Amantul Marean Vanghelie
Întotdeauna mi s-au părut greu de priceput gusturile femeilor. Uneori e şi caraghios să-ţi propui. Nişte fiinţe care distribuie atât de mult din spaţiul vieţii lor aparenţelor, aspectului, formei, esteticii şi aşa mai departe.
Întotdeauna mi s-au părut greu de priceput gusturile femeilor. Uneori e şi caraghios să-ţi propui. Nişte fiinţe care distribuie atât de mult din spaţiul vieţii lor aparenţelor, aspectului, formei, esteticii şi aşa mai departe. Au uneori traiectorii ce părăsesc spaţiul logic într-o asemenea măsură că se îndrăgostesc, de exemplu, de Marean Vanghelie. Argumentul expeditiv e că mercantilul învinge raţiunea. Banii asigură tranziţia de la preocuparea pentru estetică la abandonarea ei. Dar ce ne facem dacă în cazul de faţă nu e vorba despre asta. Nu poate fi vorba despre atât de puţin, când ne uităm la atât de mult. Distanţa dintre el şi ea e atât de asupritoare, că mă gândesc terifiat: bă, câţi bani o avea Marean?! Şi nu cred că e vorba despre bani.
Jimmy Tohme îl cheamă pe soţul Oanei. Sună şi bine... Jimmy Tohme. E un bărbat. În sensul că şi cu bani. Şi cu aspect. Nu discutăm de bani. Atunci despre ce discutăm? Despre carismă? Despre felul greşit în care l-am perceput pe Vanghelie? Poate că e timpul unei reevaluări. Să-l privim pe Marean Vanghelie ca amant. Cum ar zice amicul Victor Ciutacu, „noaptea minţii!“. Cine naiba s-a ocupat de distribuţie? E mâna lui Sergiu Nicolaescu aici? Sigur trebuie să apară ăsta cu un pistol. Nu trage, Mareane! E Lăscărică. Vanghelie soţ. Jimmy Tohme amant. Aşa arată distribuţia propusă de logică. Te întâlneşti mâine, poimâine cu Oana Mizil la vreun eveniment. De exemplu, prin Piaţa Universităţii. Băi, ce-i zici? Că trebuie să-i zici ceva. “Vă stă foarte bine împreună”. Vanghelie amant. Stăteam şi mă gândeam, băi, ştirea asta şochează! Se vrea distragerea atenţiei de la problemele din Piaţa Universităţii. Pai nu? Nu, că Marean Vanghelie e preşedinte la PSD Bucureşti. Aha, poate aşa se explică. Sau poate pur si simplu nu se explică.
