INTERVIU EXCLUSIV Fuego: “Am primit scrisori cu cereri în căsătorie”

Ce moment mai bun pentru o întâlnire cu Paul Surugiu decât finalul verii, când toată lumea începe să numere câte zile au mai rămas până începe să împodobească el bradul?! Am vorbit despre succesul său, dar și despre glumele pe seama succesului său, despre viața personală cu care este atât discret, despre cei care-l iubesc de atât timp, dar și despre cei care-l ironizează…

Ai implinit pe 23 august, varsta de 41 de ani. Cum simti vârsta asta? Cum ai sarbatorit?

Ca pe-o experiență, așa o simt! Nu sunt omul care să dea foarte mare atenție vârstei, deși părul alb îmi face deseori în ciudă! La 41 de ani, mă simt un om bogat, care-a evoluat și și-a depășit constant condiția, din toate punctele de vedere. Sunt un artist căruia îi place ce face, care e fericit cu zona sa de public și cu genul muzical ales, nefiind pus în situația de a face compromisuri în artă de dragul difuzărilor sau al banilor! Eu la 41, mă simt undeva pe la 20 și ceva! Un adolescent pus pe muncă și pe nebunii, gata să surprindă! Tocmai de asta simt că n-am făcut nici jumătate din câte pot face și pot arăta eu în general! Ziua mea a picat anul acesta în cursul săptămânii! Telefonul mi s-a blocat de vreo 3 ori de la atâtea mesaje, încât la un moment dat am fost nevoit să-l închid. Nu sunt omul petrecerilor și nici al surprizelor, astfel că mi-am luat o mâna de prieteni apropiați și am celebrat în stilul nostru caracteristic, liniștiți, cu o muzică și o mâncare bună alături, fericindu-ne de ce avem și de ce ne-am mai putea dori de la viață!

Spune-mi o amintire amuzantă de ziua ta dinainte de ’89, cand 23 august avea alta semnificatie. 

23 august era cea mai importantă zi din România atunci. Eu unul eram foarte haios. Eram un puștan exaziat de faptul că tot orașul a ieșit, cu steaguri și urale, să mă sărbătorească pe mine. Așa-mi imaginam eu până pe la vreo 6-7 ani, când am înțeles, de fapt, că altcineva era personajul principal. Și-atunci am zis că fac eu în așa fel încât să știe lumea că pe 23 e ziua lui Ciprian, nu doar a țării! Oricum atunci sărbătorile erau altfel! Pe 23 august mergeam cu toții la un mare grătar, la ștrand la Turda, dansam, petreceam, ne bucuram de fiecare moment! Eram oameni simpli, dar simplitatea asta a noastră de-atunci a ajuns prost înțeleasă ulterior! De obicei, frumusețea vremilor și fericirile stau exact în aceste lucruri aparent banale, dar care peste ani oferă o însemnătate deosebită perioadei! Mie mi-ar face plăcere să mă întorc în copilăria de dinainte de 89, cu toate plusurile și minusurile ei! Aș fi probabil, la fel de fericit!

Paul, în copilărie

Cum a fost vara aceasta pentru tine? Unde ți-ai petrecut vacanta?

A fost o vară plină! Eu de obicei iarna dorm mai puțin, pentru că atunci e vârful meu, dar se pare că și vara am probleme cu somnul din pricina muncii! N-am avut vacanță, pentru că așa am ales, dar nu mă plâng din cauza aceasta! Am muncit, am avut spectacole, am străbătut drumurile patriei, iar în timpul liber rămas m-am relaxat serile cu prieteni apropiați, la răcoare și noaptea am pictat de zor, pentru că atunci funcționez și pentru că inspirația mea e legată de aceste ore nebune! Eu în general urăsc vara, deși sunt născut în acest anotimp, iar anul asta am preferat să fug de caniculă pe cât se poate! Iar vacanță în adevăratul sens al cuvântului nu am mai avut de vreo câțiva ani! Mi-e greu să mă desprind complet, deși sunt conștient că uneori mi-ar face bine asta! Atunci când ești artist independent, când muncești cot la cot cu echipa ta, de la promomovare până la act artistic în sine, e mai dificil să te rupi! Dar eu sunt împăcat cu ideea că viața mea e o continuă vacanță, asta pentru că ador ce fac și pentru că orice-ar fi, eu nu mă plictisesc niciodată!

S-a terminat vara, lumea deja numără câte zile au mai rămas până începi tu să împodobești bradul. Spune-mi sincer dacă te deranjează în continuare glumele pe seama hitului tău și dacă a existat, totuși, o glumă pe care ai gustat-o…

Dar nu am fost niciodată deranjat de glumele pe seama acestui cântec! În fond, tocmai acestea i-au adus popularitatea, deși în esență e o piesă simplă, de câteva măsuri, despre părinți și bucuria de a petrece Crăciunul în familie. Eu înțeleg anumite poante, dacă-s făcute cu simț de răspundere, cu umor și nu au intenția de a transforma totul într-un grotesc. Mă amuză și pe mine poveștile cu bradul, iar dacă ele dau atât de bine, de ce să nu le acceptăm, atât timp cât cei ce le fac nu au alte scopuri! Nu suport în schimb mitocănia și miștocăreala ieftină, dorința impetuoasă de a ieși în față și nesimțirea. Cu astea nu mă am! Uite, că tot împodobesc iar brazii României în luna decembrie, vă aștept pe toți la concert, în mai toate orașele țării, inclusiv în București, de pe 4 decembrie până la finalul lunii, să vedeți că Paul Surugiu-Fuego nu înseamnă doar acest cântec, ci cu totul și cu totul altceva!

Ai de gând să compui un hit care să detroneze “Împodobește, mamă, bradul”?

Există aceste piese, doar că ele au scăpat de „ochiul vigilent” al haterilor și atunci nu au ajuns la o notorietate atât de pronunțată, mai ales că noi, artiștii independenți, nu suntem difuzați intens pe radio ( mai deloc ) din motive care rămân în continuare necunoscute pentru mine. Am aproape 600 de piese în repertoriu, care includ mai multe genuri muzicale – pop, pop-rock, balade, folclor, colinde. Noțiunea asta de hit e destul de ciudat înțeleasă la noi. Eu sunt de părere că un hit ( o piesă de succes ) nu este cea care e difuzată de 10 ori pe zi la radio, timp de câteva luni, apoi pierzându-se în neant. Un hit e un cântec care rămâne pe buzele și în mintea oamenilor în ani, care are melodicitate și poate fi fredonat, care e nelipsit de la evenimente, care ajunge să se identifice cu artistul care-l cântă!

Nu toți colegii de breaslă îți sunt prieteni, cum ar fi Cheloo de la Paraziții sau Tudor Chirilă. Îmi închipui că Paraziții n-ai ascultat niciodată, dar muzica lui Tudor?



INAPOI LA PRIMA PAGINA