Adevărul despre blestemul familiei Kennedy

Vorbim despre un clan ghinionist sau blestemat? O întrebare care revine după trei decese recente în faimoasa dinastie

De-a lungul timpului s-au scris multe articole şi cărţi despre şirul suspect de morţi dramatice din celebra familie, ceea ce i-a făcut pe mulţi să creadă că deasupra numelui Kennedy pluteşte un greu blestem. Cel mai recent deces din faimosul clan nu are, însă, nimic dramatic. Jean Kennedy Smith a încetat din viaţă în iunie, dar nu a fost nici asasinat, nici accident teribil, nici sinucidere. Jean a plecat contrazicând liniştit o statistică dureroasă a familiei ei, după ce a dus o viaţă lungă şi tihnită. Sora mai mică a lui JFK avea 92 de ani când a murit pe 17 iunie în casa ei din Manhattan, New York. Ea a fost prima femeie Kennedy din generaţia sa care a avut un job în politică. Spre deosebire de ea, surorile şi cumnatele sale doar s-au implicat în campaniile politice ale soţilor lor.

Dacă ne întoarcem, însă, cu numai 2 luni înainte, dăm peste cazul nepoatei lui Robert F. Kennedy şi al copilului ei, caz care a îngrozit lumea şi a dezgropat iar statistica lugubră a acestei familii. Trupul lui Maeve a fost descoperit pe 6 aprilie, iar cel al fiului ei de opt ani, Gideon, pe 9 aprilie, în zona Maryland, unde se afla proprietatea ei - amândoi s-au înecat într-un stupid accident de canoe. „Se jucau afară, iar unul dintre ei a lovit mingea, care a ajuns în apă. Atunci s-au urcat în canoe doar pentru a recupera din apă mingea, care a fost dusă de curenţi. Au fost luaţi şi ei de curenţii puternici şi nu au mai putut vâsli spre mal“, a scris pe Facebook soţul lui Maeve, David McKean. Un teribil accident. Care este, aşadar, adevărul? E doar un şir nefast de morţi sau un blestem? Este întrebarea pe care şi-a pus-o şi autorul de best-selleruri James Patterson în noua lui carte, The Kennedy Curse - pentru care este deja în discuţii pentru o ecranizare Netflix. „Dacă vă uitaţi la serialul The Crown, ei bine, acesta ar fi The Crown în variantă americană“, spune Patterson pentru revista The Australians Women Weekly. „Doar că familia Kennedy este mult mai interesantă decât regina Elisabeta, în opinia mea, la fel şi istoria familiei lor. Sunt atâtea lucruri în cartea mea despre care oamenii nu ştiu. Şi sunt oameni sub 40, 30, 20 de ani care nu ştiu nimic despre Kennedy“, punctează Patterson, care susţine în cartea lui varianta unui blestem. Dar nu în sensul în care aţi fi tentaţi să vă gândiţi... Vorbim despre un presupus blestem început acum mult timp - poate cu Rosemary Kennedy, sora lui JFK şi al treilea copil al cuplului Joseph P. Kennedy Senior şi Rose Fitzgerald (foto jos), care a dat semne de retard mintal încă din copilărie.

Când Rosemary a împlinit 23 de ani, părinţii au supus-o unei lobotomii cu rezultate dezastruoase, care au condamnat-o la o viaţă petrecută în spitale, până la decesul ei din 2005. Tristului ei caz i se alătură cel al lui Joseph Kennedy, fratele ei, care a murit în august 1944, la doar 29 de ani, într-un accident de avion deasupra Canalului Mânecii. A fost primul accident de acest fel care a fărâmiţat clanul Kennedy. A urmat cel al fiicei Kathleen, care a murit astfel la 28 de ani. Al treilea accident aviatic a fost cel în care au căzut victime nepotul lui Joseph Kennedy Senior, JFK Junior (fiul preşedintelui JFK) şi soţia lui, în 1999. Nu în ultimul rînd, cele mai cunoscute drame ale familiei Kennedy sunt asasinarea preşedintelui Americii, JFK (foto jos) - urmată de uciderea fratelui său, Robert. Iar poveştile dramatice ale clanului american pot continua, dacă amintim şi de unul dintre fiii lui Robert, David, care nu a putut face faţă pierderii tatălui şi a apelat la droguri, un drum care i-a grăbit sfârşitul. David a murit la vârsta de 28 de ani, în urma unei supradoze de cocaină într-un hotel din Florida, în 1984. Anul trecut, Soirse Kennedy Hill, o nepoată a lui Robert Kennedy, a murit şi ea din cauza unei supradoze, ca semn că, deşi trecuseră atâţia ani de la cea mai recentă tragedie a familiei, blestemul nu s-a spart.

