INTERVIU EXCLUSIV Fuego: “Am primit scrisori cu cereri în căsătorie”

Ai să râzi, eu consider că n-am dușmani. Așa vreau eu să fiu, un naiv care crede că e loc pentru toată lumea sub soare. Nu-mi dau cu părerea despre munca altora, pentru că nu sunt în măsură să judec sau să dau verdicte. Îmi apreciez toți colegii, pentru că fiecare dintre noi avem publicul nostru și nu cred că suntem mai interesanți dacă intrăm în vreun fel pe felia celuilalt. Tudor Chirilă este, după cum am mai spus, un om talentat, un actor cu har. Firește că i-am ascultat muzica, pentru că eu n-am nimic cu nimeni!

Te-ai gandit vreodata să-ți schimbi stilul muzical? Ai primit propuneri în acest sens? 

De ce-aș face-o? Sincer, să te apuci să te consideri spectaculos și să faci schimbări majore doar de dragul impresionismului, e o mișcare care nu ajută în ani. În schimb am diversificat! Pentru cei ce-mi cunosc repertoriul știu că în ultimii ani eu am un sound modern al pieselor, chitară electrică, tot felul de inovații care dau bine și potrivesc cu mesajele mele. În primul rând, foarte importante sunt pentru mine textele. Un cântec trebuie să transmită ceva, să spună o poveste. Nu voi intra pe zona de comercial, doar pentru a fi acolo, cu atât mai mult cu cât eu am fost în zona respectivă. Da, am primit în ani numeroase propuneri și am avut idei de proiecte speciale! Nu le-am eliminat, doar că nu le-a venit încă vremea!

Dar tunsoarea ai fost vreodată tentat să ți-o schimbi?

Tunsoarea oricum nu mai este cea de la începuturi. Nu mai am de ani de zile cărare pe mijloc! Am variat, pe-aceeași temă! În primul rând, îmi stă cel mai bine în felul acesta! Apoi, ca la Andreea Esca, e un element de identificare asupra mea și n-aș vrea să stric asta! Nu cânt din păr, asta e cert, astfel că mă concentrez mai mult pe ce fac! Deci nu, nu vreau să schimb ceva ce funcționează bine!

Ai fost cerut vreodată în căsătorie de o admiratoare?

Am primit, pe parcursul anilor, tot felul de cadouri atipice de la publicul meu, inclusiv scrisori cu cereri în căsătorie. Vedeți voi, eu sunt un om apropiat de public, stau cu orele după concerte și dau autografe, ori fac poze. Trebuie să existe desigur, și o limită! Dar cumva acesta a fost un alt mare avantaj al meu. Popularitatea mi-am câștigat-o în timp pentru că eu în esență sunt un om popular. Oricât de greu ar fi fost, oricât de obosit, mereu am stat la autografe și am povestit cu oamenii, pentru că publicul e cel care ne așează pe locul cel merităm în ani!

Paul, alături de Irina Loghin

Mai ai admiratori care cred după atât timp că ești fiul Irinei Loghin?

Când am fost prima oară în turneu în America cu doamna Irina, toată lumea credea asta și oricât am fi încercat noi să distrugem mitul, nimic nu-i clintea. Da, mai sunt oameni care cred asta, dar nu mă deranjează! În fond, proiectul acesta a avut succes enorm în primii lui ani! Eu am mers pe premisa că este o colaborare onorantă, pe o zonă pe care nu o încercasem până atunci! Dar nu mă așteptam să avem un asemenea impact! Am colindat împreună mai bine de jumătate de lume, toată România și Republica Moldova, iar asta ne-a unit și cumva relația noastră de azi nu e departe de statutul de mamă și fiu. Iar dacă oamenii cred asta, eu mă bucur!

Ce trăsături ai moștenit de la mama ta, Eugenia?

Ohoh, mama a fost cea care mi-a insuflat de mic copil dragostea pentru muzică, pentru această profesie, sesizând talentul pe care-l am. Ea și-a dorit mereu să cânte, dar conjuncturile nu i-au fost cumva favorabile. Semăn și fizic cu mama și cumva am împrumutat multe trăsături de caracter de la ea. Dar ce e cel mai important e faptul că mi-a oferit o educație temeinică, știind să mă direcționeze să iau deciziile corecte. Alături de tata, au făcut numeroase sacrificii pentru ca eu să pot ajunge unde sunt azi și n-am decât cuvinte de laudă pentru ei. Și-am mai moștenit de la mama, deși n-aș fi vrut, faptul că-s gurmand, o trăsătură care ne dă de furcă în lupta cu kilogramele!

Paul, alături de mama lui, Eugenia

Ești unul dintre cei mai discreți artiști în privința vieții personale. Există lucruri pe care le-ai schimba dacă ai da timpul inapoi?

Vedeți voi, noțiunea de viață personală nu e întâmplătoare. Ea a fost definită tocmai ca anumite lucruri din viața unor oameni care au privilegiul de a ajunge în viața celorlalți, să rămână doar a lor. Personal, îmi scriu bucuriile și dezamăgirile zilnic pe Facebook, încercând din experiențele mele, să ofer publicului ceva învățăminte. Nu aș schimba nimic din tot ce sunt sau am trăit pentru că așa cum mă vedeți azi, ce însemn eu în prezent e un cumul al tuturor experiențelor trăite, fie că au fost fericite sau mai puțin plăcute. Plus că nu mi-ar place să dau timpul înapoi, eu netrăind în trecut, fiind un om al clipei și-al viitorului!

Dacă tragi linie si faci o contabilitate a celor 41 de ani, ești mulțumit, fericit? Mai sunt lucruri pe care vrei să le bifezi?

Nu simt vârsta de 41. Eu mă consider un adolescent în continuare care nu a făcut nici jumătate din câte mai are de arătat. Sunt bine cu mine, am multă pasiune de dăruit și dorință de a face lucruri mărețe. Nu-mi simt vârsta, iar firele astea albe multe din părul meu sunt așa, de decor, eu în suflet simțindu-mă în permanență un adolescent! De dorit, nu mai vreau prea multe! Firește că-mi vreau prietenii aproape pentru mult timp, vreau sănătate, care-i din ce în ce mai precară în rândul tuturor, liniște și răbdare! Restul le fac eu, așa cum am reușit să fac, cu bune și rele, în cei aproape 25 de ani de carieră! Și n-ar strica și mai mult timp liber, pentru a picta și pentru a ajuta, pentru a sta cu oamenii dragi și a găsi noi surse de inspirație.

Dar există cineva în viața ta acum? Îți dorești un copil?



INAPOI LA PRIMA PAGINA