EXCLUSIV Codin Maticiuc: "Plâng la filmele de dragoste!"

25 iunie 2016   Lifestyle

După ce l-am văzut la TIFF, cu un rol în pelicula Două lozuri, straniul mix dintre lumea bună a filmului şi imaginea lui controversată de cuceritor monden aka Poponeţ, prezent în ziarele de scandal, m-a intrigat. Şi am hotărât că e timpul să-l cunoaştem pe adevăratul Codin – cel de acum!

Codin ne-a acordat în exclusivitate un interviu foarte sincer.

Greu de crezut, dar după un weekend în care a petrecut din greu la o nuntă importantă, l-am convocat pe Codin Maticiuc la întâlnirea noastră luni dimineaţa, la ora 10. Am fost convinsă că va întârzia. N-a fost aşa. Cred că filmările din ultima vreme, chiar dacă nu pentru roluri de mare întindere, în filme ca Minte-mă frumos în Centrul Vechi, Două lozuri sau Selfie 69, l-au mai disciplinat. Altfel, omul nu e de fel un matinal. Cum altfel, când îi place la fel de mult şi acum viaţa de noapte? Fumează trabucul cu aceeaşi pasiune cu care ar savura o femeie. Bea fresh de portocale on the rocks la 12 ziua cu convingerea că bea un whiskey fin (placebo pentru o conversaţie mai interesantă). Şi vorbeşte despre filme cu aceeaşi implicare cu care petrece în club. Sunt două faţete ale unui personaj monden pe care vă invit să-l cunoaşteţi în cel mai sincer interviu acordat până acum. Iar Codin a dat rar interviuri... Nu mai e cel de la 25 de ani, când a produs, de fapt, şi cele mai mari controverse, care îi păstrează şi acum aura scandaloasă de Crai de Dorobanţi. La 36 de ani are o bijuterie de SL din ’61, dar şi o trotinetă electrică, scrie scenarii şi ştie trucul acela magic de a nu se lua prea-n serios…

Lumea se aştepta de la tine să investeşti într-un club, nu într-o casă de producţie...

Codin În primul rând, nu o consider o investiţie... Mai degrabă mecenat, pentru că nu prea se fac bani la noi din filme. Am pornit la drum împreună cu Dan Chişu, care mi-e prieten, şi un proiect scos de el din sertar. El m-a prevenit: „Să nu te aştepţi să-ţi întorci banii ăştia sau să faci profit!“. Şi mi-a mai zis un lucru: „Tu vrei să faci filmul ăsta ca să f**i?“. Zic: „Nu.“ „Nici eu. Hai să facem pur şi simplu film, da?“ (râde)

Cum s-a născut prietenia asta a voastră? Ca de la Singur sub duş la Consumatorul de suflete? Te-ai regăsit cumva în el?

Da, el mi-a fost aşa, cumva, un fel de mentor. Şi-mi este în continuare – şi prieten bun.

El a fost cuceritorul monden de dinaintea ta...

Dar nu pe asta s-a bazat prietenia noastră. Am produs şi cu alţi regizori. Dar cu Dan am patru filme: Déjà Vu, YouTube Bazaar, Bucureşti NonStop şi Aniversarea, ultimul film al lui Mircea Albulescu – pe acesta ne-am gândit să-l lansăm în toamnă, dar cursul festivalurilor nu ne lasă să ştim exact când e mai potrivit. Dacă viaţa unui film american e din momentul în care el intră într-un cinematograf, viaţa unui film românesc apune când intră într-un cinema. Am făcut premiera şi atunci am făcut şi veşnica pomenire, fiindcă nu merge nimeni la el. Jocurile se fac la festivalurile de film străine. Noi am câştigat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Dragoste de la Mons cu Bucureşti NonStop.

De când durează pasiunea asta a ta pentru cinema? Pentru că pare că încerci să-ţi speli imaginea. Lumea filmului dă bine...

Nu m-am gândit la treaba asta... N-am încercat să-mi spăl niciodată nicio imagine. Şi dacă mi-aş fi spălat-o, aş fi rămas în zona cu scrisul. Dacă aceste alegeri n-ar fi bazate pe inimă, eu m-aş gândi că m-am împrăştiat: carte, blog, producţie de film, şcoala de actorie... Mai trebuie să cânt şi gata, sunt penibilul complet. (râde) Deci sincer, nu ştiu dacă a fost bună mişcarea. Mi-am dorit-o şi punct. N-a fost gândită la rece.

Ai fost cinefil dintotdeauna?

Da. Disperat.

Atunci poţi să-mi faci un top 5 al filmelor cele mai bune în opinia ta?

