Reacțiile sportivilor şi jurnaliştilor la vestea morții lui Cristian Țopescu

A fost cel mai iubit comentator sportiv din România şi a primit atât aprecierea publicului, cât şi a sportivilor. Iată câteva dintre gândurile transmise de cei care l-au cunoscut îndeaproape.

Nadia Comăneci
„Astăzi este o zi trista. Un om extraordinar care va rămâne mereu in inimile noastre. Mulțumesc, Cristian pentru momentele minunate!”

Gheorghe Hagi
„România pierde astăzi un om de o valoare imensă, un profesionist desăvârşit, un patriot. Vocea lui Cristian Ţopescu va rămane vie şi inconfundabilă. Odihneşte-te în pace, Cristian Ţopescu!”

Gabi Balint
„Am lucrat cu el la Steaua, a lucrat la club. Cel mai mare comentator! Golul meu cu Argentina e în sufletul și memoria mea. A fost primul om care a introdus analiza adversarului la noi, la Steaua, făcea rost de casete, ne ajuta foarte mult. Păcat că s-a dus. Trăia foarte intens momentele comentate, indiferent de sport. Când l-am ascultat eram copil, când a comentat gimnastica, Nadia campioană mondială. Handbal, călărie, fotbal. Se pricepea la toate, le comenta cu mult suflet. Punea mult suflet în ce făcea. Un om blând, calm, cumpătat, întotdeauna dădea sfaturi bune și omul care întotdeauna nu uita când era ziua mea. Eu am mai uitat, îl sunam la zile mai târziu. El întotdeauna de 3 ianuarie mă suna. Comentariul lui a fost în funcție de moment. Calm sau intens. Era odată cu jocul. Era foarte informat. Începea cu o analiză despre echipe, ne spunea lucruri inedite, pe care noi nu le știam. Întotdeauna a trăit momentul cum îl trăiau sportivii pe teren. Eu îmi aduc aminte cum a venit la Steaua. El a fost interzis la un moment dat de comuniști. A fost detașat la Steaua, birou la tribuna a doua, sus, unde primea mereu presa internațională și îmi făcea plăcere să merg, puteam să citesc de echipele mari, în reviste spaniole, franceze, el ne traducea. Eu așa mi-l amintesc. Parcă a comentat un meci al Naționalei și vorbea de posibila plecare a jucătorilor buni în alte ţări. Din momentul ăla a fost interzis”.

Andreea Răducan
„Vă mulţumesc pentru tot, domnule Cristian Ţopescu. Dumnezeu să vă aibă sufletul în pază.”

Cristian Gaţu
„Este o pierdere mare ca idol, dar şi ca prieten pentru mine şi presupun că şi pentru mulţi alţii. A suferit, Dumnezeu să-l ierte! A suferit în ultimele două săptămâni, dar a avut diabet de vreo doi ani şi nu a spus la nimeni. Pentru ultima dată l-am văzut duminică seara, când am fost în vizită. Şi coopera, arăta mult mai bine decât îl văzusem când am fost în vizită penultima dată, chiar aveam speranţe că va fi bine. L-am cunoscut încă din anii 60. A fost lângă mine la toate momentele bune sau rele. De asemenea, am fost alături de el în toate momentele bune sau mai puţin bune. A fost alături când am câştigat Campionatul Mondial. Eu i-a fost alături când s-a căsătorit, când a avut copii.”

Irina Păcurariu
„Am crescut așteptându-i vocea , imnul a sunat cu tâlc pentru că îl prefața el, pentru mine Nadia și Gică Hagi au o bucată de aură de la el. Și meciurile de handbal și echitația, și olimpiadele, și notele întârziate de juriu la Moscova și arșița de la Campionatul Mondial din SUA o să îmbătrânească odată cu mine pentru că le-a povestit el, un domn desăvârșit, care-și împrumuta din noblețe limbii române așa cum nimeni, niciodată, n-o s-o mai facă la televizor. Drum bun, domnule Cristian Țopescu! Condoleanțe familiei!”

Iuliana Marciuc
„S-a stins mentorul meu… I-am mulţumit ori de câte ori am avut ocazia pentru că îi datorez cariera mea. Prima mea intrare în direct a fost împreună cu el. M-a învăţat atât de multe… cu o generozitate mai rar întâlnită în profesia mea. Peste ani, l-am rugat să scrie cuvântul introductiv pentru prima mea carte. Nu mi-a venit să cred cât de mult s-a bucurat atunci pentru mine: „Am satisfacţia că am avut o oarecare contribuţie la promovarea Iulianei Marciuc în Televiziunea Română într-un anumit moment, la începutul carierei sale profesionale. Dacă există convingerea că televiziunea este un element al culturii, trebuie să se admită că o persoană se poate realiza în televiziune ca şi în orice altă formă de expresie. Iuliana Marciuc s-a realizat în televiziune. O felicit şi îi doresc autodepăşire.” (cuvânt înainte de Cristian Ţopescu, „Miezul zilei”, editura Meteor Press)
Maestre, vi se datorează! Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc… Drum cu lumină!”

Dan Negru
„Nu-mi amintesc ca-n ultimii 15 ani, Cristian Îopescu să nu ma fi sunat de ziua mea. O făcea cu aproape toţi colegii mei din media și îl întrebam mereu unde-și notează zilele noastre de naștere!
Sunt mâhnit! Acu’ un an, de ziua meciului România-Danemarca, Îopescu împlinea 80 de ani. Era încă lucid și ambițios și am propus TVR să-l invite guest star la microfonul de comentator. Ca un cadou de 80 de ani. Încă nu era târziu… Cei mulţi, pe care-i suna de ziua lor, nu i-au făcut cadoul! Acum e târziu…”

Cristian Brancu
„A trecut mai puțin de un an de la această imagine și el, omul-reper al profesionalismului și emoțiilor televizate, a plecat. O lovitură cumplită pentru sufletul meu. Mulțumesc, maestre Cristian Țopescu!”

