INTERVIU Fostul coregraf al lui Prince: „Totul în ceea ce-l priveşte este senzual: muzica, personalitatea!“

ARCHIVES - LE CHANTEUR PRINCE EN CONCERT EN 1986
Prince, în concert în anul 1986

În urmă cu patru ani, revista OK! a avut ocazia să stea de vorbă cu unul dintre cei mai experimentați coregrafi americani, Tonkins Anderson, ai cărui pași s-au intersectat odată cu cei ai unor superstaruri. Vorbim în primul rând de Prince, trecut, ieri, în neființă, la domiciliul lui din Minnesota, dar și de Janet Jackson, Cher sau Gloria Estefan. Să ne amintim, așadar, ce declara atunci dansatorul american.

Cum a început povestea ta de dragoste cu dansul?

Am descoperit dansul de mic copil. Eu sunt din Statele Unite, m-am născut şi am crescut în Minneapolis, Minnesota. Când eram mic, dansul mă ajuta să-mi exprim sentimentele şi emoţiile. De câte ori auzeam muzică, închideam ochii, eram ca în transă. Toţi din familia mea ştiu asta, bunicii, părinţii, fratele şi sora mea, dacă i-ai întreba, toţi ţi-ar spune: „Când era mic, începea imediat să danseze când auzea muzică“. Muzica a fost o parte a familiei mele. Tatăl meu, pe care l-am pierdut anul acesta, iubea muzica. Jazz, soul, R&B, toate genurile. El mi-a insuflat dragostea pentru muzică şi dans când eram mic. Dar, oficial, am început să iau lecţii de dans la 12 ani. Mă înscrisesem la un program şcolar denumit „Arte Urbane“. Iar prima mea experienţă cu dansul a fost în timpul şcolii de vară, când am studiat dansul african. La sfârşitul verii, am vrut să continuu cu dansul şi m-am înscris la o faimoasă şcoală de dans modern din Minneapolis, Nancy Hauser Dance Company.  Era un tip de dans foarte creativ, bazat mai mult pe descoperirea mişcărilor, decât pe aspectele tehnice ale dansului. Iar vara următoare, am dat o probă pentru ceea ce se numea Teatrul Copiilor şi am luat-o. Acolo trebuia să înveţi balet, actorie, muzică. Mă trezeam dimineaţa la ora 6 pentru că aveam balet la ora 8. După aceea, mă duceam la şcoală, apoi, după 11 şi jumătate, mă întorceam la teatru.  Ajungeam acasă tocmai la ora 20. Aşa a arătat şcoala mea, de la 13 până la 18 ani, când am absolvit liceul. Dar am ştiut că asta vreau să fac, că dansul este viaţa mea.

Şi-aşa ajuns dansul viaţa ta.

Da, am dus o viaţă de dansator, călătorind şi muncind în diferite locuri ale lumii. Când aveam 20 de ani, am fost în Anglia şi-n Africa de Sud, apoi m-am întors în America, în Minneapolis, unde m-am implicat în industria muzicală. În oraşul meu locuiau mulţi oameni celebri, cum ar fi Prince sau producători precum Jimmy Jam şi Terry Lewis. Se făcea multă muzică. În acea perioadă, Jimmy şi Terry erau implicaţi în numeroase proiecte internaţionale, iar eu aveam un studio, Space, şi aveam mult de lucru pentru videoclipuri. Iar când Jimmy şi Terry au adus-o pe Janet Jackson pentru înregistrări, aveau nevoie de cineva care s-o antreneze în această perioadă. În acel timp, Janet nu era în cea mai bună formă fizică. Aşa că asta a fost responsabilitatea mea atunci. Şi acelea au fost începuturile mele în fitness. Trebuia s-o fac dintr-o perspectivă a dansului, dar cu intensitatea proprie fitnessului, pentru ca ea să-şi recâştige silueta, să scape de greutatea în plus, să-şi sculpteze şi să-şi tonifieze corpul. Să arate din nou ca un star, să se mişte, să-şi îmbunătăţească sistemul cardio respirator, astfel încât să facă faţă turneelor. Căci trebuia să cânte şi să danseze în acelaşi timp.

Despre ce an era vorba?

O, Doamne! Cred că era în ’82 sau ’83.

Şi-ai reuşit s-o faci pe Janet să slăbească?