Fără îndoială „Forrest Gump” e numărul 1. Tom Hanks e dintre cei mai buni actori. El poate face toată gama de roluri. Altfel, mi-e greu să-ţi fac un top. Mi-ar fi mai uşor să-ţi vorbesc de români. De la noi, Radu Mihăileanu îmi place foarte mult, cu al său „Train de vie”, Nae Caranfil, Mungiu, Chişu...

Şi actoria de unde veni: a fost un moft? Că puteai să te opreşti la producţie.

Este un moft să faci ceva ce-ţi place? Chiar dacă nu eşti bun, că nu ştiu încă dacă sunt... Am făcut şase luni cursuri la actoriedefilm.ro, şcoala lui Dragoş Bucur, Papi şi Boguţă. Iar proiectul nostru de diplomă a fost

, care a fost la TIFF şi care din 7 octombrie e pe ecrane. Am făcut apoi Şcoala de Duminică la UNATC, a lui Florin Kevorkian. Şi o să mă înscriu acum la şcoala Cristinei Iacob, regizoarea filmului

.

În „Două lozuri” ai băgat bani?

Nu. Până acum le-am separat. Doar am jucat în „Minte-mă frumos” - nu am şi produs. La fel la „Două lozuri”.

Fiindcă te-ai putea gândi: a dat bani ca să apară în film!

Practic, noi, cursanţii de la actoriedefilm.ro, am dat bani ca să facem acel curs – care cumva avea inclus în costuri faptul că la final proiectul tău de diplomă va fi un film.

Mereu ai fost numit beizadea şi băiat de bani gata. Ce faci acum se numeşte şi o demonstraţie că, în sfârşit, faci ceva pe cont propriu?

Nu neapărat. Pentru că, repet, n-a fost o mişcare de PR. Până la urmă am intrat în industria asta arzând nişte etape, producând filme cu banii lu’ tata. Deci unde am demonstrat? A, că într-o zi voi fi tot în industria asta, care va ajunge să facă bani şi poate voi fi printre primii care or să bage x şi or să scoată x+1, asta ar fi tare.

Iar cu actoria cât de departe te vezi mergând? Tu ai un personaj în spate, Poponeţ, şi-o să-ţi fie greu să devii credibil în roluri mai mari.

Cred că aici iar vorbim de piaţa românească de film. Şi pentru noi, cel puţin în etapa asta, targetul nu îl reprezintă spectatorii români. Dacă tu faci un film cu 10 personaje, care speri să fie văzut de juriile unor festivaluri de afară, îl poţi face cu trei personaje din Las Fierbinţi deja etichetate, cu Codin, cu Mihai Bendeac. Poţi lua toată această gaşcă şi fiecare să joace pe contre-emploi. Iar acel film nu va fi judecat de publicul românesc. Asta cumva mă avantajează. Când te duci afară, dacă ai jucat bine, nimeni n-o să zică: „Pe ăsta parcă îl cunosc eu din nişte reviste...“.

Dacă ai avea nişte scene cu Maria Dinulescu, le-ai juca sau n-ai vrea asta cu o fostă iubită?

N-are nicio legătură! Aş face scene şi cu un bărbat dacă ar trebui... Ar fi culmea să încep să condiţionez regizori...

Până acum ai pierdut castinguri?

Da, uite, pe cel mai recent cred că l-am pierdut, că nu m-a sunat nimeni încă... (

) Mie şi încă unui tip ni s-a dat să citim dialogul dintre doi soldaţi. Scria la început că amândoi erau beţi... şi regizorul a zis că nu-s destul de beat. I-am spus: „Domnule regizor, sunteţi singurul om din viaţa mea care-mi spune asta! Mie de obicei mi se spune că sunt prea beat!“. Şi am mai avut nişte momente penibile în prima mea zi de filmare, la

, în care eram Bărbat 5, aveam o singură replică şi, de-atâtea emoţii, nici pe-aia nu reuşeam s-o reţin. M-am gândit atunci că sunt exact oligofrenul care se zice că sunt. Mă potriveam exact cu imaginea din ziar. Până acum, imaginea asta, pe care nu mi-o doresc de nicio culoare, mi-a folosit într-un singur fel: mi-a fost uşor în viaţă să surprind plăcut. Dacă am salutat un necunoscut în loc să-l scuip, a zis: „Ce băiat mişto e Codin ăsta!“. Şi am cucerit mai uşor.

Prins între două pasiuni: viaţa de noapte şi lumea filmului...

Cum eşti tu acum faţă de cel de la 25 de ani?

Nu-mi dau seama, nu mi-am făcut aşa o introspecţie. Uite, dorinţa de-a avea copii am avut-o tot timpul, dar acum e mult mai acută... Mi-am dorit de tânăr, de la 20 de ani, copii!

Din comportamentul tău nu aşa pare.

De ce?! Eu tot timpul încerc să mă reproduc!

Dacă una dintre iubite ar fi rămas însărcinată, ai fi fost de acord să păstrezi copilul?

