FOTO OK! a vizitat platourile de filmare din Mexic ale serialului “Fear the Walking Dead”!

Serialul care a avut premiera la AMC în 2015 a stabilit un nou record mondial de audienţă, povestea supravieţuitorilor într-o lume pustiită de virusul care a generat apocalipsa zombie adunând un număr impresionant de fani în lumea întreagă. OK! a fost pe platourile de filmare din Tijuana, Mexic, unde a stat de vorbă cu starurile producţiei ajunse la cel de-al treilea sezon: Kim Dickens (aka Madison Clark), Ruben Blades (aka Daniel Salazar), Colman Domingo (aka Victor Strand) şi Danay Garcia (aka Luciana Galvez).

Cliff Curtis, Kim Dickens, Alicia Debnam şi Frank Dillane - familia nevoită să se lupte cu armatele de zombie.

Confruntările cu zombie sunt scenele cele mai aşteptate de fanii serialului.

Kim Dickens (aka Madison Clark)

Ruben Blades (aka Daniel Salazar)

Care a fost reacţia voastră când v-aţi văzut prima dată pe ecran luptându-vă cu zombie?

Colman Domingo: Voi fi sincer! La prima mea scenă de genul acesta, din primul sezon, când sunt la spital, la un pas de-a fi prinşi de armata de zombie, nu mi s-a părut înfricoşător. Acum e mai înfricoşător, ce-i drept, dar şi armata de zombie arată ceva mai proaspăt. (râde) Parcă sunt mai tineri... Hainele lor parcă sunt mai la modă... (râde)

Danay Garcia: Eu când am păşit prima dată pe platou, era ora prânzului. Trebuia să se filmeze scena cu vreo 80 de zombie care merg alături de Nick (interpretat de Frank Dillane). Dar fiind pauză, eu vedeam aceşti 80 de zombie împrăştiaţi peste tot şi mâncând... Ce viziune nebunească. Şi eu mai şi trebuia să omor dintre ei. M-am cam speriat: „Dar câţi va trebui să omor, că sunt cam mulţi?!” Apoi, când m-am văzut pe ecran, am zis: „Pot să fac asta! Să mergem mai departe!”

Ruben, publicul e lăsat să creadă că personajul tău moare, arzând în flăcări, în sezonul doi. Acum, spre surpriza tuturor, ai revenit.

Ruben Blades: Da, noi nu ştim ce se întâmplă cu personajele noastre. Chiar dacă îţi spun că eşti OK pentru episodul următor, peste noapte se poate întâmpla ceva şi dispari... (râde) Şi, practic, aşa vii pe platou: ştiind că există posibilitatea asta. La fel s-a întâmplat şi în cazul meu: mi s-a spus că o vor face în stilul nostru, ambiguu. „Nimeni nu va şti în mod sigur că ai murit. Va părea că pierit arzând în flăcări.” Eu am fost fericit cu această soluţie, fiindcă mi-am dorit să revin alături de echipă. În acelaşi timp, formaţia mea de muzicieni a fost foarte fericită, eu fiind şi muzician. Şi ei abia aşteptau să plecăm în turneu. Mi-au spus: „Ce bine c-ai murit, ca să plecăm în turneu!” (râde) Apoi am primit telefonul că voi reveni şi mi-am dat seama ce dor mi-a fost de echipa de pe platouri. Fiindcă experienţa de aici e extrem de intensă.

Eu acum l-am cunoscut pe Ruben, în sezonul trei. Şi toată lumea de-acasă, din Cuba mea natală, mă întreba: „L-ai întâlnit pe Ruben?” „Nuuuu”. Şi eram aşa dezamăgită, fiindcă în Cuba, e ca un fel de James Bond local. Aşa că şi eu am sperat că va reveni.

Colman, tu cum îţi priveşti personajul? Victori Strand pare genul de om uns cu toate alifiile. Unii ar spune că e cel mai interesant personaj din serial. Ai fi prieten cu Victor în viaţa reală?

Nu, Daniel Salazar, personajul meu e cel mai interesant. Pe urmă vine Victor! (râde)

Cred că da, aş fi prieten. Jucându-l, îi ştiu multe dintre secrete. Sunt în inima lui. Deci da, aş fi prieten cu el. E un tip cool. Îmi place căt rebuie să-i câştigi încrederea, nu e un tip care se implică brusc în ceva. Şi mai e ceva: îi place că lumea nu-şi dă seama foarte clar de intenţiile lui, dacă sunt bune sau rele. Asta îi dă putere. Îi place să inducă lumea în eroare. Ar fi un partener excelent la un pahar de whiskey. Ar fi tipul cu experienţă de viaţă şi perspectivă diferită, neaşteptată asupra lucrurilor.

Aşa cum lui Ruben îi era dor de muzică, ţie nu ţi-a fost dor de teatru, Colman?

Colman: Nu, fiindcă încă am timp să-l fac. Pare ciudat, dar la cum e organizată filmarea, da, am timp. Din opt zile de filmare, eu filmez doar două. Şi da, în restul timpului, scriu, joc, fac lucruri legate de teatru de obicei. Mă mai întreabă oamenii: „Ce tot faci, nu filmezi?”. Ba da. Dar nu non-stop. Şi este foarte cool aşa.

Ruben:  Da, şi eu am fost în Panama natală, unde am înregistrat un album nou.

E cel mai bun job din lume!

Alina Avram, redactorul-sef adjunct OK!, pe platourile de filmare FTWD, alături de actorii Danay Garcia, Kim Dickens şi Colman Domingo.

