5.00 sau 6.00 dimineața:
-Alo…am răspuns puțin deranjat.
-Domnul Adrian Ordean?
-Da…
-Sunt cutare, numele și gradul…de la Udriște. Vă rugăm să veniți până la noi, colegul dumneavoastră de trupă, Teo Peter…a fost implicat într-un accident rutier. Din păcate a decedat.
-…hai mă, care ești cu glume din astea de rahat la ora asta.
-Domnule Ordean, vă așteptăm la Udriște.
Am tras ceva pe mine și am ajuns acolo foarte repede, era sâmbătă dimineața, dacă îmi aduc bine aminte, iar la ora aia nu era circulație mare.
M-au condus într-o încăpere, unde pe un birou, într-o pungă de plastic transparentă erau câteva obiecte ale lui Teo. Cheile de la casă, de la mașină, portmoneul, niște bani…Cam asta a fost tot ce mai rămăsese, tot ce mai aducea aminte de el. După ce am semnat niște chestii pe acolo, am ieșit în curte și apoi m-am îndreptat spre mașină… Asta a fost tot? Nu știam ce să fac. Eram primul care aflasem. Am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe Leluț… cred că era 7 dimineața.
-Alo…
-Ce vrei mă umflatule la ora asta?
-Leluț… atunci m-au podidit lacrimile… o murit Teo. Din partea cealaltă… tăcere… După câteva secunde l-am auzit pe Leluț țipând… Apoi ne-am înțeles care pe cine sună mai departe… Am plecat spre casă năucit și confuz, revoltat și resemnat în același timp, parcă timpul se oprise, parcă nu era real…”

Teo Peter n-a fost uitat nici de Nicu Alifantis, pentru care 11 aprilie (data naşterii lui Teo Peter) va fi în fiecare an o zi tristă.

„Întotdeauna în aprilie, îmi amintesc de el, pentru că uneori viața, în joaca ei cu noi, ne mai strecoară și câte-o amărăciune. În urmă cu 10 ani, îmi adunam gândurile și amintirile, atât de frumoase legate de Teofil, astfel:
Dacă stau bine şi mă gândesc, nici nu mă miră verdictul dat de justiţia americană. Sigur că este dureros şi nedrept atât pentru Teo, cât și pentru familia lui, pentru noi, cei ce l-am iubit.
Teo Peter a fost un tribut adus transformărilor pe care țara asta a noastră a ales să le facă. O victimă colaterală.
Oamenii greşesc uneori, sunt răi alteori si buni câteodată!…
De aceea cred că doar Dumnezeu este singurul care poate să-i judece drept. Nimeni altcineva.
Sunt convins că acel puşcaş marin nu va avea un somn liniştit cât timp va trăi, cum sunt convins că acum Teo e mult mai trist. Nu ştiu dacă este cazul să mă revolt ori să mă resemnez, însă personal, vreau să-i mulţumesc lui Teo pentru tot ce-a fost şi a făcut pentru noi toți. Și mai cred că acum, mai mult ca oricând, merită un gând bun din partea noastră.
În inima mea Teo Peter a căpătat imaginea unui erou și asta, pentru că avem nevoie de eroi, dar mai ales pentru că avem nevoie de împăcare cu noi înşine şi cu semenii noştri.”

În amintirea lui Teo Peter, o stradă de la marginea Clujlui îi poartă numele.



INAPOI LA PRIMA PAGINA