Interviu Alina & Gabriel Cotabiţă: „Ne-am căsătorit după șase ani de relaţie și-o comă“

Cântăreţul și experta IT. Artistul boem și pragmatica. Vedeta trecută prin viaţă – și aproape moarte – și tânăra lui camaradă. Cei doi soţi ne demonstreză cât de mult și de înduioșător se pot atrage contrariile.

Întâmplarea a făcut să ne întâlnim chiar a doua zi după dispariţia lui Andrei Gheorghe, care a plecat dintre noi în urma unui stop cardio-respirator. Același lucru care i-a cauzat lui Gabi Cotabiţă intrarea în comă, acum nu mai mult de trei ani. Revenirea cântăreţului, însă, după trei săptămâni de comă, a fost spectaculoasă atât pe plan fizic, muzical, cât și amoros. S-a însurat cu iubita care i-a fost alături zi și noapte, Alina Gabriela Muntea­nu (35), și dă semne clare că extinderea familiei nu este exclusă nici la 62 de ani. Dar în termenii lui, bineînţeles.

Alina & Gabriel Cotabiţă

V-aţi căsătorit în 2016, după cinci ani petrecuţi împreună. Cum v-aţi cunoscut?

Alina Ne-am cunoscut în 2010. După un spectacol al lui, la care am fost și care mi-a plăcut mult. După concert, i-am dat un mesaj pe Facebook, ca un fan obișnuit. Dar nu înrăit…

Gabriel Nu era vreo stalker-iţă… (râde)

Alina Am rămas surprinsă că mi-a răspuns el, și nu PR-ul, și chiar repede, la vreo două ore după concert. Apoi, de Sfântul Mihail și Gavril, i-am urat „La mulţi ani!“. Mi-a urat și el mie, dar mi-a scris și ceva de genul „Să-ţi păs­trezi zâmbetul fermecător“. Am mai vorbit de câteva ori pe chat privat. Până la urmă, m-a invitat la o cafea, iar eu am acceptat. Și uite așa, de la o cafea și-un film și altă cafea, și alt film… au trecut opt ani.

Care-i varianta dvs., domnule Cotabiţă?

Gabriel Draga mea, vreau să-ţi spun ceva foarte sincer.

Ascult.

Eu nu-mi amintesc nimic. Dar mă bucur că s-a întâm­plat așa și că nu am fost mitocan…

Dar era asta o posibilitate?

Alina Nu e mitocan, dar afișează o răceală evidentă, scurtează discuţia fantastic dacă nu place pe cineva…

Ce anume vă mai aduceţi aminte de la începutul relaţiei?

Gabriel Că am cerut-o de nevastă. Ne-am că­sătorit după șase ani de relaţie și o comă.

Alina El nu face promisiuni aiurea femeilor, nu-ţi spune că ești iubirea vieţii lui, nu înfru­museţează realitatea. E pragmatic. Dar mi-a zis o chestie, la cam o lună de relaţie, într-un moment de mare amor, care a rămas cu mine: „Să nu mă părăsești niciodată!“. Eu, neștiindu-l atunci atât de bine, mi-am zis că bagă din top. (râde) Dar iată că nu l-am părăsit.

Locuiaţi împreună când aţi cerut-o de soţie?

Gabriel Nu. Ne-am mutat împreună numai după ce m-am întors eu din… întâmplările mele. Dar aveam intenţii serioase și înainte, doar îi spusesem să nu mă părăsească. Am în­trebat-o, într-o seară, dacă nu vrea să ne că­sătorim, iar ea a zis: „Tu ţi-ai revenit suficient încât să știi ce spui?“.

Alina El neavând dorinţa de a se recăsători.

Gabriel Chiar nu aveam dorinţa… La un mo­ment dat, fetele mele s-au întors dintr-o va­canţă cu un papirus pe care scria: „Bărbatul se căsătorește că nu are minte, divorţează pen­tru că nu are răbdare și se recăsătorește când nu mai are memorie“. M-a bufnit râsul, pentru că eu nu am memorie.

Alina Nu aveai imediat după comă…

Dar eraţi în deplinătatea sentimentelor dvs.!

