Brigitte Năstase: „Greşala păcătului îmi aparţine exclusiv mie, deşi lumea l-a condamnat pe el”

După ce a anunţat din nou că vrea să divorţeze, soţia lui Ilie Năstase a revenit la sentimente mai bune.

Relaţia dintre Brigitte şi Ilie Năstase este asemenea unui roller-coaster.

Într-un nou mesaj postat pe pagina sa de socializare, Brigitte Năstase face dezvăluiri şi-şi exprimă cele mai profunde regrete. Soţia lui Ilie Năstase vorbeşte despre „greşala mea din ultimul an al vieţii mele… un an al răzbunarii şi al rătăcirii mele” şi promite să revină la „bunele practici”.

„Este o zi de duminică-ziua Domnului, zi pe care am început-o prin rugăciune în Casa Domnului.
O zi în care am luat hotărâri noi pentru viaţa mea.
O zi în care vreau să iert şi să fiu iertată.
De ce spun asta? Poate vă întrebaţi de ce am şi eu nevoie de iertare…
Pentru că astăzi este o zi în care am hotărât să mă întorc cu sufletul înspre credinţă şi, pentru ca să devin din nou un Copil al lui Dumnezeu, simt să mărturisesc greşala mea din ultimul an al vieţii mele… un an al răzbunarii şi al rătăcirii mele…
În urmă cu un an, în deznădejdea mea şi influenţată de ura singuratăţii, am ieşit pentru prima dată după mulţi ani, într-un club din Timişoara. Acolo am cunoscut un băiat, care în nebunia şi rătăcirea mea de atunci, am crezut că-mi va acoperi rana încă proaspătă a trădării şi singurătăţii.
Pentru că acesta era un împătimit al vieţii de noapte, am încercat, din nou în nebunia mea, să mă transform în femeia amatoare de club perfectă. Atunci am început să gust la început, apoi să consum în adevăratul sens al cuvântului băutură – respectiv şampanie.
Cu cât mă afundam mai mult sufleteşte în acestă relaţie, cu atât mă depărtam mai mult de credinţa mea, de faptul că eu de fapt sunt un copil al lui Dumnezeu şi în loc să fiu o lumină pentru cei din jur, am devenit o făptură plină de întuneric…
Nu a trecut mult şi acel băiat s-a dovedit a-mi produce răni mult mai mari decât cele produse de soţul meu….
Cu multe regrete în suflet, şi chiar mustrată până în adânc de fapta făcută, am încercat să repar căsnicia atât de mult dorită de mine cu ani în urmă.
Însă, aşa cum niciodată o cănuţă spartă şi lipită nu va mai arăta la fel ca înainte, nici relaţia mea cu Ilie după această împăcare nu a mai fost altceva decât un şir îndelungat şi dureros de reproşuri şi învinovăţiri reciproce.
Atât de mult ne-am lovit unul pe altul în ultimele opt luni….
Atât de mult ne-am schingiuit reciproc sufletele, plini de ură şi răzbunare, încât am culminat în a-mi dori din suflet să închid acest capitol, să fiu iertată, dacă se poate, şi să pot să îmi aduc aminte de Ilie ca fiind bărbatul care m-a ajutat şi ridicat atâţia ani mai mult decât aş fi putut visa vreodată că poate să-mi ofere cineva în viaţa asta.
Astăzi, la biserică, mi-am dat seama că greşala păcătului îmi aparţine exclusiv mie, deşi lumea l-a condamnat pe el….
Pentru că eu eram un copil al lui Dumnezeu şi eu trebuia să fiu o pildă şi să iert, să întorc şi celălalt obraz, dar ura şi răzbunarea din mine nu m-au lăsat să mă comport asemeni unei femei înţelepte.
Am dat cu piatra şi apoi eu am greşit înzecit… deşi Cuvântul Domnului spune:
„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” (Efeseni 5:22-23)
Astăzi, am făcut Domnului promisiunea unei vieţi noi, cu Domnul. Fără cluburi, şampanie, minciună, judecată, ură.
un început al iertării. Pentru că am nevoie să fiu, la rândul meu, iertată.”

La câteva ore după postarea acestui mesaj, Brigitte era din nou fericită, după ce a primit de la soţul său (care n-a luat nicio clipă în serios cererea ei de divorţ) un imens buchet cu trandafiri roşii.



INAPOI LA PRIMA PAGINA