Kim Dickens, care e cel mai dificil lucru pe care-l faci în serial?

Kim: Cel mai dificil lucru în scenele de acţiune, în care omorâm zombie, este modul meticulos în care trebuie să-i lovim dar să nu-i lovim, de fapt, în realitate, pentru că aici intră efectul special. Deci când faci o mişcare puternică trebuie să te opreşti înainte. Dar corpul tău trebuie să redea violenţa unui gest care, de fapt, nu există. E o provocare tehnică.

Serialul schimbă regizorul de la un serial la altul. E un sistem adoptat la multe seriale. Cum e să lucrezi cu regizori diferiţi?

Ideea este că tu trebuie să ajungi să-ţi stăpâneşti personajul şi atunci să faci echipă cu cel care te regizează. Uneori, părerile pot diferi şi din asta să iasă ceva constructiv. Ne ajutăm reciproc ca să facem un produs bun. E dificil uneori, dar producătorii ştiu să aleagă regizorii care se potrivesc cu noi şi cu genul serialului.

Cred că mai dificil e să ai scenarişti diferiţi de la un episod la altul. Fiindcă ei nu te cunosc, de fapt. Însă cel puţin scenariştii se schimbă prin rotaţie în cadrul unei echipe stabile.

Kim Dickens: Da, sunt de acord.

Bun, păi şi ţie, Ruben, ţi s-a întâmplat să te duci şi să le spui scenariştilor: „Eu nu-mi văd personajul evoluând aşa”?

Da, am făcut asta. Şi bineînţeles că am găsit o soluţie.

E, într-adevăr, puţin derutant. Fiindcă exact când intri în ritmul regizorului, se termină episodul. Şi vine cineva nou. Şi trebuie s-o iei de la capăt. Să te pregăteşti mental în primul rând pentru întâlnirea cu scenariul, apoi să te adaptezi la noul regizor...

Vizită pe platourile de filmare.

Deci voi nu vă ştiţi scenariul măcar cu trei episoade înainte, să zicem?

Nuuu, cel mai devreme cu o săptămână înainte. Dar de obicei şi mai târziu.

Cred că în felul ăsta ei evită şi implicarea noastră în scenariu. Aflând atât de târziu, nu prea mai avem ce să facem... (râde) Şi mai e ceva. Noi avem scenaristul cu noi pe platou. Iar asta chiar e ceva neobişnuit la un serial. Dar e minunat pentru noi. Fiindcă ne putem duce la el să discutăm lucruri pe care nu le înţelegem.

Televiziunea e în mod tradiţional mediul de comunicare al scenaristului. Filmul de marele ecran e al regizorului. De-asta aici regizorii vin şi pleacă, dar staff-ul de scenarişti e acelaşi. E o echipă.

Aţi avut momente dificile la filmări cu atâta sânge şi răni deschise?

Dintre noi toţi, lui Cliff Curtis i se mai făcea rău din când în când să vadă atâta sânge. (râde)

Apropo, nimeni nu se aştepta să-l pierdem pe Travis, personajul lui Travis. Cum te-ai adaptat Kim, tu interpretând-o pe soţia lui în serial?

Kim: Cu toţii am fost şocaţi. Cel mai şocant e pentru familia noastră: eu, Nick şi Alicia. Soţia şi copiii lui. Am vorbit cu el la telefon înainte de asta şi apoi ne-am întâlnit cu o seară înainte de a filma momentul când îl pierdem. Am ieşit la cină cu toţii ca o familie adevărată.  Dar asta e viaţa. Într-un fel sau altul, viaţa merge înainte. Însă evident că ţinem legătura cu el.

Ce aduce nou sezonul 3?

Acest sezon stă sub semnul sloganului: „Face your fears”. Şi asta mi se pare cel mai interesant. Că fiecare personaj în parte ajunge în cu totul alt punct decât îşi doreşte. Probabil punctul de care se teme cel mai tare. De ce îţi este cel mai teamă? Şi cum te vei comporta când te vei izbi de această provocare? Te va face mai puternic?

Serialul acesta a crescut popularitatea tuturor. Povestiţi-mi una dintre cele mai amuzante întâlniri cu fanii...

La sfârşitul sezonului doi, când ne relaxam cu toţii în lobby-ul hotelului din Mexic, apare tipul ăsta uriaş, supermusculos. O vede pe Kim şi zice pierdut, cu o voce sfârşită: „Oh, Madison!”. Apoi trece cu privirea de la unul la altul, descoperindu-ne cu stupoare rând pe rând.  „Oh, Luciana. Oh, şi tu eşti aici! Oh...  Uite-o şi pe Alicia. Uite-l şi pe Victor Strand. Ah, şi Salazar... Vai, şi Nick! Sunt un mare fan. Faceţi mai departe ce faceţi că faceţi bine!”. Şi pleacă. (râde) A fost atât de drăguţ. Ca un urs Teddy uriaş. A fost cel mai simpatic moment trăit de noi la o întâlnire cu un fan. Altfel, pot fi şi situaţii ciudate... La început, când cineva te recunoaşte, se uită lung la tine. Luuuung. Eram în tren în New York, mergeam la aeroport. Şi tipul ăsta s-a apropiat de mine şi a zis printre dinţi: „Ştiu cine eşti! Dar nu vreau să afle toţi din jurul meu”. Nu m-am putut abţine să nu izbucnesc în râs.

Urmăreşte sezonul 3 din FTWD la AMC lunea de la ora 22:00 şi marţi, de la ora 23:00.