La fel s-a întâmplat şi acum cu Maeve şi fiul Gideon, dispăruţi în apele învolburate. Aşadar, arată acest tablou a blestem? O întrebare pentru cei care cred în aşa ceva. „Un mod de a privi lucrurile este că Joe Kennedy Senior, tatăl lui JFK, este cel care a iniţiat fără intenţie un blestem, asuprindu-i pe toţi cu dorinţa de succes, funcţii, avere. El le-a cerut tuturor să fie cei mai buni, punând pe familie o presiune fantastică. Trebuia să tragi, tragi, tragi. Şi să-ţi asumi orice fel de riscuri. El îşi încuraja mereu copiii să-şi asume orice risc. Du-te şi caţără-te în copacul ăla până în vârf. Dacă o să cazi şi o să-ţi rupi mâna, te vei urca din nou în el până vei reuşi. Asta le spunea. Şi, din obsesia aceasta pentru succes, nu i-a făcut deloc prevăzători. Din contră“, spune Patterson. Astfel, studiind prin lupa lui Patterson evoluţia familiei Kennedy, descoperi detalii interesante. Bunăoară, JFK nu fusese programat de la început pentru o carieră în politică. Starul familiei, aşa cum îl numea Seniorul, era Joseph. El ar fi trebuit să ia calea politicii până la vârf. Dar moartea lui într-un accident aviatic a schimbat ecuaţia familiei - toată atenţia şi presiunea Seniorului au trecut atunci asupra lui John. „Nu cred că a vrut să le facă rău copiilor, dar vai, cât rău le-a făcut“, scrie Patterson. „Tot acel discurs cu care i-a apăsat până la obsesie, că trebuie să fii mult mai bun decât crezi că poţi să fii şi doar asta contează... Sari în gol ca să obţii ce vrei. Toate astea şi-au pus amprenta asupra psihicului lor.“

Dar poate cel mai bun exempu despre obsesia perfecţiunii în clanul Kennedy este cazul lui Rosemary (foto sus, dreapta), născută în condiţii grele în 1918, când izbucnise pandemia de gripă spaniolă. Doctorii erau suprasolicitaţi, aşa încât , atunci când Rose a intrat în travaliu, obstetricianul a întârziat, timp în care asistenta a avut grijă de ea complet eronat. Ea i-a ordonat lui Rose să-şi ţină picioarele strânse, la un moment dat chiar împingând capul copilului la loc. Disperată să nu facă ceva greşit în absenţa doctorului, a făcut ce se putea mai greşit, lipsind copilul de oxigen. Condiţiile în care a fost născută i-au afectat ulterior dezvoltarea - iar Patterson spune că Rosemary era doar puţin mai înceată, doar atât, dar asta îi făcea să se simtă ruşinaţi pe perfecţioniştii Kennedy, care nu suportau acest eşec. Şi mama ei simţea la fel. „Cea mai mare ambiţie a mea a fost să am copiii moral, fizic şi mental perfecţi“, spunea Rose Kennedy. Şi tocmai această obsesie i-a făcut să se distanţeze şi mai mult de perfecţiune. Când a aflat despre revoluţionara inter­venţie numită lobotomie, Kennedy Senior (foto jos) nici nu a stat pe gânduri. Fiica lui trebuia să fie perfectă - dar rezultatul trist a condamnat-o să rămână o viaţă în spitalele de psihiatrie. „Ceea ce i s-a întâmplat ei este chiar imaginea blestemului“, spune Patterson. „Joe nu putea accepta nimic mai puţin decât perfecţiunea. E vina lui“.

