Made in RO: Povestea designerului Ana Novic

Probabil cea mai frumoasă poveste vintage: una în care o fată visătoare, cu un păr turcoaz crescut parcă din atât de bogata ei imaginaţie, locuieşte într-o casă veche, cu istorie, şi îmbracă vedete ca Antonia şi Delia.

Delia

Poate una dintre cele mai cunoscute rochii ale ei e cea din clipul Deliei, Pe aripi de vânt. Dar fiecare rochie a sa pare o creaţie cu o viaţă proprie, ce zvâcneşte prin fibrele materialului. Chiar şi rochia pe care a purtat-o în ziua în care ne-am întâlnit, pe care o făcuse chiar cu puţin timp înainte de a ne vedea! Cu părul colorat despletit, Ana mă aştepta la atelier muncind şi ţinând-o pe Ingrid, fiica sa, în braţe, pentru că se apropia ora mesei. Ana e asemenea unei Wonder Woman. Vrea să le facă pe toate. Şi chiar le poate face pe toate, dacă a avut puterea să treacă peste momente inimaginabil de grele pentru ca azi să locuiască în casa visată şi să numere printre clienţii săi artişti ca Giulia, Delia, Antonia, Andreea Bălan.

Antonia

Ana e o lecţie de viaţă despre ce pot face talentul şi hotărârea atunci când pare că n-ai şansă. Încă nu are statutul financiar dorit, după cum spune ea. Dar visul a început să devină realita­te. „Talentul în acest domeniu a existat în familie, bunica şi mătuşa coseau, dar eu sunt singura care l-a pus în va­loare. Mi-am făcut prima rochie prin 1996, când aveam 12 ani. Dar pasiunea pentru croitorie a început de pe la 7-8 ani, când mă jucam cu maşina de cusut a bunicii. Şi m-a lăsat să mă joc, deşi eu stricam lucrurile, ca orice copil. Ei, şi după ce am stricat toate rochiile şi perdelele bunicii, ea mi-a dăruit acea maşină de cusut, care se află şi acum acasă la mama. Aşa am continuat să cos. Pentru mine, pentru sora mea, pentru prietenele mele. Eu ştiam c-o să ajung o creatoare de modă renumită. Nu vreau să fiu lipsită de modestie, dar asta mi-am dorit şi am ştiut că aşa va fi. Însă, fiind dintr-o familie simplă, aproape fără venituri, am ştiut, de asemenea, c-o să fie un drum lung. Aşa a şi fost şi cumva am fost răbdătoare. Să faci un bu­siness fără bani e aproape imposibil. E îngrozitor. Dar am avut putere de la Dumnezeu şi o ambiţie şi o încăpăţâna­re care m-au ajutat să mă autodepăşesc.“

Andreea Bălan

My dream

Am primit oferte de pe piaţa străină. Tocmai pentru că nu studiez niciun tipar, ce culori se poartă, ce trenduri sunt. Pur şi simplu creez ceea ce simt. Dar visul meu n-a fost să ajung pe piaţa internaţională, ci să reuşesc la noi în ţară. A fost un vis de copil, care uite că devine realitate. Şi mai e ceva: şi-acum văd buticul pe care-l aveam atunci în minte. Şi aşa va fi aievea, pentru că vitrina de jos a casei e exact locul visat pentru buticul meu. Eu nu vând nici online. Pentru că la mine totul se bazează pe probă. Eu sunt la atelier mereu, lucrez unicat, eu fac probele, eu croiesc. Şi-atunci e mai greu să lucrezi internaţional şi online. Eu nu vreau să am lanţuri de magazine ori mai multe fabrici. Îmi doresc să am timp de familie în continuare, să pot călători şi să mă bucur de viaţă. Visez la un business de familie, exact cum a fost cel dinaintea noastră din această casă.

1’ Collection

Am început cu brandul Da Capo, cu care am realizat destul de multe proiecte. Dar m-am reinventat când l-am cunoscut pe soţul meu, Robert. Am schimbat totul în viaţa mea atunci. M-am rebranduit şi personal, şi profesional. De-asta am apărut cu prima colecţie Ana Novic abia în aprilie 2015 - atunci am simţit că e momentul să mă lansez oficial. Eram însărcinată în opt luni la lansare. Am făcut colecţia în timpul sarcinii, când mi-a fost teamă că n-o să am inspiraţie. Dar a fost invers. Am avut mai multă inspiraţie ca de obicei. Fiica mea, Ingrid, m-a inspirat enorm.

Povestea Atelierului

Mi-am dorit dintotdeauna să am atelierul într-o casă veche, asemenea celei în care mă aflu acum. Aici a fost înainte o tipografie, afacere de familie. La parter, există şi o vitrină. Am găsit aici caiete şi cărţi vechi, un album cu pozele de familie ale proprietarilor, dar şi cărţile lor de vizită - nişte file goale pe care scriau cu stiloul datele de contact. Eu, fiind pasionată de lucrurile vintage, am la rândul meu o carte de vizită cu un touch personal, cu un tighel făcut la maşina de cusut. La început, era cusut de mână. La fel cum îmi coseam şi pe etichetele hainelor numele cu aţă. Acum, însă, nu mai am timp să fac asta, în schimb îmi pictez numele, deci tot am păstrat un touch vintage.

