Corina Caragea: „Nu-s aşa celebră, sunt un om normal“

Citeste tot despre:

Conservatoare, constantă, dar și cu credite la bancă, Corina joacă rolul normalităţii din ipostaza de vedetă a știrilor sportive. O recunoşti după zâmbet, prezintă fericită, de ani mulţi, ştirile din sport la PRO TV. Corina Caragea te lasă cu o stare bună: sportul cu zâmbetul pe buze. Vreau să vă spun că este fericită şi în realitate. Sunt oameni gândiţi să fie fericiţi. Le stă bine fericirea. Aşa e Corina Caragea. E bună la a fi fericită în viaţă.

Lucrezi de la 20 de ani la PRO TV.
Corina 20 şi puţin. De la 22 de ani. Înainte am fost la un post de știri.
Oricum, sunt mulţi. Eşti o persoană constantă.
Să ştii că sunt. Şi maşina o am de 12 ani. Sunt constantă în tot.
Şi Andreea Esca mi-a povestit asta. Merge la acelaşi serviciu, pe acelaşi drum.
Da, e un conservatorism. E o viaţă safe.
Când te-ai angajat acum mulţi ani la PRO TV, cu ce gânduri ai făcut-o? Cum te uitai spre viitor la 20 de ani?
N-am visat şi nu mi-am propus să ajung la PRO TV. Drept dovadă, atunci când a venit propunerea, am crezut că e o glumă. Am zis: „Bine, bine, lasă, mai vorbim“. PRO TV-ul era deja ceva important…. Era o nebunie, de aceea mi s-a părut că n-aveau cum să mă fi sunat pe mine. Mi s-a părut că e unul care se dă drept Costi Mocanu. Eram în duş. Mi s-a părut că nici n-am auzit bine, dar m-am gândit că dacă e ceva, mă mai sună el. A mai sunat de trei ori.

Deci la început n-ai luat în serios. Nu bănuiai în ce se aşază viaţa ta atunci.
Nu. Nu-mi propusesem, nu visam la asta. Apoi m-am gândit: „Oh, my God! Şi dacă e adevărat? Dacă n-o să fac faţă, dacă mă fac de râs?“. Dacă, dacă, dacă…
Cât au durat aceşti „dacă“?
Un an de zile. Îmi amintesc că i-am zis lui Costi Mocanu atunci: „OK, dacă e adevărat şi eşti tu, dacă nu glumeşti, lasă-mă un an la oamenii aceştia, la Realitatea, că îmi e jenă să plec“.

Nu ştiai cum să le zici vestea?

Da şi mă ataşasem şi de colegi şi-mi părea rău. Voiam să mai rămân un an. Şi am rămas. După un an m-a sunat.
Deci atât de hotărât a fost Costi Mocanu.
Da. Şi cred că şi şocat, îmi propunea totuşi PRO TV. Acum mă gândesc şi eu la fel. Atunci am vrut să fiu precaută. Realitatea TV a fost primul meu loc de muncă stabil.
Cum începe celebritatea, Corina?
Pe nesimţite.
Cum a început la tine? Cu ce a început?
Cu nişte ştiri false. Pe vremea aceea eu mergeam cu tramvaiul. Şi dimineaţa, trăgeam cu ochiul la ziarele celor care prezentau matinalul lângă mine. Şi era plin de invenţii odioase despre mine.
Tramvaiul cinci?
Nu, eu luam 41 de la mine, apoi schimbam cu metroul şi tot aşa.
Şi ştirile ce spuneau?
Ştirile spuneau că eram combinată cu nişte unii.
Cu cine?
Cu Robert Turcescu îmi amintesc că spuneau.
Nici nu ştiai cine e.
Nu, ştiam cine e. Lucram la același post de televiziune amândoi, dar nu ne prea întâlnisem pe acolo. Şi au mai continuat să mă asocieze şi cu alţi oameni. Oameni pe care nici nu-i întâlnisem în realitate. De exemplu, Cristi Chivu. Îl ştiam de la televizor. Mi se părea ciudat, mă suna lumea pe tema asta.
Nu te-a sunat şi el?
Nu, nu. În fine, au mai fost. Nu înţelegeam ce se întâmplă şi mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc.
Păi, şi nu te-ai gândit că trebuie să rezolvi, având o relaţie celebră?
Nu, m-a făcut să fug şi mai mult de asta. Şi întotdeauna mi-am ales iubiţii din rândul oamenilor care nu au legătură cu celebritatea. Am căutat să fie un om normal. Să-mi pot păstra picioarele pe pământ.
Dar se poate invers, celebritatea ta să atragă şi un tip de om necunoscut, în speranţa că va ajunge celebru.
Există şi riscul ăsta. Există oameni de genul ăsta, dar mie nu mi s-a întâmplat. Nu a încercat niciun iubit să se folosească de asta. Din contra, toţi şi-au dorit să fie anonimi în continuare.
Mi-a rămas în minte ce-ai zis mai devreme. Ți-ai dorit să fie oameni normali.
Atunci ce caut aici, nu?
Ce cauţi în viaţa asta?
La început nu-ţi dai seama. La 20 de ani nu te gândeşti. Pentru mine a fost pe nesimţite. N-am conştientizat nici atunci când m-a sunat PRO TV-ul ce super şansă am şi nici apoi în ce super loc sunt. Nu ştiam ce poate ieşi din treaba asta. Eu să prezint ştirile de la opt seara şi să mă vadă nişte milioane de oameni nu mi s-a părut atât de grandios atunci.
Îţi dai seama că acum citesc interviul ăsta o grămadă de fete care tocmai asta visează să devină şi se enervează văzând că nu apreciezi?
Da. „Uite-o pe asta, e nerecunoscătoare“. M-am obişnuit pe parcurs şi mi-am asumat treaba asta. Ca orice meserie, vine cu bune şi cu rele. Acum sunt OK, nu mă mai deranjează. Mă deranjează doar când cei apropiaţi sunt deranjaţi, când ei cred ce văd prin ziare. A fost alegerea mea, nu a lor, ca eu să apar la televizor.
Şi nu se mândresc cu tine?
Se mândresc cu mine, da. S-au obişnuit, dar tot mă mai sună să-mi spună ce au citit despre mine.



INAPOI LA PRIMA PAGINA