Grace Kelly & Prințul Rainier, prima idilă urmărită în prime time

Totul a început cu o întâlnire formală, stabilită de agenţii lui de presă și PR-ii ei. Un an mai târziu, „Regina“ Hollywood-ului și prinţul moștenitor din Monaco își declarau iubire pe viaţă într-o ceremonie extravagantă, filmată de studiourile MGM și urmărită de zeci de milioane de oameni din întreaga lume.

Prince Rainier III of Monaco and Grace Kelly, 26, pose for photographers at the Kelly home in Philadelphia after announcing their engagement yesterday. (Photo by FranK Hurley/NY Daily News Archive via Getty Images)
Nunta secolului. Ceremonia de oficializare a relaţiei lor a fost primul eveniment modern care a generat mediatizare excesivă, fiind urmărit de 30 de milioane de oameni, într-o perioadă în care nu exista televizor în fiecare casă.

6 mai 1955. O zi obișnuită din viaţa actriţei Grace Kelly, care se afla în turneul de promovare al filmului To Catch a Thief și avea de bifat o conferinţă de presă, inter­viuri cu jurnaliștii, o vizită la coafor, o ședinţă foto cu un prinţ și o gală organizată în onoarea ei. Cu un program atât de încărcat, Grace s-a gândit să renunţe la singura întrevedere pe care nu o considera absolut obligatorie, cea cu Prinţul Rainier al III-lea, și și-a făcut cunoscu­te intenţiile cu o zi înainte, când a luat prân­zul cu actorul Jean-Pierre Aumont: „Prefer să merg la coafor în loc să mă întâlnesc cu Prin­ţul…“. Însă amicul ei, un adevărat Cupidon, a reușit să o facă să se răzgândească: „Nu poţi face una ca asta unui prinţ în carne și oase!“.

Întâlnirea dintre Grace și Rainier a avut loc la palat, cei doi plimbându-se prin grădi­nile regale și abordând subiecte adecvate și politicoase. Nimic romantic nu s-a petrecut între ei, din simplul motiv că fotografii de la Paris Match le urmăreau și imortalizau fieca­re mișcare, iar servitorii nu-i slăbeau din ochi, încercând să le satisfacă orice nevoie. Chiar și în urma unei întâlniri atât de formale, Prinţul Rainier s-a declarat încântat de compania de care a avut parte, enumerând printre calităţile actriţei prospeţimea sa, maturitatea, sensibi­litatea și educaţia. Nici lui Kelly nu i-a rămas indiferent cel mai dorit burlac din Europa, ca­talogându-l drept „fermecător“.

Au urmat luni întregi de coresponden­ţă între frumoasa actriţă și prinţ. Cei doi se apropiau tot mai mult prin intermediul destăi­nuirilor pe care și le făceau în scris, însă niciu­nul nu îndrăznea să propună revederea. Într-o zi, Rainier s-a confesat preotului său, Francis Tucker, recunoscând că nu și-o poate scoate din minte și din suflet pe Grace. Acesta, emo­ţionat de mărturisirea prinţului, i-a scris în se­cret americancei, pe care a informat-o despre sentimentele pe care acesta le avea pentru ea, iar Kelly i-a răspuns pastorului că își dorește să-l revadă pe Prinţ în următoarea sa vizită în Europa. Mulţumit de răspunsul primit, preotul a aranjat pe loc o vizită în Statele Unite pentru ea și Prinţ. Coincidenţa face ca Rainier să fie cazat la familia Austin, care, culmea, erau buni prieteni cu părinţii lui Kelly și îi invitaseră pe aceștia – inclusiv pe Grace – de Sărbători la ei. Astfel, actriţa și prinţul ei și-au petrecut pri­mul lor Crăciun împreună la New York, îndră­gostindu-se nebunește unul de celălalt. Iar în ajunul Anului Nou, într-un decor de vis, prin­ţul a coborât într-un genunchi în faţa alesei sale și a cerut-o în căsătorie.

19th April 1956:  Prince Rainier of Monaco with his bride, Her Most Serene Highness Princess Grace Patricia (1929 - 1982) (Grace Kelly), praying during their wedding service in Monaco Cathedral.  (Photo by George W. Hales/Fox Photos/Getty Images)
Adio, Hollywood! Nunta de la Monaco este ultimul film hollywoodian în care a apărut Grace Kelly. Prinţul a permis studiourilor MGM să filmeze întreaga nuntă în schimbul încheierii contractului de șapte ani cu actriţa.

