EXCLUSIV pentru OK: Miki & Răzvan Constantinescu – „Nu contează atât de mult căsătoria“

O spun doi oameni care îşi împart viaţa şi drumurile de 15 ani încoace şi care nu consideră mersul la altar un prag capital în iubire

Sunt de atât de mult timp împreună, încât lumea se întreabă dacă au făcut sau nu marele pas. „De unde ştiţi voi că nu l-am făcut?“, spune Răzvan în glumă. Căci Miki şi Răzvan Constantinescu sunt unul dintre acele cupluri artist-manager care funcţionează ca „Doi la singular“, chiar dacă nu au verigheta pe inelar. Inelul de logodnă, însă, există de mult…

Cât timp a trecut de la K-Pital?
Miki: De prin 2003, a trecut destul timp. (râde)

Şi, totuşi, lumea te ştie tot ca Miki de la K-Pital.
Miki: Aşa s-a obişnuit cu mine. Pe vremea aia, făceam multe gingle-uri pentru radiourile din ţară în care eu spuneam: „Bună, sunt Miki de la K-Pital.“ Şi a rămas ca o etichetă.
Răzvan: Proiectul K-Pital a avut foarte mare succes şi a fost greu de egalat.

Dar deja e o generaţie care nu ştie vremurile K-Pital.
Răzvan: Da, dar Miki nu se adresează generaţiei de care vorbeşti tu, ci tot generaţiei care a crescut odată cu ea, unui public care acum e mai matur. Şi încă mai sunt oameni care, atunci când aud piesele K-Pital, sunt nostalgici.

Şi tot o etichetă a fost şi muzica latino.
Miki: Cred că de la colaborările pe care le-am avut cu Pepe şi cu Jorge. Plus că mi-a mers foarte bine în perioada latino şi cred că toate piesele mi s-au potrivit pe voce, pe imagine, uşor gipsy. Dar am cântat toate genurile şi cânt de mică. Mi-aduc aminte cum familia ori colegii mamei mele mă urcau pe masă şi-mi ziceau: „Hai, cântă!“. Eram un chiştoc de cinci ani şi cântam muzică populară veche. Am învăţat o grămadă de cântece de la bunica mea, care avea pick-up cu toate plăcile posibile: Benone Sinulescu, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Gică Petrescu… Şi eu le învăţasem pe dinafară! Copilăria mea a fost lângă Focşani, în Calienii Noi, şi bunica ţesea la război, iar eu cântam. Acum  piesele acelea le cânt la evenimente private. K-Pital a fost, să zicem, perioada mea nebună, dar eu cântam de mult.

Ştiu că ai fost eleva Mihaelei Runceanu.
Miki: Da. La 15 ani am avut-o profesoară, dar n-am prins-o prea mult, din păcate. Dar cât am prins-o, am furat tot ce am putut. Era o femeie senzaţională, un pedagog minunat. Ştia când să fie bună şi să glumească şi când să fie severă. O iubeam! N-aveai cum să n-o iubeşti!

Dar, după K-Pital, tu ai avut o pauză.
Miki: De monden, nu de cântat! Simţeam că nu-mi mai găsesc locul. Mi se părea totul o prefăcătorie.

Şi acum, că ai revenit, s-a schimbat ceva?
Miki: Nu, dar am realizat că mi-ar fi benefic să reapar. Lumea uită, iar eu din asta trăiesc. Primii mei bani câştigaţi din muzică au fost 50 de dolari drept premiul întâi la un festival de muzică din Bucureşti. Şi pe ăia i-am dat în casă. Câştigând bani de mică din muzică, eu asta fac şi acum, nu am avut alt job. Asta e vocaţia mea.

Care a fost cel mai bun moment al tău?
Miki: Mi-a fost bine tot timpul, dar cred că un boom a fost când am făcut melodia „Fără tine“ cu Pepe, pe care am lansat-o la Premiile MTV în 2004. Aveam foarte multe concerte atunci. Dar, la un moment dat, nu mi-am mai plăcut ce se întâmpla în showbiz şi am început să refuz să mai apar.

Dar crezi că la momentul ăsta e mai greu să te lansezi sau să revii?
Miki: Din ce văd eu, se lansează foarte mulţi şi foarte repede, dar la fel de repede şi dispar.
Răzvan: E un pic mai greu să rebranduieşti, pentru că te baţi cu percepţiile învechite şi atunci trebuie să ieşi cu un produs bun. Iar piesa din vară, „Doi la singular”, şi apariţia ei cu band e o maturizare artistică şi e binevenită în peisaj. E tot Miki, doar că o Miki mai matură.

Care e secretul unui artist ieşit din mainstream, ca Miki, de e în continuare vandabil?
Răzvan: E ca un fel de mâncare bun din copilărie, pe care acum îl redescoperi cu plăcere. Are o imagine bună, foarte curată – la lucrul ăsta am muncit în toţi anii în care n-a fost în mainstream, când toată lumea ne propunea să apară cu shopping, cu bârfe, cu alte lucruri decât i s-ar fi potrivit. Ori noi n-am făcut acest compromis. Şi, pentru că piaţa a început să se mai cureţe, am decis să revenim. Pe de altă parte, ofertele profesionale au continuat să existe din partea celor care ştiau că, deşi nu mai apare la televizor, ea continuă să aibă voce bună, să cânte cu trupă, să facă atmosferă.

Loading...


INAPOI LA PRIMA PAGINA