News

A fost accident, sinucidere sau crimă? Răsturnări de situaţie în cazul morţii unor staruri ca Whitney Houston, Natalie Wood şi Prinţesa Diana!

A fost accident, sinucidere sau crimă? Răsturnări de situaţie în cazul morţii unor staruri ca Whitney Houston, Natalie Wood şi Prinţesa Diana!

Celebrităţi precum Whitney Houston, Natalie Wood, Jimi Hendrix sau Marilyn Monroe şi-au pierdut viaţa brusc şi inexplicabil, luând cu ele în mormânt cauza reală a dispariţiei lor. Însă, după ani buni de la moartea lor, poliţia a redeschis cazul şi promite o adevărată răsturnare de situaţie! 

Natalie Wood

Moartea actriţei Natalie Wood a fost catalogată, în 1981, un accident absolut regretabil, cauza decesului starului din West Side Story şi Rebel Without a Cause fiind trecută, în documentele oficiale, ca “posibil înec în ocean”. Posibil, da? Adică n-a existat niciodată certitudinea că vedeta şi-a pierdut viaţa, în noaptea de 28 spre 29 noiembrie, în apele reci ale Pacificului. Dar, în lipsa dovezilor care să incrimineze pe cineva – sau, tocmai, pentru a muşamaliza crima – , dosarul a fost închis în cel mai simplu mod cu putinţă: au dat vina pe mort. Natalie s-a împiedicat sau a alunecat şi a căzut, din greşeală, în apă. Cum nu ştia să înoate şi toată lumea de la bordul yacht-ului Splendour (adică soţul ei, Robert Wagner, şi prietenul lor comun, Christopher Walken) dormea la acea oră târzie, s-a înecat. Actriţa care fusese nominalizată la Oscar de trei ori până la 25 de ani a fost înmormântată pe 3 decembrie, în cadrul unei ceremonii fastuoase la care au participat legendele hollywoodiene Laurence Olivier, Frank Sinatra, Gregory Peck şi Rock Hudson. Familia şi prietenii şi-au luat, îndureraţi, “Adio!” de la cea care luase cu ea în mormânt cauza reală a morţii ei. “Numai ea ştie ce s-a întâmplat în acea seară, pentru că era singură”, încearcă Walken să liniştească apele. Însă câţiva poliţişti conştiincioşi din Los Angeles ţin să-l contrazică!

La trei decenii după moartea lui Wood, cazul a fost redeschis. În 2011, autorităţile americane au reluat ancheta, pentru ca, doi ani mai târziu, să schimbe cauza decesului din “înec accidental” în “înec cauzat de factori necunoscuţi”. Iar, în 2018, căpitanul Christopher Bergner, din departamentul de Omucideri al poliţiei din LA, a ţinut o conferinţă de presă în care a anunţat că au apărut martori noi, care deţin informaţii esenţiale pentru rezolvarea cazului. Aceştia susţin că, în fatidica noapte, au trecut cu barca lor pe lângă yacht-ul lui Wagner şi că au auzit un cuplu certându-se, dar şi o voce de femeie strigând după ajutor. Alţi martori au declarat că i-au zărit pe cei trei actori pe insula Catalina, luând cina împreună şi având, în văzul lumii, discuţii în contradictoriu. În ceea ce priveşte ultimele ore din viaţa victimei VIP, se pare că gelozia, infidelitatea, alcoolul şi violenţa au jucat un rol crucial în deznodământul acelui weekend de Ziua Recunoştinţei, petrecut de cele trei staruri pe yacht-ul Splendour. 

Pentru simplul privitor, soţii Wood-Wagner păreau mai fericiţi ca niciodată în ajunul morţii lui Natalie. Însă tot spectacolul pe care-l afişau ei off screen, în timpul celui de-al doilea lor mariaj (mai fuseseră căsătoriţi o dată, între 1957-1962), nu era decât o aparenţă! “Privind din exterior, reprezentam Visul american. Arătam bine amândoi, aveam succes, aşa că ce putea fi în neregulă cu noi?!”, spunea chiar Natalie într-un interviu audio făcut public zilele trecute, în noul documentar Fatal Voyage: The Mysterious Death of Natalie Wood. Oho, erau destule în neregulă cu ei! În primul rând, temperamentul lui coleric şi, apoi, nevoia ei constantă de-a se simţi dorită. Iar asemenea combinaţie e posibil să-i fi fost fatală divei! Actriţa care-şi începuse cariera la numai 5 ani întâmpina greutăţi în a mai primi roluri după vârsta de 40 de ani, în timp ce soţul ei era pe cai mari datorită serialului său de succes Hart to Hart (1979-1984). Ca să compenseze, vedeta din Splendor in the Grass a recurs, cel mai probabil, la vechile obiceiuri...

Obişnuită de timpuriu cu atenţia bărbaţilor (la 16 ani a avut o aventură cu regizorul de 44 de ani Nicholas Ray, după care s-a lăsat sedusă de superstaruri precum Dennis Hopper şi Elvis Presley), frumoasa actriţă s-a apropiat nepermis de mult de colegul ei de platou de la Brainstorm, Christopher Walken. “La filmări, exista o atracţie între ei ca un curent”, mărturisea David McGiffert, regizorul secund de la Brainstorm. Şi infidelitatea actriţei nu i-a picat deloc bine vulcanicului ei soţ, care, conform noilor dezvăluiri ale martorilor oculari, i-a tot reproşat asta lui Natalie pe ton ridicat. “A existat, tot weekendul, o tensiune aproape palpabilă între ei. Wagner era gelos pe Walken. <Tu încerci să te culci cu nevastă-mea??>, a ţipat odată la el”, mărturiseşte Dennis Davern, fostul căpitan al vasului la bordul căruia s-a petrecut accidentul. Sau crima. Pentru că asta insinuează, mai nou, a patra persoană aflată în acea noapte pe Splendour: “Chiar cred că a fost omorâtă. În fostele mele declaraţii, am omis câteva lucruri…”

Ca, de pildă, faptul că Robert a întârziat să contacteze Poliţia de Frontieră atunci când a constatat dispariţia soţiei lui şi chiar i-a interzis lui Davern să cheme ajutor. Mai mult, Wagner le-a cerut atât căpitanului, cât şi lui Christopher să servească poliţiei aceeaşi versiune a întregii poveşti – că Natalie s-a dus la culcare singură, înaintea tuturor, pe la 22.45, şi că, atunci când s-au retras şi bărbaţii în cabina lor, ea era deja dispărută. Chipurile, alunecase şi căzuse în apă… Doar că sora regretatei actriţe, Lana Wood, se încăpăţânează să demonstreze crima: “Cred că cearta lor a devenit violentă, iar ea a fost lovită sau împinsă în apă.”  De către cine? Nimeni altul decât Robert Wagner (89)! În primă instanţă, soţul victimei a cooperat de bunăvoie cu poliţiştii, repetând la nesfârşit aceleaşi informaţii, însă a refuzat să mai răspundă la întrebările agenţilor după redeschiderea cazului, la 30 de ani de la moartea soţiei lui. Iar legea nu-l mai obligă, după atâta timp, să coopereze. Totuşi, numai faptul că a respins de 10 ori dialogul cu autorităţile americane poate ascunde o realitate înfiorătoare, nu credeţi?