Tough times

Drumul meu în modă a început efectiv acum şase ani, când am renunţat la jobul pe care îl aveam, pentru că simţeam că trece timpul fără ca eu să fac ceva concret pentru visul meu. Iar în primul an n-am vândut nimic. Am îndurat foarte multe greutăţi în anul acela, fiindcă n-aveam ajutor de la ai mei. Mama şi sora mea mă înţelegeau, dar mereu îmi spuneau să-mi caut un job, ca să mă întreţin. N-aveam bani de chirie, aveam datorii... Dar n-am încetat niciodată să cred în mine. Şi, încetul cu încetul, lucrurile au început să funcţioneze. Întotdeauna spun că-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu m-a lăsat să renunţ!

My rules

Eu nu fac prezentări clasice toamnă-iarnă, primăvară-vară... Realizez o singură colecţie pe an. A fost 1’, cu 17 piese. Urmează 2’, care va avea cel mult 20 de creaţii, pentru că fiecare în parte necesită multă muncă, fiind foarte migăloase. Tot în primăvară o voi lansa. Pentru că şi eu, şi Robert suntem născuţi primăvara, iar pe mine acest anotimp mă inspiră mult.

Mi-am dorit dintotdeauna să am atelierul într-o casă veche, asemenea celei în care mă aflu acum. Aici a fost înainte o tipografie, afacere de familie. La parter, există şi o vitrină. Am găsit aici caiete şi cărţi vechi, un album cu pozele de familie ale proprietarilor, dar şi cărţile lor de vizită - nişte file goale pe care scriau cu stiloul datele de contact. Eu, fiind pasionată de lucrurile vintage, am la rândul meu o carte de vizită cu un touch personal, cu un tighel făcut la maşina de cusut. La început, era cusut de mână. La fel cum îmi coseam şi pe etichetele hainelor numele cu aţă. Acum, însă, nu mai am timp să fac asta, în schimb îmi pictez numele, deci tot am păstrat un touch vintage.

Ana, alături de soţul ei, Robert

Best friend

Pe Veronica Holoştencu, cea care-mi pictează manual rochiile, am cunoscut-o de când eram în burta mamei. Mamele noastre sunt prietene dinainte de-a ne naşte noi, de fapt. Suntem prietene de când am început să ne conştientizăm, ea fiind naşa lui Ingrid şi naşa noastră de căsătorie. Veronica pictează de când eu cos. Şi mi-am dorit mult un proiect cu ea, doar că ea stă în Constanţa, aşa că a fost mai greu la început, dar am reuşit.

Ingrid. Ana speră ca fiica ei va continua afacerea

Tough times

Drumul meu în modă a început efectiv acum şase ani, când am renunţat la jobul pe care îl aveam, pentru că simţeam că trece timpul fără ca eu să fac ceva concret pentru visul meu. Iar în primul an n-am vândut nimic. Am îndurat foarte multe greutăţi în anul acela, fiindcă n-aveam ajutor de la ai mei. Mama şi sora mea mă înţelegeau, dar mereu îmi spuneau să-mi caut un job, ca să mă întreţin. N-aveam bani de chirie, aveam datorii... Dar n-am încetat niciodată să cred în mine. Şi, încetul cu încetul, lucrurile au început să funcţioneze. Întotdeauna spun că-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu m-a lăsat să renunţ!

Backstage

Nu am studii de specialitate. Am plecat de-acasă la 18 ani şi a trebuit să muncesc ca să mă întreţin. Am făcut doar şcoala de croitorie trei ani. Iar asta a fost experienţa profesională esenţială pentru mine, fiindcă acolo m-am specializat. Şcoala aceasta m-a ajutat să proiectez tiparele, să ştiu să croiesc. Dar eu nu desenez. Într-o vreme îmi luasem cărţi ca să studiez în acest sens. Apoi am realizat că nu trebuie să fac asta. Ştiu ce vreau când văd o bucată de material. Şi oricum improvizez mult. Iau bucăţi de dantelă, le decupez, le aplic peste alte bucăţi de material. Lucrez foarte migălos.

VIP Factor

Prima legătură cu lumea showbizului a fost Oana Mareş, cu ea am început să colaborez când avea emisiunea de la Antenă. Ea m-a recomandat Cosminei Păsărin. Şi aşa, din vorbă-n vorbă, au început contactele mele în zona mondenă. A fost şi apariţia Antoniei într-o revistă purtând o rochie albastră făcută de mine... Iar cu Delia a fost o colaborare mai complexă. Cred că celebrităţilor le place seriozitatea mea, de-asta continuă să vină la mine. Încerc să construiesc cu ele o relaţie solidă, care să dureze. Fiecare nouă apariţie de genul acesta mi-a adus un plus. Mai ales că nu am avut un site, o promovare nebună. Soţul meu, Robert, se ocupă acum de partea aceasta.