Jane Fonda, o zeiţă a tinereţii

Un simbol al frumuseţii longevive, o legendă vie a cinematografiei şi o personalitate marcantă a showbizului american. Deşi a depăşit de mult vârsta de 70 de ani, „Barbarella“ pare să fi găsit elixirul tinereţii.

Cannes, la mijloc de mai. E-o după-amiază plăcută, în care soarele se joacă de-a v-aţi ascunselea printre nori, iar dinspre mare bate o briză proaspătă, care-nfioară parfumul florilor de lângă faleză. Undeva pe terasa hotelului Martinez, o damă cu păr scurt şi ochelari de soare îşi soarbe tacticoasă cafeaua, în timp ce-şi învârte pe deget perciunii blonzi. Tocmai ce-a coborât din odaia pe care hotelul i-o pune de ani buni la dispoziţie în preajma Festivalului de film şi aşteaptă să se facă ora pentru a merge la ultima probă a rochiei pe care o va purta în seara asta, pe covorul roşu.

Un garçon o îmbie cu o spumă de lavandă, o dulce minune provensală, dar madam Fonda se abţine de la orice desert după orele prânzului, aşa cum a făcut-o o viaţă întreagă. Şi, dacă te uiţi bine la silueta ei, ai putea-o uşor confunda cu o franţuzoaică. „Se ţine bine!“, chicotesc în spate nişte doamne mai plinuţe, care se jură că americanca e, totuşi, mai tânără decât ele. Iar Jane Fonda jubilează, căci, ce-i drept, cine i-ar da 74 de ani, bătuţi pe muchie?
 

Cu puţin efort, chiar şi astăzi ar putea îmbrăca sumarul costum din „Barbarella“, cu care a înnebunit o planetă, în 1968. A fost anul în care Jane Fonda dădea un nou sens conceptului de sex simbol.

E-adevărat că provenea dintr-o familie celebră, cu ştate vechi în cinematografie, tatăl ei fiind nimeni altul decât Henry Fonda, actorul care fermeca Broadway-ul în anii ’30. Iar mama, Frances Ford Seymour Brokaw (a doua lui soţie), era o canadiancă frumoasă şi bogată, descendentă din vechea aristocraţie britanică şi urmaşă a uneia dintre soţiile lui Henric al VIII-lea, Lady Jane Seymour – după care a şi fost botezată Jane Fonda.

Alintată de mică Lady Jane, viitoarea divă a cinematografiei a avut tot ceea ce visa orice fetiţă să aibă şi a fost educată la cele mai bune şcoli. Şi ea, şi fratele ei, Peter, au iubit scena de mici şi amândoi au fost elevii lui Lee Strasberg, la clasa de artă dramatică.
 

Copilăria şi adolescenţa lor uluitoare a fost însă umbrită de tragica moarte a mamei lor, care s-a sinucis în 1940. Dar, cumva, dispariţia ei subită i-a făcut nu să se închidă în ei, ci să-şi exprime trăirile tot mai tare şi mai intens, tot mai teatral.

Iar lecţia dură învăţată de la tatăl lor a fost că lumea îi va judeca, indiferent de starea lor emoţională, după aspect şi realizări. „Am crescut în anii ’50. Am fost învăţată de tatăl meu că imaginea este singura care contează“, spune Jane Fonda. „A fost tatăl meu, l-am iubit, dar mi-a indus ideea că, dacă nu arăţi perfect, nu vei fi iubit, ceea ce este greşit“, crede ea acum.

Desigur, ea ştie prea bine că statutul ei se datorează în mare parte aspectului ei fizic şi, totodată, că nimic din ceea ce astăzi admiră o lume întreagă la ea n-a fost doar un dar al naturii. Ani la rândul s-a luptat să ţină timpul în loc şi, cumva, i-a reuşit.

Ca şi alte actriţe, pentru a-şi păstra faima şi statutul de femeie fatală, a fost bulimică şi a apelat la operaţii estetice de lifting, liposucţie, implant mamar şi injecţii cu colagen şi botox. În tinereţe, pe când făcea modelling, n-ar fi recunoscut în ruptul capului că trăieşte numai cu ţigări, cafea şi iaurt cu căpşuni.

Astăzi, când dă bine să faci mărturisiri şocante, respectabila doamnă Fonda a făcut publică reţeta succesului ei: „30% genetica, 30% activitatea sexuală, 30% viaţă sănătoasă şi fitness şi rămân 10%, pe care cred că-i datorez chirurgiei plastice“.

De genetică suntem siguri. Cu chirurgia plastică, ne-am lămurit. Iar la capitolul viaţă sănătoasă şi fitness, Jane e un adevărat brand încă din ’82, de când a lansat prima sa casetă video cu exerciţii fizice, „Jane Fonda Workout“, care s-a vândut în 17 milioane de exemplare.

