Christine Lagarde, starul rock al finanţelor mondiale: „Pierderea tatălui la 16 ani a fost un moment de cotitură în viaţa mea”

În viziunea ei, politica e ca înotul sincron pe care l-a practicat în adolescenţă – îţi încleştezi dinţii şi zâmbeşti. Însă e nevoie de mai mult decât farmec personal ca să răzbeşti atunci când înoţi printre rechinii financiari...

Una dintre cele mai puternice femei din lume spune că vrea să aibă mai mult timp la dispoziţie ca să-şi îngrijească trandafirii pe care-i are în Normandia şi să le facă băieţilor ei gemul lor preferat de gutui. Însă slabe şanse ca prima femeie preşedinte al Fondului Monetar Internaţional şi actualul preşedinte al Băncii Centrale Europene să ajungă prea curând să se plictisească pe-acasă! Politicianul francez, care se impune atât prin postura pe care o are la cei 1,82m ai săi, cât şi prin ţinutele Chanel accesorizate cu eşarfe Hermès şi discursul său de mare impact, n-a ales niciodată calea uşoară sau resemnarea, în ciuda greutăţilor prin care a trecut încă de la vârste fragede.

În adolescenţă, Christine (65) s-a aflat în plină revoltă a studenţilor parizieni şi, contrar comportamentului colegilor ei – care au ieşit în stradă ca să protesteze şi să arunce cu pietre în poliţişti –, a profitat de închiderea şcolilor ca să se apuce de sport. A început înotul sincron şi s-a dovedit atât de bună, încât a ajuns să câştige medalia de bronz la concursul naţional. “Înotul sincron m-a învăţat să-mi încleştez dinţii şi să zâmbesc, lucru de mare folos în politică. La fel de bine, e un sport de rezistenţă şi anduranţă. Eşti încordat tot, dar deţii controlul”, conchide ea. Nu sesisez nicio sforţare atunci când zâmbeşte una dintre cele mai şarmante şi mai cochete persoane de pe scena politică mondială. Dimpotrivă. „Elle a de la classe”, se spune despre fostul ministru francez de Finanţe şi al Comerţului, care-şi etalează, aproape cu emfază, bobul argintiu şi bronzul exotic şi care a dat dovadă de-o naturaleţe uimitoare în cariera sa juridică şi politică.

Lagarde a fost prima femeie la conducerea unui birou internaţional de avocatură, prima reprezentantă a sexului frumos care a preluat şefia Ministerului Economiei a G8 (n.r. cele opt naţiuni industrializate) şi, cum spuneam, prima preşedintă a FMI. Iar toate aceste realizări spectaculoase au fost posibile doar datorită exemplului pe care i l-a oferit mama ei, care a crescut-o pe ea şi pe cei trei fraţi mai mici ai ei singură. Christine s-a născut de Revelion, în 1956, şi a fost crescută de doi profesori. Viaţa lor idilică, din care nu lipseasu cinele în compania unor intelectuali de seamă şi spectacolele de operă pe care le urmăreau constant, s-a încheiat în momentul în care capul familiei a murit din cauza unei boli neuronale.

Un pas înapoi, doi înainte

„Pierderea tatălui la numai 16 ani a fost un moment de cotitură în viaţa mea, pentru că am cunoscut brusc o durere imensă şi toate greutăţile care au urmat...”, a dezvăluit Lagarde pentru CNN. „Am înţeles atunci cât de greu îi poate fi unei mame singure să-şi crească copiii”, a conchis aceasta. După pierderea suferită, Christine a renunţat la înotul sincron şi-a plecat în SUA la studii. S-a întors apoi în ţara natală pentru a începe Dreptul, însă, după absolvire, şi-a continuat drumul profesional... cu stângul. După ce a picat de două ori examenul la Şcoala Naţională de Administraţie şi i s-a spus în faţă că nu va ajunge niciodată partener în cel mai mare birou de avocatură din Franţa pentru simplul motiv că era femeie, s-a alăturat echipei juridice Baker & McKenzie, unde a urcat în ierarhie până a ajuns chairman în consiliul de conducere.

A folosit aceeaşi titulatură, „Madame Chairman”, chiar şi atunci când a preluat şefia FMI, considerând ridicolă încercarea de feminizare a termenului: „Nu mi-am propus să găsesc echivalentul feminin al cuvântului «chairman».” Altele erau priorităţile ei, de la cum să-l convingă, în numai 15 secunde, pe secretarul de finanţe american să nu lase să între în colaps o companie de asigurări de-ale lor sau cum să-i determine pe chinezi, în timpul unui singur prânz, să voteze în favoarea ei într-o anumită chestiune. „Ştie cât de importantă este”, precizează o cunoştinţă. „Dar e destul de drăguţă, în ciuda statutului ei. Poate fi chiar amuzantă atunci când ştie că trebuie să fie amuzantă”, adaugă apropiatul celei intitulate „Starul rock al finanţelor”.

În ceea ce priveşte viaţa sa privată, „Madame Chairman” s-a căsătorit şi a divorţat de două ori. Are doi băieţi cu primul ei soţ, Wilfried, iar, în Chicago, unde a locuit nu mai puţin de şase ani, l-a cunoscut pe cel de-al doilea domn Lagarde, omul de afaceri britanic Eachran Gilmour. Totuşi niciunul nu s-a comparat cu actualul ei partener de viaţă, omul de afaceri corsican Xavier Giocanti şi fostul ei coleg de la şcoala de avocatură. L-a reîntâlnit în 2006, când Christine s-a dus în Marsilia, în calitate de Ministru al Comerţului, şi s-a întâlnit cu tot felul de antreprenori locali. Unul dintre ei a fost chiar Xavier, alături de care a rămas până-n ziua de azi.

Înotul sincron şi politica

„Ea radiază pur şi simplu”, spune Dominique Moisi, acelaşi amic de-ai ei. „Poate că i se trage de la înot, pentru că înoată foarte mult... Oricum e mai specială (sic) acum decât a fost vreodată. Nu e Angelina Jolie, dar e superbă!” Cea care a afirmat de numeroase ori cât e important să nu existe prea mult testosteron într-o încăpere nu flirtează niciodată la serviciu, dar îşi foloseşte feminitatea cu orice ocazie ivită. Vegetariană convinsă, Lagarde merge zilnic la sală şi înoată cât poate de mult. Este „une grande femme”, dacă e să ne luăm după umerii voluminoşi pe care i-a creat înotul, o femeie cu autoritate, care crede, însă, că succesul nu poate fi niciodată atins. „E o luptă continuă. În fiecare dimineaţă, cu toţii trebuie să ne testăm iar şi iar abilităţile”, susţine avocata.

Foto - Profimedia