Mihai Morar
„Rămas bun, Cristian Țopescu! Azi a tăcut vocea care a adus, probabil, cele mai multe bucurii acestui popor. În România, performanțele sportive au dispărut ușor-ușor. Și azi a dispărut și cel care a avut cinstea și talentul să le comenteze. 

Sabina Iosub-Florea
„18 aprilie 2018. Sună telefonul. Zâmbesc. Nu uita în niciun an să mă sune. Dacă aş fi ştiut că acesta e ultimul…
„Un călduros La mulţi ani din partea lui Cristian Ţopescu”. Aşa îşi începea fiecare urare. Vocea-i caldă îmi umplea sufletul de frumos, de parfum de copilărie (când îl ascultam comentând meciurile de fotbal, campionatele de gimnastică…).
Ce onoare, în fiecare an, să se gândească la tine Domnul Cristian Ţopescu.
Am amuţit azi. Da, am crezut că e veşnic. Şi chiar este. Veşnicul Domn, veşnicul Profesionist desăvârşit, veşnicul Iubitor de viaţă şi frumos. Sunteţi veşnic, domnule Cristian Ţopescu! Mulţumesc… pentru tot!”

Dragoş Bucurenci
„Pe lângă nenumăratele calități de jurnalist și comentator sportiv, ceea ce m-a frapat la Cristian Ţopescu, atunci când am avut șansa să-l cunosc, a fost că era un om foarte empatic. Am filmat împreună un episod al emisiunii „Voluntar de profesie” și am descoperit că în spatele colaborării lui cu Special Olympics Romania stătea o prietenie cât se poate de autentică și de durabilă cu unul dintre sportivii cu nevoi speciale. M-a emoționat extraordinar căldura și bucuria relației lor și îi sunt tare recunoscător pentru această amintire prețioasă. Dumnezeu să-l țină în lumină!”

Ovidiu Ioaniţoaia
„Am vorbit ultima oară de ziua lui, în 26 martie. Din dialogul cu el nimic nu m-a făcut să deduc acest foarte rapid sfârşit. Întreaga presă sportivă românească este în doliu, a fost cel mai mare comentator de sport pe care l-am avut vreodată. Vocea lui a rămas întipărită în memoria unui întreg popor, el însoţind sportivii români de top la marile competiţii internaţionale. Este o pierdere ireparabilă, dar moartea face parte din viaţă.”

Mircea Radu
„După ce i-am făcut fotografia asta, la sfârșitul verii lui 2012, am intrat amândoi într-un pub chiar vizavi de casa unde locuia. Am discutat despre pasiunea noastră, televiziunea, și a băut o bere Stela Artois. Când am prins momentul l-am întrebat ceva ce-mi ardea mintea.
”Știți ce ar trebui făcut, aveți experiență, sunteți respectat; mai mult, sunteți iubit… De ce nu conduceți dumneavoastră TVR?
Mi-a zâmbit apoi a rotit ușor paharul. L-a ridicat, l-a dus la gură și în timp ce bea mă privea pe deasupra spumei. Ochii lui încercau să îmi dea răspunsul. Apoi a așezat paharul pe biscuitele de carton și a schimbat subiectul.
După ani de zile de la momentul ăsta, am fost amândoi invitați la o emisiune. În culise, i-am reamintit scena și i-am pus aceeiași întrebare ”De ce nu conduceți dumneavoastră TVR?”
Și mi-a zis: ”Pentru că TVR-ul de acum nu are nimic în comun cu televiziunea pe care o știu eu”
Mulțumesc pentru tot, domnule Cristian Țopescu.”

Andreea Marin
„Omul de-a cărui voce m-am îndrăgostit înainte să-i cunosc chipul, atunci când eram copil. Vocea cu har ce îţi spunea o poveste înainte de orice competiţie sportivă televizată, doar câteva vorbe şi erau de-ajuns să te simţi acolo, peste mări şi ţări, alături de sportivii noştri ce luptau pentru încă un titlu. Timbrul acela ce-ţi transmitea emoţie, dar şi informaţie bine documentată, gândită, semn că în spatele vocii era un om ce nu făcea lucrurile la întâmplare, ce-ţi acordă respect, pentru că tu îl asculţi, ca telespectator. La vremea aceea, nici nu ştiam ce înseamnă cu adevărat televiziunea, nici gând să visez pe atunci că voi avea şansa să lucrez şi să am eu însămi, peste ani, o voce, cu atât mai puţin mi-am putut imagina ca primul om de la centru ce-mi va oferi onoarea de a prezenta un format alături de el va fi chiar El: Cristian Ţopescu. Mi-a dat încredere când eram doar la început de drum, m-a învăţat ce înseamnă să te documentezi atent, cu respect pentru tine, pentru meseria ta şi pentru cei ce îţi oferă din timpul lor să te privească, să te asculte. Ultima noastră întâlnire, surprinsă în fotografie, a fost totodată şi ultima îmbrăţişare, cu mult drag, a unui om, pe cât de mare şi minunat, pe atât de modest. Mulţumesc, drum bun printre stele!”

Loading...


INAPOI LA PRIMA PAGINA