Interviu

Alina Sorescu şi Alexandru Ciucu – „A avea copii este o aventură. Nu ştii cum va fi cu unul, cu doi...“

DSC_7206

Dar cu vocea cum stă?
Alina: Am testat-o şi are ureche muzicală, deosebeşte ritmurile lente de cele alerte – o văd când dansează. Iar atunci când ne jucăm, încerc să-mi schimb tonalitatea vocii, iar ea îmi răspunde schimbându-şi şi ea tonalitatea. Deci e receptivă şi are ureche muzicală.

Ai luat-o cu tine la cor?
Alina: Am luat-o doar în vizită, nu şi la curs, dar îi place foarte mult.

Nu ţi-a zis: „Mami, vreau şi eu...“?
Alina: Deocamdată nu, mai ales că nu poate să lege deocamdată o asemenea propoziţie. (râde) Dar cred că şi pentru mine ar fi uşor ciudat s-o am la curs, pentru că nu ştiu dacă aş putea avea autoritate asupra ei aşa cum am faţă de alţi copii. O s-o mai iau din când în când să văd cum evoluează, dar n-o s-o forţez. Mi-ar plăcea să meargă pentru că muzica este o modalitate frumoasă de-a te dezvolta.

Tu, probabil, vei dori ca măcar unul dintre copiii tăi să ducă mai departe business-ul de familie.
Alexandru: Mie mi-ar plăcea ca toţi copiii mei să facă parte din lumea asta, pentru că aş dori ca business-ul să rămână în familie, aşa cum a fost de la început.

Dar şi Alina i-ar vrea artişti.
Alexandru: O să vedem şi în funcţie de aptitudini. Nici n-o să-i forţăm să facă ceva, dar nici n-o să-i lăsăm de capul lor, pentru că fiecare copil trebuie şi îndrumat. Oricum, indiferent ce vor alege, că va fi muzică, design vestimentar sau orice altceva, trebuie să facă performanţă în domeniul pe care-l vor alege.
Alina: Oricum, până atunci, el zice că abia aşteaptă să-şi ia rucsacul în spate şi să plece doar ei doi într-o drumeţie.

Vrei s-o transformi într-o mini-me?
Alexandru: Păi, este o mini-me şi nu numai că-mi seamănă la înfăţişare, ci şi la caracter. E foarte dezinvoltă, plimbăreaţă, îi place să iasă, cum îmi place şi mie, spre deosebire de Alina, căreia îi place mai mult confortul casei. Carolina de-abia aşteaptă să plecăm undeva, mai greu e s-o convingem să venim acasă, se lasă cu plânsete. Aşa făceam şi eu când eram mic.

Dar, spune sincer, ce reacţie ai avut când ţi-a zis că veţi avea tot fetiţă?
Alexandru: Prima oară doare, a doua oară te obişnuieşti. (râde) Nu, mă uitam la prietenii mei care au băieţi şi nu au o relaţie aşa de frumoasă cum am eu cu Carolina. Relaţia tată-băiat cred că devine fructuoasă după 18 ani. Până atunci, e OK de la 4-5 ani până la 12 ani, după care devine conflictuală, odată cu teribilismul băiatului. Ceea ce e şi normal, pentru că cei doi sunt ca doi rivali, ca în natură, fiecare trebuie să domine un teritoriu. Iar băiatul are mereu tendinţa să-şi demonstreze independenţa. Cu fetele nu e aşa. Relaţia de tată-fată merge bine tot timpul, până când apare rivalul tatălui. Şi, iarăşi, e normal să apară, pentru că ăsta e cursul vieţii.
Alina: Da, aşa este. Eu îl văd când vine acasă şi se duce la ea să-i dea un pupic că e topit. Aşa că nu cred că a fost dezamăgit când a auzit că va avea tot fată. Sper doar să nu vrea să încercăm până iese băiat. (râde)
Alexandru: Eu am zis că vreau să avem trei copii minimum. Poate mai mulţi...

(citiţi continuare în noul număr al revistei "OK! România")

Foto: Sorin Stana; Make-up: Georgiana Moţoc, Abacademy.ro; Hair style: Mihaela David, Gett’s Artistic Team; stilist: Madena Pasăre; Vestimentaţie: Next, Red Valentino, Magazin Sport Couture, Alexandru Ciucu; mulţumim La Maison, b-dul dacia nr. 73, Bucureşti; Mulţumim Rawyal pentru prăjituri

Modifică Setările