Gabriel Și m-am bucurat că a zis „Da!“

Aveaţi emoţii că ar fi putut spune „Nu!“?

Gabriel Da!

Alina Da?

Gabriel Da, pentru că s-a înhămat la un lucru la care, dacă eram în locul ei, probabil că eu nu m-aș fi înhămat. Să te legi de un om care nu e cu toate capacităţile lui acasă e complicat. A fost greu…

Dar aveaţi un istoric împreună, cum să nu vă rămână alături și la greu?

Gabriel Nu mai contează istoricul atunci când nu mai ai memorie. Contează felul în care s-a comportat ea după comă… A fost o dovadă de dragoste total dezinteresată. Și satisfacţia mea e că am folosit-o pe ea foarte mult și o folosesc în continuare. E extrem de deșteaptă și capabilă de multe, iar eu sunt foarte comod. Ea a venit cu o vigoare care mi-a făcut mie bine. Am fost egoist.

Am înţeles de ce are nevoie soţul tău de tine, Alina, dar tu de ce nu poţi trăi fără el?

Alina Nu știu. Presupun că asta e iubirea.

Ești cu aproape 30 de ani mai tânără decât el. De ce i-ai spus lui „Da!“ și n-ai așteptat să vezi ce-ţi mai poate oferi viaţa?

Gabriel Uite, la asta nu s-a gândit niciodată…

Alina Pentru că eu am memorie și mi-am adus aminte de cei cinci ani petrecuţi împreună până la acel moment… Și pentru că mi-e foar­te drag!

Cum au fost cei cinci ani de dinainte?

Alina Frumoși, liniștiţi, cu vacanţe și seri rela­xate cu prietenii. El e foarte iubibil, tăndrălos, mi-e bine chiar și când mă plictisesc cu el.

El spune că a fost dificil…

Alina Nu el era dificil, ci situaţia. Înainte de acel moment chiar am avut o relaţie frumoasă și dulce.

Sunteţi, cel puţin aparent, destul de diferiţi. Tu cu ce te ocupi, Alina?

Alina Sunt administrator la o firmă de IT, sunt „șoricel“ de calculator, lucru care nu se împa­că cu partea lui artistică.

Gabriel Ba se împacă! Ea îmi pregătește întot­deauna playlist-ul pe calculator.

Playlist-ul, micul dejun poate…

Alina El se ocupă de mâncare. Eu nu gătesc, nu am timp pentru așa ceva.

Gabriel Eu sunt provider-ul! Adică știu unde să mergem să mâncăm sau unde să comand.

Cum e relaţia ta cu fiicele vitrege, Alina? Sunteţi aceeași generaţie, nu?

Alina Foarte bună! Două dintre fiicele lui Gabi au 33 de ani și una are 36, iar eu am 35. Cu Eliza m-am văzut constant pentru că ea locuia cu Gabi când l-am cunoscut eu. Pe Milena am văzut-o ceva mai rar, pentru că a stat în Italia o vreme. Iar cu fiica cea mare ne vedem tot rar, pentru că are doi copii și stă în Ștefănești. Dar facem toate sărbătorile împreună.

N-au dorit să-și protejeze tatăl, măcar la început?

Alina Am dovedit ce aveam de dovedit. Nu se mai pune problema că i-aș face ceva rău tată­lui lor. Până la urmă, am fost cu toţii împreu­nă într-un moment care n-a făcut decât să ne unească.

Cum ai perceput tu acea experienţă, Alina?

Alina Nu mai știu. Efectiv nu pot să-ţi spun. A fost un amestec de durere, lipsă de control, pentru că nu știam ce se întâmplă, stresul ca­uzat de paparazzi, care stăteau în faţa spita­lului ca să ne urmărească. A fost prea intens totul ca să îl pot descrie cumva.

Dar, după momentul critic, cum a fost viaţa voastră, a ta?

Alina N-a fost atât de ușor precum s-ar cre­de. Am trecut de la „Aoleu, ce facem acum?“ și „Vai, nu se poate!“, la „Doamne, e bine, o să fie bine!“. A stat trei săptămâni în comă, plus ieșirea din comă, care nu e ca-n filme. Nu deschide brusc ochii și cere de mâncare. E o perioadă de semi-comă, care a durat peste o lună.