Blestemul, în altă viziune

Alţi autori şi comentatori au o altă explicaţie pentru blestemul familiei Kennedy. Pentru această tabără, totul ţine de felul cum s-a născut visul Kennedy de a conduce lumea: s-a născut printr-o moarte, practic. Iar pentru asta, trebuie să coborâm şi mai mult în istorie, forând în trecutul clanului până la bunicul lui Joseph Senior. Acesta a fugit din Irlanda natală pentru a scăpa de foametea de acolo, sperând la izbăvirea pe tărâm american, dar a călătorit în ceea ce istoricii mai numesc navele sicriu - ambarcaţiunile pline ochi de emigranţi săraci, care călătoreau disperaţi în cele mai insalubre condiţii, aducând cu ei şi boli. De aceea, circa 30% dintre ei mureau pe drum. Patrick Joseph Kennedy avea 27 de ani când a sosit astfel la Boston şi a murit la 35 de ani de holeră. Misticii spun că străbunul Kennedy ar fi venit pe tărâm american purtat de aripile morţii, care ar fi umbrit, astfel, toţi urmaşii. „Când străbunicul meu a venit aici ca să fabrice cutii de bere în East Boston, n-avea cu el decât două lucruri: credinţa şi dorinţa de libertate. Şi sunt bucuros să spun că toţi strănepoţii lui iubesc aceleaşi valori“, spunea, în stil electoral, JFK. Patterson, însă, vorbeşte despre libertate în alt sens. Bărbaţii din familia Kennedy nu au ştiut ce înseamnă fidelitatea. Toţi şi-au dorit să fie căsătoriţi şi liberi în acelaşi timp. Mai mult, Patterson vine şi cu teoria copiilor născuţi în lipsă de iubire, ceea ce a sporit încărcătura dramatică a familiei. Dar şi cu ideea păcatelor tatălui, trecute mai departe către generaţiile următoare. Astfel, înainte de a intra în politică, Joe Senior, tatăl lui JFK, a condus un studio de film la Hollywood, acolo unde şi-a manifestat sălbatic apetitul pentru femei, seducând actriţele cu forţa, din poziţia de putere. „La un moment dat, a fost obsedat de Gloria Swanson. Într-atât încât a aranjat ca soţul ei să plece la pescuit, pentru ca el să-şi poată face de cap cu ea“, scrie Patterson. Gloria însăşi şi-a amintit în memoriile sale: „S-a mişcat atât de repede, încât m-am trezit cu gura lui peste a mea înainte ca vreunul dintre noi să apuce să scoată vreun cuvânt“. Cum a reacţionat soţia lui, Rose, aflând de aventurile lui? Patterson spune că cei doi duceau vieţi complet separate, dar erau uniţi de acelaşi ambiţii. Căsătoria lor era o alianţă, iar în realitate, copiii Kennedy nu au moştenit valori legate de iubire, ci ambiţii şi păcate. Iar poate cel mai bun exemplu despre transmiterea lor este că JFK ajunsese obsedat de personalitatea tatălui său, dorindu-şi aceleaşi femei pe care le avusese el. De aici şi faptul că a pătruns pe acelaşi teren de joacă: Hollywoodul. Una dintre aceste femei a fost Marlene Dietrich, care s-a culcat şi cu seniorul, dar şi cu JFK, comparându-le ulterior performanţele sexuale. Actriţa a fost chemată la Casa Albă în toamna anului 1962. Dietrich avea 61 de ani pe-atunci, iar preşedintele american, 45. „După ce am făcut sex, preşedintele a adormit“, scrie Marlene în jurnalul său. „M-am uitat la ceas şi era 18:50. M-am îmbrăcat şi l-am zgâlţâit puţin ca să-l trezesc, pentru că nu ştiam cum să ies din Casa Albă şi nici nu puteam să-mi chem, pur şi simplu, un taxi“. Înainte de-a se închide uşile liftului, JFK a întrebat-o direct pe Dietrich: „Te-ai culcat vreodată şi cu tatăl meu?“. Era ceea ce îl obseda... Dietrich i-a recunoscut că da, confesându-se apoi în jurnal că partida de sex cu JFK a fost mai rapidă decât cea cu tatăl lui. Obsesia lui JFK era tocmai din dorinţa de a fi şi mai bun decât tatăl său în toate. Iar personalitatea lui Joe a guvernat astfel în mod malefic întregul destin al clanului. „El a avut puterea de a trece peste orice eşec şi a merge mai departe. A fost cel mai fascinant dintre toţi Kennedy, cel mai complex, probabil cel mai inteligent, dar în acelaşi timp a avut cele mai mari probleme: psihic şi sufleteşte, Joe avea nişte colţuri întunecate şi era capabil de lucruri urâte“, scrie Patterson. Pentru că da, patriarhul familiei regale americane a lăsat în urmă o moştenire grea şi complicată, care include şi antisemitism şi nazism. Câtă vreme a fost ambasador al Americii în Marea Britanie (din 1938 în 1940), Joseph nu şi-a ascuns aceste convingeri. „Evreii, luaţi fiecare în parte, sunt OK, dar ca naţie, sunt îngrozitori. Uite ce-au făcut la Hollywood!“, a spus, la un moment dat, Seniorul, care a fost un susţinător al lui Hitler, potrivit cărţii lui Jog H. Davis, The Kennedys: Dynasty and Disaster. Toate acestea au fost apoi cu grijă ascunse când JFK a candidat la preşedinţie. O candidatură pentru care Seniorul şi-a arătat din nou faţa urâtă - potrivit unor teorii ale conspiraţiei el colaborând cu mafia din Chicago pentru a creşte numărul voturilor pentru fiul său, folosind metode cunoscute şi la noi, precum trecerea morţilor pe listele de votanţi. În final, Seniorul a plătit pentru toate păcatele, sfârşind într-un scaun cu rotile, de unde a asistat neputincios la asasinarea celor doi fii ai săi, JFK şi Robert Kennedy, cea mai mare pedeapsă a unui părinte...

Foto: Getty Images