Actrița care a jucat cu Keanu Reeves și Tom Hanks se destăinuie. Ana Ularu „Sunt ca o lumânare care arde la ambele capete”

29 aprilie 2022   Lifestyle

Ne-am obişnuit deja ca numele româncei Ana Ularu să fie pe genericele unor filme internaţionale alături de vedete de la Hollywood: Keanu Reeves, Jennifer Lawrence, Bradley Cooper, Tom Hanks, Vincent D'Onofrio sau Jeremy Irons. Dar o mare iubire a actriţei de 36 ani rămâne teatrul, cel „care serveşte unui scop de însănătoşire a societăţii”, spune „Lolita” lui Ştefan Iordache şi a regizoarei Cătălina Buzoianu, cea care a „născut-o" pe Ana în teatru.

 „Nu cred că vom putea rezista în viitor fără artă”, îşi începe tânăra actriţă pledoaria pentru rolul crucial al artistului în orice societate.

Despre cum îşi reevaluează relaţia cu actoria în mod constant, despre cum a găsit moduri de a se sustrage inutilităţii „de acasă” din timpul pandemiei, despre rolul unui artist, de orice fel ar fi el, în societate, Ana Ularu vorbeşte cu sinceritate la „Nocturne” de la TVR 1, în prima ediţie a noului sezon. Din 2 mai, Marina Constantinescu ne dă întâlnire în fiecare zi de luni, de la ora 23.00, la TVR 1.

 „Sunt ca o lumânare care arde la ambele capete”, susţine actriţa care a ştiut de la vârsta de 9 ani că actoria este drumul ei. Ana Ularu a debutat pe micile ecrane în două coproducții româno-franceze „Meuetres par procuration" și „Passion mortelle”, filme în care a fost admirată de toți actorii din echipă. La numai 17 ani, Ana a jucat rolul Lolitei în filmul cu același nume, film românesc, în care a jucat alături de Ștefan Iordache, în regia Cătălinei Buzoianu şi care a apropiat-o de lumea teatrului. A devenit cunoscută pentru marele public datorită rolului Lenuţa, din „Italiencele“ (2004). De atunci a mai fost Dana Moraru în „Magnatul” (2004), Tatiana din „Lost and Found” (2005), Ioana în „Bucureşti-Berlin” (2005), Angela din „Hârtia va fi albastră” (2006), Matilda din „Periferic” (2010), rol pentru care a primit titlul de cea mai bună actriţă la mai multe festivaluri internaţionale (Varşovia, Salonic, Locarno), dar şi premiul GOPO. Au urmat: Alice din „Sunt o babă comunistă” (2013) sau Rachel în „Serena” (2014), Vayentha în „Inferno” (2016) şi Katya în „Siberia” (2018), dar şi apariţii de succes în seriale sau în televiziune.

 „Muzele sunt acolo doar pentru cei care sapă”

 Cei care sunt alături de ea atât în cariera actoricească, dar şi în viaţă sunt părinţii ei. Mihaela și Nicolae Ularu, ambii scenografi, i-au insuflat pasiunea pentru teatru, film, actorie, au inițiat-o în tainele muncii de zi cu zi, transformând, atât scena, cât și culisele în locuri familiale și familiare. Pe lângă actorie, Ana Ularu mai e pasionată de desen şi jazz şi e vocalistă în formaţia electro-rock „Sunday People”.

 Ana Ularu vorbeşte şi despre pandemia care „a tras cortina peste puterea artei”. Dar pentru că mereu e în căutare să joace, să se exprime, să se dăruie, a găsit noi expresii, noi arii în care să se facă auzită. „Muzele sunt acolo doar pentru cei care sapă”, afirmă actriţa referindu-se la momentele din pandemie în care se aşeza în faţa colii albe de hârtie, cu rigurozitate şi disciplină, pentru că altfel se simţea inutilă „de la ea de acasă”. Aşa a scris primele pagini de scenarii. Şi pentru că nu e de acord ca artistul să devină „un pion în afara societăţii”.

Mai multe