Andreea Marin, despre cel mai important sfat primit de la părintele său: "Dacă mă auzi de acolo, din cer, unde cred că te ţii iar de şotii"

A crescut-o cu multă dragoste şi dăruire de când şi-a pierdut mama, i-a vegheat trăirile, iar la sfaturile lui se întoarce mereu cu multă dragoste.

“Să începeţi ziua cu un zâmbet, aşa am făcut eu! Vă scriam zilele trecute despre călătoria mea înapoi în timp, făcând ordine în cutiile cu amintiri. Scrisori ale celor dragi, fotografii de odinioară, gânduri şi sentimente aşternute cu iubire parcă într-o altă viaţă, dar iată, şi cu umor uneori. Mi-l amintesc pe tata: stâlpul familiei, un spirit plin de viaţă, un om cu coloană vertebrală, mereu constructiv, aducând adesea şi un strop de bună dispoziţie, chiar şi când era vorba de o zi mai grea. În această epistolă, mi-a aşternut regulile după care trebuie să mă ghidez la volan, mai cu seamă că în capitală, unde mă mutasem la 20 şi ceva de ani, nu era uşor cu o maşină veche (atât s-a putut) şi care nici nu avea funcţional marşarierul, adică... o aventură în fiecare zi!”, povesteşte Andreea Marin.

Vedeta are convingerea că părintele său îi supraveghează şi acum paşii de acolo de sus şi se ţine de şotii.

“Trebuia să mă gândesc bine înainte de a pleca la drum în orice dimineaţă: unde voi parca, unde voi merge, să nu cumva să fie nevoie să dau cu spatele, căci ar fi fost o misiune imposibilă! Şi vă daţi seama că nu am putut mereu evita, căci socoteala de acasă nu e întotdeauna potrivită cu cea de la târg.

Aşa că... închipuiţi-vă, de pildă, o femeie la volan, într-o încurcătură în mijlocul unei intersecţii mari din Bucureşti, într-o maşină veche, zgomotoasă şi cu număr de Neamţ (moldoveancă la volan!), în imposibilitatea de a rezolva ceva, pentru că nu putea da nicicum cu spatele. Decât împingând maşina,atât! E lesne ca va închipuiţi urmarea ( vai di capu' mieu!!!).

Dar am ales alte rânduri cu un alt sfat din "ghidul" tatălui "di' la Roman" către fiica lui, plecată în capitală, să cucerească lumea acum vreun sfert de secol. Iată ce spune, în caz ca nu reuşiţi să-i desluşiţi scrisul: "Dacă ai pană, opreşte orice şofer ce nu te va refuza, îi deschizi portbagajul şi îl rogi să îţi arate cum se poate schimba o roată de către o fiinţă nevinovată!" De asta am scăpat, dar mulţumesc pentru sfat, tată drag, dacă mă auzi de acolo, din cer, unde cred că te ţii iar de şotii.

Până una alta, îţi dau de veste că a venit toamna la noi, pe pământ, şi am de gând să pun în practică reţeta ta secretă de murături cum nu am mai mâncat altundeva vreodată. Am găsit-o în următoarea ta scrisoare, păstrată bine şi regasită acum. Mulţumesc, înger păzitor! O zi bună tuturor!”