Întreaga experienţă v-a făcut mai spirituali?

Alina Nu mai mult.

Gabriel Eu eram suficient și înainte.

Și atunci care e lecţia de viaţă învăţată după ce vezi moartea cu ochii?

Gabriel Mie mi s-a spus clar că nu plec, că mai am încă lucruri de făcut, să continuu să fac ceea ce făcusem până atunci și să aduc bucu­rie oamenilor. E o senzaţie foarte interesantă. Ţi se spune ceva în interiorul creierului, fără cuvinte, pur și simplu înţelegi mesajul.

Multă lume s-a rugat pentru dvs. atunci!

Gabriel Și le mulţumesc pentru asta! M-a im­presionat când am aflat. Eu sunt fericit dacă îi fac și eu pe oameni fericiţi, să îi văd că se simt bine la concertele mele, motiv pentru care nu am fost foarte atent cu viaţa familială. Nu m-am ocupat de copiii mei, de fosta mea ne­vastă. În urma întâmplării prin care am trecut, mi-e mult mai ușor să mă obișnuiesc cu tot ce mi-e dat. Am fost acolo și am văzut despre ce e vorba. Nu-mi mai e frică de moarte. Când mi s-a spus că nu plec, am avut o stare plăcută, că nu sunt singur, că e cineva acolo și pentru mine. Și toate lucrurile pe care le-am început post-comă funcţionează. Mi-am făcut trupă nouă, am scris cântece noi…

V-aţi și însurat!

Gabriel Femeia asta, și nu vreau să spun cuvin­te mari, reprezintă pentru mine aproape la fel de mult ca mama. Este enervant de mămoasă chiar! Mă tratează ca pe copilul ei…

Alina În primele luni chiar eram ca o mamă…

Gabriel I-am și spus că, dacă în momentul acela ar fi plecat, n-ar fi condamnat-o nimeni. Personajul care eram atunci nu era de văzut. A avut încredere în mine, că îmi voi reveni.

Că tot veni vorba despre asumat rolul de mamă, Alina, vrei copii?

Alina În viitoarele șase luni, nu am niciun plan. Poarta e deschisă și vedem cum dă Dumne­zeu. Dacă e să luăm în calcul ultimii doi ani și perioada din prezent, clar nu. Trebuie să ajun­gem la o stabilitate, după aceea mai vedem.

Așadar, vorbim în șase luni…

Gabriel Mă bucur că nu mă întrebaţi și pe mine…

Ba cum să nu?! Doar e nevoie de amândoi pentru a aduce pe lume un copil…

Gabriel Ea poate să facă ce vrea. E o femeie liberă din toate punctele de vedere.

Certificatul de căsătorie n-o îngrădește în niciun fel?

Gabriel Absolut deloc. Nici pe ea, nici pe mine. Și ea știe foarte bine asta.

Nu vă temeţi că se va interpreta că aveţi un mariaj deschis?

Alina Ba da, și facem și câte un swing mic din când în când… (râde)

Gabriel E important că a ajuns la concluzia că nu se poate face dragoste cu forţa. Într-o rela­ţie sunt importante respectul și camaraderia. După dragoste. Iar eu și ea suntem camarazi.

Alina Foarte buni camarazi!

Domnule Cotabiţă, aveţi copii care au, la rândul lor, copii. Cum rămâne, vă mai vedeţi schimbând scutece acum?

Gabriel Nu.

Și dorinţa soţiei de-a deveni mamă?

Aș vrea să o văd mamă, dar nu din altă viaţă, adică după ce plec eu.

Deci vă doriţi copii!

Dacă ea își dorește, nu am cum să mă opun.

De ce nu?

În relaţia cu Alina, eu nu mai pot fi egoist. Nu mai am voie. Sunt la discreţia ei și, dacă ea hotărăște să își facă de cap în sensul acesta și să își crească un copil singură…

Dar de ce singură? Nu vă are și pe dvs.?

Draga mea, trebuie să fim realiști. E proble­ma ei. Eu nu o pot obliga să nu facă un lucru pe care și-l dorește. Și atât.

Ce fel de bunic sunteţi?

Total nesimţit! Absent. Am doi nepoţi, de 4 ani și un an și jumătate, pe care nu prea-i văd.

