Marius Manole: „Mirajul celebrităţii şi al banilor are farmecul lui“

Citeste tot despre:

,

Era un om care ne lipsea. E un actor care ne trebuia. Şi naiv, şi stăpân pe el. Şi controversat, şi uşor de înţeles. Şi cu succes, şi cu rutină. Şi dintr-o lume, şi din cealaltă. Şi calm, şi agitat. Şi fericit, şi nu încă. E un om pe care-ți place să-l asculţi, la el acasă, vara, bând o limonadă şi povestind cum se reuşeşte şi altfel decât de-obicei în viaţă.

Actorul povesteşte, la el acasă, pe terasă, despre cum a ajuns aici și cine este la 38 de ani.

Acum, când vorbim, e viaţa ta ce ţi-ai imaginat c-o să fie când ai început să ţi-o imaginezi?
Marius E un pic mai mult, mult mai mult. Un pic chiar foarte mult mai mult.
Cum o imaginai?
Îmi imaginam că voi fi un actor care o să joace mult. Un actor care să alerge dintr-un oraş în altul, care să nu stea niciodată să aibă timp. Ceea ce s-a întâmplat, doar că nenorocirea a intervenit când mi-am dat seama că e foarte trist să te sui în tren, noaptea, după spectacol, când colegii rămân relaxaţi la masă. Eu mereu plecam. Rodica Mandache a sesizat că toate discuţiile la telefon cu mine se termină aşa: „Haideţi, c-am ajuns!“.
Aşa arată succesul.
E adevărat, dar între timp am cunoscut oameni care pentru niciun succes din lume nuşi dau timpul.
De trăit când simţi că trăieşti?
E foarte ciudat. Eu multă vreme am simţit că trăiam doar atunci când jucam. Nu simţeam lipsa vieţii, că pentru mine viaţa era acolo. În comparaţie cu ce jucam, viaţa mea era plictisitoare. Nu poţi compara viaţa dintr-un film cu cea de acasă. Acum m-ai prins într-o perioadă în care învăţ să trăiesc aşa cum un copil învaţă primii paşi. Învăţ să nu fac nimic. Învăţ să merg la tenis, merg la sală, merg la bazin. Dar mai mereu fac ceva.
Ce faci când nu faci nimic?
E foarte greu. Mi se pare că vine moartea mai repede. Nu reuşesc să stau acasă fără să fac nimic.
De când ai casa asta?
De patru ani.

Peste vreo 100 de ani aici va fi o plăcuţă, că a locuit-o marele actor Marius Manole.
Ştii ce?! Sunt un om foarte sincer. Nu ştiu dacă-mi doresc asta. Probabil aşa va fi. E foarte uşor să fii cunoscut azi.
Depinde pentru ce eşti cunoscut. Dacă ai fi fost cunoscut doar pentru că ai câştigat un concurs de dans, n-ar fi fost mare lucru.
Da. Noi ne-am bucurat toţi după succes, pentru că a fost o victorie a unei clase sociale. Am simţit-o, chiar şi cei din Pro, am simţit-o cu toţii ca pe o victorie a unui om ce n-a avut cine ştie ce expunere, nu era o vedetă tabloidă. Nu era cineva cunoscut în toată ţara.
Ce anume a făcut ca tu să câştigi? Faptul c-ai dansat bine? Şi ceilalţi dansau bine.
Alex Velea dansa mult mai bine ca mine. Cred că diferenţa a făcut-o faptul că n-am vrut să câştig. Că mă duceam la fiecare emisiune crezând că e ultima. Faptul că n-am scos mai mult de 20 de cuvinte în timpul emisiunii. Spuneam doar: „Mulţumesc!“. Asta a însemnat că nu mă dau în spectacol, că nu vreau să fiu mai mult decât sunt. Nu aveam în intenţie să cuceresc publicul. Cred că el simte când omul are ca scop să-l cucerească. Victoria asta mi s-a părut o victorie ca o gură de aer în televiziune. Un om care n-are nu ştiu ce aventură cu nu ştiu cine, nu se dezbracă pe nu ştiu pe unde, n-are pătrăţele pe corp. Mă rog, n-am nimic cu cei care au, îl invidiez pe Alex Velea. Un om care doar munceşte a câştigat un concurs la o televiziune comercială, bazat pe voturile publicului. Iar ce voiam să spun despre vedetele lângă care am participat, mi se părea înainte de concurs că a mă pune lângă ele era…
Degradant?
Nu, mult spus, mi s-ar fi părut că nu e locul meu lângă ele. I-am cunoscut, sunt oameni care muncesc enorm. Şi nu doar asta. De exemplu, Alex Velea avea o delicateţe în conversaţie. Sunt oameni cu care chiar am avut ce vorbi. Şi cu el, şi cu Antonia am rămas prieten, vedetele nu sunt toate la fel. Au venit la mine la spectacole, au fost la Regele Lear.
Şi tu te duci la ei la concerte acum?
N-am fost, dar o să mă duc.
Maşina aceea frumoasă şi măricică din faţa casei e a ta?
Da.

Citește continuare în pagina următoare!



INAPOI LA PRIMA PAGINA