Interviu

Alina Sorescu şi Alexandru Ciucu – „A avea copii este o aventură. Nu ştii cum va fi cu unul, cu doi...“

Alina Sorescu şi Alexandru Ciucu – „A avea copii este o aventură. Nu ştii cum va fi cu unul, cu doi...“

Alina Sorescu şi Alexandru Ciucu sunt căsătoriţi din septembrie 2010.

Au deja acasă o fetiţă, dar barza le va aduce în primăvară încă o mică prinţesă. Una cu care micuţa Carolina abia aşteaptă să bea ceaiul şi să-şi împartă toate păpuşile.

Pe Alina şi pe Alex i-am văzut păşind spre altar, devenind părinţi şi bucurându-se de primul lor copil, Carolina. Iar, la opt ani de când a început povestea lor, îşi vor ţine în braţe al doilea născut, tot o fetiţă. În aşteptarea marelui eveniment, ce va avea loc prin aprilie-mai, o sărbătorim pe mezină, care tocmai a împlinit doi ani, dar şi pe patriarhul familiei, care a schimbat prefixul pe 2 februarie. O dublă aniversare care a prilejuit un pictorial dulce, la fel ca basmul pe care-l trăiesc.

Cum e la a doua sarcină?
Alina: E un paradox: e mai uşoară pentru că sunt eu mai relaxată şi ştiu ce urmează, dar e mai greu pentru că o am şi pe Carolina, care e încă mică, mă solicită şi are şi ea nevoile ei la care trebuie să fiu atentă. Aşa că sunt un pic mai obosită din punct de vedere fizic. Altfel, sarcina evoluează foarte bine.

Eşti mai curajoasă, de data asta?
Alina: Nu neapărat curajoasă, cât mai liniştită pentru că ştiu care sunt etapele prin care voi trece: ştiu că voi face cezariană din nou, pentru că aşa am născut şi prima dată şi nu e indicat să risc acum să nasc natural, ştiu că o să-mi fie greu câteva zile după care o să uit totul (râde), ştiu ce înseamnă procesul de alăptare, care mi se pare chiar mai complicat decât naşterea în sine, pentru că e de lungă durată şi te solicită foarte mult. La prima sarcină nu ştiam lucrurile astea şi, oricum, n-ai de unde să ştii până când nu le trăieşti.

Ce te sperie cel mai mult?
Alina: Mă macină, mai curând, gândul că fetiţele nu se vor înţelege. Nu ştiu cum o să fie momentul în care cea mică o să vină acasă, iar Carolina va constata că avem un bebeluş care a venit şi nu mai pleacă. Sunt curioasă cum se va adapta.

Dar aţi pregătit-o pe Carolina, între timp...
Alina: Da, dar e încă mică, va avea doi ani şi patru luni când o să se nască cea de-a doua fiică, dar încerc să profit de faptul că încă n-a cunoscut ce e aia gelozie sau concurenţa care se iscă între copii. Adică, o văd că e bucuroasă când vede alţi copii, e generoasă cu jucăriile şi e foarte mămoasă şi grijulie, dă de mâncare la păpuşi, ceea ce am încercat să extrapolez către bebeluşul pe care-l am în burtică. Aşa că acum e grijulie şi cu mine. Îmi spune: „Mami, papa bebe“. (râde) Adică îmi dă să mănânc, îmi dă să beau din apa ei, îmi mângâie burtica... Iar eu încerc să intru şi în nişte jocuri de rol, de exemplu ne facem că legănăm bebeluşul, îl pregătim pentru culcare, ca să dezvolt în ea plăcerea de-a fi soră mai mare. Şi cred că are calităţi pentru a fi o soră bună.

Ladylike. Carolina e deja o mică domnişoară, pregătită să-şi asume rolul de soră mai mare.