Da! Dacă s-ar fi întâmplat asta cu oricare dintre femeile cu care am avut o relaţie serioasă, aş fi fost chiar încântat.

Dar asta nu înseamnă că te vezi şi căsătorit...

Nu prea mă văd căsătorit! Mă sperie un pic treaba asta. Când mă pui să mă jur că de-atunci niciodată n-o să mai..., atunci îmi vine să... mai abitir. Jură-te că nu mai... Acum îmi vine!

Şi ce fel de părinte ai fi?

Aş oferi acelaşi timp pe care-l oferă orice soţ şi tată... Fiindcă e important să fii lângă copil, nu actele contează. Sunt atâţia taţi legali care lipsesc şase zile din şapte. La mine n-ar fi cazul.

Cum vezi tu lumea asta mondenă? Vreau o privire din interior...

Lumea mondenă, adică ieşitorii în locuri trendy, este fix o părticică de Românie, un fel de Las Fierbinţi. Avem acelaşi procent de oameni culţi, idioţi, curve... Suntem la fel cum e societatea românească în general, doar că ne place viaţa un pic mai mult. (râde)

Ce scenă din cartea

ai păstra-o pentru un film despre viaţa ta?

Finalul, în care tipul regretă tot. Chiar dacă e o carte despre f***t şi alcool, el la final regretă desfrâul în care a căzut şi faptul că a pierdut-o pe cea care îi era sortită.

Ai trăit sentimentul ăsta?

Da. Mai ales că-mi doresc copii... Şi când ajungi la 36 de ani şi vezi că nu ai, te gândeşti dacă nu cumva undeva, cineva, poate era mai pregătit decât credeai tu... N-am regrete efectiv, dar te gândeşti la chestia asta...

Eşti într-un moment când te gândeşti că ar trebui s-o laşi mai moale cu viaţa de noapte?

Mă gândesc, dar din cauza vârstei şi a penibilului. Mie mi-ar plăcea şi peste zece ani să mă distrez în club. Dar am început să dansez în club cu fetele prietenilor mei. Şi asta mi se pare un pic bizar. Bine, prietenii mei sunt mai mari ca mine cu zece ani, dar orişicât...

Nici nu vreau să mă gândesc ce fel de tată ai fi dacă ai avea fată şi ar ieşi în club...

Păi, nu va veni momentul ăla! Niciodată! Ce să caute în club? Acum serios vorbind, fiind conectat la viaţa asta, de la băieţii de la intrare la patronii clubului, mi-ar fi mai uşor decât altui tată. Unde ar ieşi ea întâi ar trebui să vadă dacă n-am eu masă! (

) În orice caz, cel mai frică mi-e de partea cu drogurile. Mă sperie până la Dumnezeu.

Tu te-ai ţinut departe?

Total. Nici măcar n-am încercat o dată. Educaţie, noroc şi minte, ăştia au fost factorii care m-au ţinut departe. Şi norocul a fost important pentru că, dacă stau să mă gândesc, eu am multe vicii şi de fiecare lucru de care m-am apucat, nu m-am mai lăsat niciodată. N-am fumat niciodată ţigară, dar m-am apucat de trabuc şi fumez de sparg. Cluburi, băutură, mâncare, femei am consumat la maxim! De-asta ştiu că dacă aş fi încercat vreun drog nu m-aş mai fi lăsat. Şi mi-a fost foarte frică!

Tatăl tău a fost lângă tine?

Da. Şi este în continuare. Suntem parteneri de afaceri. Lucrăm împreună. Locuiesc lângă ai mei, care sunt împreună de peste 40 de ani.

Care a fost cel mai bun sfat de la el?

Stai drept! (

) Mi-e greu să-ţi zic, mi-a dat multe sfaturi esenţiale. Dar ştiu care-i cel mai mişto cadou: timpul. Ai mei mi-au dat acest cadou de a nu fi forţat să fac ce nu-mi place pentru a mă întreţine. Eu dacă vreau să plec două luni să fac un film în Cuba, pot. Libertatea asta e de nepreţuit. Darul timpului e incredibil!

Dar lămureşte-mă: tu eşti băiatul de bani gata care nu munceşte, doar toacă banii tatălui...

Da, exact, eu sunt!

Cum e realitatea?

Exact asta! (râde) Am pus umărul la afacerile tatălui meu, dar nu îmi place să vorbesc despre asta. Tata mai spune uneori: „Ştii că n-aş fi încheiat afacerea aia dacă nu găsea el cumpărătorul?“. Dar sună altfel din gura lui. Prefer ca omul să mă descopere singur: mi-a plăcut cum a scris asta pe blogul lui, îmi plac tricourile lui de la Tshirt Factory, mi-a plăcut cum a jucat în filmul X. Să se vadă ceva, nu să spun eu lucruri nevăzute...