Imediat ce s-a aflat vestea, Hollywood-ul jubila, iar monegascii fremătau de fericire! Prinţul și-a găsit jumătatea, pe mama viitorilor săi urmași, care aveau să salveze principatul (conform unei înţelegeri istorice, dacă prinţul murea fără moștenitori, cei 20.000 de supuși ai principatului deveneau cetăţeni francezi), iar actriţa avea să devină Prinţesă de Monaco! Grace avea 25 de ani și era, pe-atunci, o actri­ţă câștigătoare a premiului Oscar și un fashion icon veritabil, o femeie curtată de unii dintre cei mai mari cuceritori ai vremii, printre care Clark Gable, Șahul Iranului și designerul Oleg Cassini, cu care fusese chiar logodită. Nu-și putea găsi fericirea decât alături de un bărbat puternic, după cum ea însăși a declarat: „Nu-mi doresc pe cineva care să se simtă intimidat de succesul meu. N-aș suporta să i se spună soţului meu domnul Kelly“. Așadar, o urcare în ierarhia socială, chiar până la statutul de Prin­ţesă, a fost mai mult decât binevenită!

Iar Rainier, la 31 de ani ai săi, a găsit în Grace nu numai femeia care avea să-i aducă pe lume moștenitorii, ci și cea care avea să îm­prumute puţin glamour regatului său. E ade­vărat că Monaco e mai mic chiar decât studi­ourile MGM, unde fusese angajată actriţa, dar tot oferea o viaţă de lux în palatul cu 200 de încăperi unde cei doi soţi și-au petrecut cei 26 de ani de mariaj. După încheierea somp­tuoasei ceremonii de oficializare a relaţiei lor, Grace și-a asigurat supușii de autenticitatea sentimentelor sale: „Când m-am măritat cu Prinţul Rainier, am ţinut cont de ce fel de om este și nu de funcţia pe care o are“. Altfel i-ar fi fost și mai greu să-și însușească noile respon­sabilităţi regale, care nu sunt oricum floare la ureche pentru nimeni.

No Merchandising. Editorial Use Only. No Book Cover Usage. Mandatory Credit: Photo by MGM/REX/Shutterstock (5886007m) Grace Kelly High Society - 1956 Director: Charles Walters MGM USA Film Portrait Musical Haute société
Dovada iubirii. Când a primit inelul de logodnă, Grace l-a etalat în ultimul său film făcut la Hollywood, High Society.

După ce cariera actoricească devenise doar o amintire pentru ea, Prinţesa s-a dedicat ac­ţiunilor caritabile și evenimentelor cultura­le. La fix nouă luni și patru zile de la nuntă, a adus-o pe lume pe Prinţesa Caroline, după care au urmat Albert și Stephanie. Contrar etichetei regale, cei trei copii erau destul de prezenţi în vieţile părinţilor, Grace fiind cea care a redus obiceiurile formale în familia sa. De fapt, începuse să ia în considerare ideea de a-și relua activitatea la Hollywood când Alfred Hitchcock i-a oferit, în 1964, rolul principal din Marnie. Soţul ei s-a simţit nevoit atunci să pună piciorul în prag și să-i interzică ase­menea mofturi. „Trăiau într-o colivie aurită“, a punctat fostul ei logodnic, Cassini. Nu-i de mirare că, la finele anilor ’70, Grace își găsea anual refugiul la Paris, unde se pare că s-ar fi apropiat nepermis de mult de regizorul de origine română Robert Dornhelm. Oricum se ocupa aproape exclusiv de fiicele ei, care de­veniseră niște adolescente rebele, și tot mai puţin de mariajul său, care s-a încheiat, de al­tfel, brusc pe 13 septembrie 1982.

„Urăsc șofatul! Sunt un șofer atât de prost!“, s-a plâns cândva jurnalistei Hedda Hopper. Și, din păcate, un accident auto i-a adus și sfârșitul. Se afla cu Stephanie (17 ani pe-atunci) în mașină, când se întorcea din Franţa și, pe drum, a pierdut controlul autoturismului și s-au izbit de parapet. Doctorii au invocat un accident vascular cerebral, care a făcut-o să piardă controlul mașinii și să-i aducă prema­tur sfârșitul. Singura consolare a îndureratului Rainier, care a regretat sincer dispariţia soţiei lui, e că fiica lor scăpase nevătămată din acci­dent. Jurnaliștii care veniseră la nunta lor se întorceau acum în Monaco pentru înmormân­tare. Ei au fost martorii unei povești de dra­goste care a cunoscut fericirea desăvârșită, în primii ani de căsnicie ai Prinţilor de Monaco, dar și resemnarea în faţa unui stil de viaţă în­corsetat de reguli.



INAPOI LA PRIMA PAGINA