Stela Popescu şi Cristina Stamate, prietenie, dramă şi destin la unison FOTO

Cristina Stamate fost internată în ziua în care buna ei prietenă, Stela Popescu, a fost găsită fără suflare şi s-a stins la câteva ore după ce aceasta a fost înmormântată. Vezi cât de asemănătoare au fost vieţile lor!

Au jucat, împreună, atât pe scena teatrului românesc, cât şi pe scena vieţii. Foarte iubite de public şi de colegii de breaslă, cele două au avut o legătură foarte strânsă.

Ambele actriţe de succes şi femei elegante, au trăit cu regretul de-a nu putea fi mame. Stela Popescu pentru că îi era frică de durere şi considera că nu poate duce până la capăt o sarcină, iar Cristina Stamate pentru că făcuse un chiuretaj în tinereţe.

“Orice sarcină se transformă dintr-o binecuvântare într-un blestem. Unde să faci chiuretaj?! La ageamii, la o babă, la o cunoştinţă?”, şi-a amintit, la un moment dat, actriţa. “Mă măritasem foarte tânără şi am crezut că nu e timpul potrivit să fac un copil. Intervenţia mi-a fost făcută de un chirurg neurolog, obişnuit cu operaţiile pe creier, nu cu chiuretajele. Nu era specializat, dar am riscat”. Ulterior, Cristina Stamate nu a mai devenit mamă, deşi şi-a dorit acest lucru. “E regretul major al vieţii mele”, a mai spus atunci actriţa.

La fel ca şi primul mariaj al actriţei Stela Popescu cu Dan Puican, nici prima căsătorie a Cristinei Stamate n-a rezistat. Aceasta din urmă s-a căsătorit la vârsta de 20 de ani cu actorul Dan Ivănescu, dar cei doi au divorţat după 11 ani de căsnicie. Cristina Stamate nu s-a mai măritat de atunci.

Dacă Stela Popescu a fost activă până în ultima clipă a vieţii, la 81 de ani, Cristina Stamate a fost nevoită să se retragă de pe scenă în urmă cu doi ani, când problemele de sănătate au împiedicat-o să mai joace. Vorbim despre afecţiuni cardiace şi probleme de deplasare.

Interesant este că, înainte de a se stinge din viaţă, Stela Popescu i-a scris câteva rânduri Cristinei Stamate în prefaţa cărţii acesteia, `Femeia Hopa- Mitică`:

„TE IUBESC, CRISTINA! Când citeşti aceste pagini, e greu să mai poţi adăuga şi tu un gram de umor. Dar, chiar dacă nu pot să vă încânt prin cuvinte de laudă spirituale, pe care le merită, sunt fericită că, încă odată, Cristina nu m-a dezamăgit. Când o vezi pe scenă este sclipitoare, când îţi oferă o reţetă te acoperă de scântei amuzante, dincolo de biata mâncărică. Dar să şi scrie cu atât talent şi umor despre ceea ce ne înconjoară, parcă nu-ţi vine a crede. Ei, uite că, încă odată, Cristina ne uimeşte. Şi câtă nevoie avem de ea! Dumnezeu a creat-o într-o zi de duminică, încărcând-o de haruri şi pentru aceasta ar trebui să fie cel mai fericit om din lume. Dar n-o să vă vină să credeţi că nici măcar nu îndrăzneşte să se mândrească cu ele, şi stă undeva departe, discretă, bucuroasă doar atunci când citeşte pe buzele dumneavoastră un zâmbet.

Tumultoasă, mereu în vervă, debordând de vitalitate, de umor, dar şi de autoironie, Cristina Stamate deschide cu această carte o fereastră spre lumea din stradă, o lume pestriţă, gălăgioasă, colorată, autentică. Eseurile adunate în aceste pagini sunt frânturi din viaţă, din viaţa sa de artist dedicată Teatrului de Revistă `Constantin Tănase` şi surprinse, ca şi pe scenă, în cheie tragicomică.

Are vocaţia iubirii faţă de tot ce este frumos pe lume, iar pentru ceea ce se numeşte mizeria omenească, are o privire ironică, dar înţelegătoare. Are vocaţia prieteniei, gata oricând să-ţi fie aproape, fără să aştepte nici o recompensă. Te iubesc, Cristina şi aş vrea să am bucuria de a-ţi citi gândurile aşternute pe hârtie mereu…mereu”.

Şi, într-o dureroasă coincidenţă, cele două prietene s-au urcat la cer la câteva zile una după cealaltă. Cristina Stamate a suferit un atac cerebral la câteva ore după ce buna ei prietenă se stinsese deja, iar astăzi a închis ochii pentru totdeauna, la câteva ore de la înmormântarea Stelei Popescu. Probabil că, aşa cum spune cu durere Mirabela Dauer, „Cristina a vrut să nu-şi lase prietena singură şi să o urmeze dincolo de stele.”

Iată şi o mărturie semnată Nuami Dinescu:

„Fetele astea două, Stela şi Cristina, au fost iubite, foarte iubite. Nu doar pentru că au fost talentate de te făceau să râzi cu lacrimi şi totul părea mai uşor de dus, oamenii le-au iubit şi pentru calitatea lor umană, pentru că celebritatea nu le-a luat minţile, pentru că nu s-au uitat de sus la nimeni, pentru că nu au avut nicio clipă figurile pe care le vedem la tot pasul, pentru că nu întârziau niciodată la filmare sau în emisiuni, pentru că, indiferent de cât de greu le era, în clipa în care intrau pe scenă sau în emisiune străluceau, pentru că au fost bijuterii de fete. Aşa-mi vine să le zic, nişte fete bune, talentate, prietenoase… Cred că s-ar bucura să ştie că am învăţat de la ele profesionalismul, că am învăţat să apreciem concurenţa pentru că te ţine în picioare, bucuria de o clipă care să te ţină puternică şi când nu ai bucurii, că am învăţat de la ele, că nu au trecut degeaba prin viaţa noastră şi ne-au lăsat ceva mai mult decât rîsul de o clipă.”

 



INAPOI LA PRIMA PAGINA