Care e situaţia dvs. medicală din prezent, recuperarea e completă?

Alina E sănătos tun! Fizic e în regulă.

Gabriel La ora actuală, n-am tensiunea arterială crescută. Nici aritmii, nimic.

E adevărat că aţi făcut preinfarct înainte?

Da. Și nici măcar nu m-am învăţat minte. Dacă mergeam atunci la un medic bun, nu aș fi ajuns unde am ajuns. Problema e că nu am fost corect diagnosticat și tratat.

Alina Dar acum ia două, trei pastile și atât. Urcă pe scări și nu obosește. Poate să mear­gă la sală, să cânte, să facă ce vrea. El a avut noroc că a căzut la sala de sport și mai erau oameni lângă el. Dacă se întâmpla în casă și era singur… Uite, Andrei Gheorghe n-a avut acest noroc…

Spuneaţi că v-aţi neglijat familia înainte de stopul cardio-respirator. Aţi schimbat ceva de-atunci?

Păi, m-am căsătorit, ce să mai fac altceva?

E suficient, Alina?

Alina Nu.

Ce lipsește?

Vreau să nu se schimbe, să rămână așa cum e. Să rămână la fel de tandru, iubitor, atent ca până acum. Vreau să îmi aducă, din când în când, câte un buchet de flori…

Dar faptul că s-a însurat când nu mai avea de gând nu e dovada maximă a dragostei lui?

Clar, clar! Mă iubește ăsta micu’! (râde)

Gabriel Păi, cum să nu o iubești?! Este o per­soană extraordinară! Lăsăm deoparte faptul că arată foarte bine ca femeie – pentru că nici nu avea voie să arate rău, era trecut în fișa postului – ceea ce mă fascinează pe mine la ea e că este extrem de deșteaptă.

Alina Și pricepută! Sunt genul de soţie care pune becuri și schimbă ţevi prin casă.

Dar ai fi împăcată cu gândul că ai crește sin­gură un copil, dacă ar fi să vină?

Ce să zic?!… În general, femeile au oricum mai multă grijă de copii decât bărbaţii, așadar trebuie să ne asumăm asta, nu?

Cum vă definiţi familia?

Gabriel O familie modernă.

Alina Suntem iubiţi, foarte buni prieteni, ne sprijinim, nu ne îngrădim reciproc.

I-aţi compus vreo piesă, domnule Cotabiţă, „femeii extraordinare“ de lângă dvs.?

Gabriel Nu. Nu le compun decât persoanelor de care mă despart. Eu am nevoie de o per­soană lângă mine care să nu fie îndrăgostită de muzica mea. Eu vreau un critic lângă mine. Doar așa mă ajută. Nu mă interesează să mă idolatrizeze nimeni acasă, doar pe scenă.

Domnule Cotabiţă, puteţi spune că aţi iubit nebunește de mai multe ori în viaţă?

Iubesc necondiţionat, pătimaș, dar, când în­chid un capitol, îl închid. Nu fac clasamente cu iubirile pe care le-am avut. Iubirile mele au fost extrem de importante în momentul în care s-au petrecut.

Sunteţi un om norocos!

Să știi că da! Mai ales că mi s-a dat o nouă șansă. La viaţă.

O viaţă nouă?

E o continuare. Tot ce mai reușesc acum să fac alături de ea e să am marea plăcere de a sta de vorbă, de a petrece timpul împreună. Dacă ea își dorește neapărat un copil și Dum­nezeu i-l dă, nu mă pot opune. Dar, în același timp, nu vreau ca ea să-și facă un scop din așa ceva, pentru că e o greșeală, pentru că ar în­semna că numai ea își dorește asta și, dorin­du-l numai ea, n-o să iasă ce trebuie.

Foto: Sorin Stana; Stilist: Madena; Vestimentaţie: aldo, marks & spencer, musette, guess, pepe jeans, scothc & soda, g-star (magazin collective); Makeup artist: laura perian, Hair stilist: andreea ciurea/gett’s artistic team, Mulţumiri Hotelului Moxa, pentru sprijinul acordat în realizarea ședinţei foto.

Loading...


INAPOI LA PRIMA PAGINA