Ce zici, nu e timpul să renunţi la porecla Poponeţ?

Asta am vrut din prima zi, dar învaţă-mă tu cum... Mi-a dat-o cineva dintr-un trust de presă, într-un moment în care căuta o etichetă care să mă jignească şi care să prindă la public. Între timp, omul mi-a devenit prieten şi n-o mai foloseşte.

Acum ai o iubită?

Da, dar nu vreau să detaliez.

Spune-mi atunci calităţile esenţiale ale femeii lângă care te-ai vedea pe termen lung – pe lângă sânii mari şi chimia sexuală?

Da, asta neapărat! (

) În primul rând, simţul umorului de calitate. Dacă nu-l are e nasol. Dacă ai spus asta, ai spus şi inteligenţă. Apoi câteva interese comune şi un sistem de valori comun...

Păi asta cu sistemul de valori e de discutat... Tu ţi-ai dat banii pe nişte maşini scumpe, ţi-a plăcut să epatezi, ai investit în imaginea ta extravagantă.

Alea au fost nişte cumpărături pentru mine. Tot ce-am făcut am făcut cu inima, că dacă făceam cu capul, nu le făceam...

Câte maşini mai ai acum?

Două: una de zi cu zi şi un SL din 1961.

Care a fost cel mai costisitor cadou făcut unei femei?

Timpul meu. N-am luat maşini, nici case.

Te consideri un om de succes?

Nu. Dacă aş excela în ceva, atunci da. Sunt mândru de ceea ce fac acum legat de film, atât cât fac. Sunt mulţumit! Dar dacă eram un necunoscut şi făceam lucrurile la nivelul la care le fac acum, era egal cu zero. Eram nimeni...  Nu ştiai cine sunt. Nu făceam nici interviul ăsta! Chiar şi cartea s-a vândut foarte bine datorită acelei faime negative.

În ce relaţii ai rămas cu fostele iubite? Cu Gina Pistol, cu Anna Lesko...

În cele mai bune relaţii. Asta e normalitatea.

Femeia trofeu. De ce a trebuit să fie faimoase femeile din CV-ul tău amoros?

Cred că orice băiat o are pe-asta cu femeia trofeu... Dar eu am fost atras de tipele care excelau în ceva mai degrabă. Şi am fost şi cu nişte tipe normale de care nu s-a ştiut... Adică, uite, mâine aş putea să mă îndrăgostesc total de o pianistă foarte bună.

În ce au excelat? Ce-ai învăţat de la aceste femei care au excelat în câte ceva?

De exemplu, dacă unele erau foarte muncitoare, altele erau foarte atente la detalii. Şi da, am învăţat câte ceva de la fiecare, ca de la orice om care contează pentru tine, cum am învăţat şi de la prietenii mei, de la partenerii de afaceri – dar şi de la duşmani. Şi de la copiii de la orfelinatul de care mă ocup am învăţat ceva: că eu n-am probleme, de fapt. Atât timp cât sunt sănătos eu şi ai mei - şi mai nou şi liber, pentru că contează şi asta (râde) – ai tot! Când te uiţi în jur şi vezi problemele adevărate ale oamenilor... Adică dacă te consumi pentru toate nimicurile, ajungi să-l mânii pe Dumnezeu.

Eşti credincios?

Da. Dar nu religios. Am un preot de care sunt apropiat şi care e un om foarte tânăr în gândire, fiindcă asta m-a şi apropiat de credinţă...

Până la urmă, de ce ce n-au durat relaţiile tale? Mai mult ai dezamăgit sau ai fost dezamăgit?

Clar am dezamăgit. Dar fără voia mea.

Ai înşelat...

Da. Nu ştiu dacă e cineva care n-a înşelat.

De suferit ai suferit?

Da. Sunt un romantic.

N-aş crede...

Păi, ţi-am zis şi că sunt timid! Şi plâng la filmele de dragoste. Eu m-am îndrăgostit de toate fetele cu care am fost. Chiar şi pentru-o seară... Am fost îndrăgostit mort! Dacă mă întrebi cum de am reuşit să fiu vreodată cu vreo femeie – că dacă mă uit în oglindă nu-mi vine să cred – e pentru că am fost foarte implicat mereu... Am fost înnebunit, am scris şi poezii.

Păi bun, eşti un timid şi un romantic şi atunci cum explici explozia aia de răutate şi misoginism de pe blogul tău?

Acolo e o caterincă. Eu fac mişto de anumite situaţii acolo. E şi o faţadă după care mă ascund.

 „Te iubesc“ ai spus?

Da.

Când ultima dată?

Azi dimineaţă i-am spus pisoiului când am plecat de-acasă: „Te iubesc, vine tata imediat!“.

Foto: Sorin Stana

Mai multe