Au urmat alte 26 de casete şi DVD-uri cu gimnastică aerobică, cinci volume cu sfaturi de întreţinere fizică şi 13 casete audio, pe care şi-a imprimat vocea, special concepute pentru sportul făcut acasă, pe saltea sau în faţa oglinzii. Iar cele mai recente DVD-uri de fitness ale sale au fost gândite special pentru persoanele în vârstă căci, spune ea, „după vârsta de 70 de ani, exerciţiile fizice trebuie făcute cu măsură şi cu mare grijă, în funcţie de starea generală de sănătate“. Iar Jane ştie prea bine că aşa stau lucrurile, ea însăşi reducându-şi programul de exerciţii fizice din cauza operaţiilor suferite la şold şi la genunchi.
 

Dar cea mai bună armă împotriva îmbătrânirii pare a fi sexul. „Am 74 de ani, dar viaţa mea sexuală n-a fost niciodată mai înfloritoare“, a declarat ea, luând prin surprindere întreaga opinie publică. „Nu încerc să şochez. Sunt doar încă activă sexual, deşi sunt anumite lucruri care se schimbă odată cu înaintarea în vârstă, lucruri despre care am ţinut să vorbesc“.

În ciuda nedumeririi tuturor, actriţa e recunoscută pentru dezinvoltura cu care face dezvăluiri despre viaţa sa şi la acest capitol. Cu toate că n-a comentat prea mult despre relaţiile pe care se spune că le-a avut, de-a lungul vremii, cu politicieni, oameni de artă şi actori hollywoodieni, ea nu s-a ferit să vorbească deschis despre relaţia sa tumultoasă cu primul soţ, marea ei iubire, Roger Vadim, care ar fi determinat-o să devină dependentă de sex.

Chipurile, de dragul lui, ea s-ar fi dedat la orgii sexuale şi ar fi invitat de bună-voie alte femei în patul conjugal. Într-un final, Jane a obosit să-i mai treacă cu vederea aventurile şi să-i satisfacă plăcerile bolnăvicioase şi a divorţat de el, lăsându-i cale liberă altei dive a ecranului, Brigitte Bardot.
 

Pentru o vreme, s-a consolat în braţele politicianului Tom Hayden, a cărui carieră a vrut să o revitalizeze prin implicarea sa în politică. Fără să vrea însă, mai mult l-a eclipsat, iar Tom era vădit deranjat de atenţia pe care Jane o primea din partea presei.

Căsnicia lor a eşuat lamentabil, moment după care ea a început să-şi piardă încrederea în sine, dar şi stabilitatea financiară. Căci, la mijlocul anilor '70, actriţa a investit masiv în călătorii în care îşi susţinea viziunea politică şi socială.

Şi atunci când a mers la altar la braţul fondatorului CNN Ted Turner a crezut că şi-a găsit sufletul pereche şi poate tocmai de aceea a decis ca ziua nunţii să coincidă cu aniversarea ei de 54 de ani. Un timp, mariajul lor a funcţionat, dar Jane s-a simţit sufocată de relaţia cu el: „Ted Turner are nevoie să stea cu cineva 100% din timp. El crede că asta e dragoste. Nu e dragoste. E dădăceală“.

Iar Jane n-a fost niciodată bună la aşa ceva, nici chiar cu copiii săi, Vanessa (din mariajul cu Roger Vadim) şi Troy (rezultat din căsătoria cu Tom Hayden), pentru care a fost mai mult o mamă absentă. Dar de când e bunică, Jane are o cu totul altă relaţie cu nepoţii ei, considerând că i s-a oferit o a doua şansă să repare greşelile trecutului şi să aibă o comunicare mai bună cu copiii săi.


 

Altfel, e din nou liberă. Liberă să iubească din nou şi să experimenteze. A mai avut o tentativă de-a se logodi şi-a patra oară, cu Richard Perry, în 2009, dar lucrurile nu s-au concretizat între ei. Nu e o dramă, iar Jane nu se teme că va sfârşi singură. În fond, poate avea orice bărbat îşi doreşte.

Ciudat este că, deşi s-a străduit atât de mult să-şi păstreze tinereţea chipului, ea nu şi-ar dori nicio clipă să se poată întoarce în trecut: „Nu mi-aş dori să fiu tânără din nou. Prea multă anxietate şi dorinţă de a fi acceptat. Şi, dacă tot a venit vorba, nici la 20 sau 30 de ani nu m-aş întoarce. Perioada aceea a fost mult prea marcată de dorinţa mea de a deveni celebră. Şi ferească Sfântul de o repetare a perioadei ambigue dintre 45 şi 50 de ani. Acum este perioada cea mai bună din viaţa mea. Îngrijorările acelea perpetue că nu sunt suficient de au dispărut. Teama e mult mai mică decât în perioada în care doar anticipai acea vârstă. Descoperi că eşti tot tu, poate mai mult decât oricând“.
 



INAPOI LA PRIMA PAGINA