N-aveam de ales, am semnat un contract pentru asta. Am lucrat cu ea timp de trei luni. N-aş vrea să mă hazardez acum să spun exact câte kilograme a dat jos. JJ tocmai se întorcea din vacanţă după ultimul ei turneu şi era cu totul ieşită din formă. Când se îngraşă, acumulează foarte multe kilograme. Dar ei îi plăcea. Acum, stilul de viaţă şi nutriţia s-au schimbat. Pe atunci nu era aşa, doar mâncai şi gata, fără să conştientizezi cât de sănătoase sunt acele alimente. Aşa era şi JJ. Îi plăcea să mănânce, să se distreze cu prietenii ei, petrecea mult, se simţea bine. Lucram cu ea cinci zile pe săptămână, minimum trei ore pe zi, în funcţie de programul ei. Pe lângă mine, mai avea un antrenor personal de fitness, care lucra cu ea la capitolul rezistenţă fizică.

După Janet a urmat Prince, aşa-i? Cum aţi ajuns să colaboraţi?

Da, am lucrat şi cu Prince, dar mai mult pentru proiectele lui muzicale, Vanity 6, Apollonia etc. La începutul carierei lui Prince, formaţia care îl acompania se schimba la fiecare nou album. Prince obişnuia să angajeze nişte muzicieni, mergea cu ei în turnee, aveau un mare succes, apoi, când se întorcea acasă, îi concedia pe toţi şi angaja alţii. Eu atunci semnasem cu Motown şi Epic Records pentru partea de coregrafie. Am lucrat o dată cu Prince, pentru videoclipul „Cream“. Trebuie să-l ştii: „Cream, get on top…“ A fost o experienţă extraordinară, dar şi mult de muncă.

Este un videoclip foarte senzual.

Da, este un videoclip foarte senzual, dar ăsta-i Prince. Totul în ceea ce-l priveşte este senzual: muzica, personalitatea.

Şi are foarte multă energie, este foarte fit. Sau cel puţin aşa era pe vremuri.

Aşa a fost mereu. Dar este şi foarte scund. Îi spuneam Micuţul. Îl cheamă Prince Rogers Nelson. Am crescut în acelaşi cartier, în acelaşi oraş. Este ca şi aici, în România, industria muzicală este atât de asemănătoare. Toată lumea cunoaşte pe toată lumea, Moga pe Smiley etc. Au crescut împreună.

Cum le-ai întâlnit, apoi, pe Gloria Estefan şi pe Cher?

Aici este vorba despre o altă parte a vieţii mele. Se întâmpla în Miami. Când am plecat din Minneapolis am început să am mare succes în industria videoclipurilor muzicale. Eram interesat să învăţ mai multe despre munca de regizor muzical. Ca şi coregraf, nu eram niciodată încântat de felul în care era filmată secţiunea de dans. Aşa că m-am hotărât să studiez artele cinematografice la Universitatea din Miami, timp de doi ani. A trebuit să caut o modalitate de-a mă întreţine pe timpul şcolii şi-am apelat la fitness. Şi primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns a fost să merg la un centru numit The Spa, din cadrul Fontainebleau Hilton. Nu aveam niciun CV, nu aveam nimic. Am intrat pur şi simplu acolo şi-am cerut să-l cunosc pe manager. I-am spus: „Bună, numele meu este Tonkins! De-abia m-am mutat la Miami, voi merge la şcoală aici. Şi sunt instructor de aerobic“. Carmen era numele managerului. Ceea ce nu ştiam este că acea Carmen era instructorul personal al Gloriei Estefan. Iar într-o perioadă, Carmen trebuia să plece în vacanţă cu familia ei şi m-a rugat s-o antrenez Gloria în locul ei. Şi aşa am ajuns să petrec două luni cu Gloria, antrenând-o acasă, ca instructor personal. I-am făcut un program, care era o combinaţie de dans şi fitness, Tonki style! (râde) Cu Cher a fost la fel, am fost instructorul ei de fitness. Lucram la Williams Island Health Spa, un centru exclusivist din nordul oraşului Miami.În acea perioadă, eram unul dintre cei mai căutaţi instructori din Miami, ceea ce mă onora foarte mult.Cher a venit de mai multe ori la clasele mele de la acest centru. I-a plăcut foarte mult, iar eu eram încântat s-o văd acolo. Iar într-o zi, mi-a zis că are o sală acasă la ea şi că i-ar plăcea s-o antrenez acolo. Am acceptat şi am început s-o antrenez de două ori pe săptămână, timp de trei luni. În acele zile, Cher era destul de în formă. Dacă ai văzut-o vreodată pe Cher live, ai răspunsul la toate întrebările tale. Are un corp foarte suplu, un metabolism rapid şi este plină de energie.

tonkins_
Tonkins Anderson


INAPOI LA PRIMA PAGINA