În ce situații este recomandată extracția măselei de minte și ce implică procedura

Măseaua de minte poate să treacă neobservată ani la rând, iar apoi să apară durere, umflare sau disconfort la masticație exact într-o perioadă aglomerată. Mulți oameni se întreabă dacă „trebuie” scoasă sau dacă e mai bine să o păstreze. Răspunsul depinde de poziția dintelui, de spațiul din arcadă și de ce arată investigațiile.

Ghidul de mai jos te ajută să înțelegi în ce situații medicul recomandă extracția, cum decurge intervenția și ce ai de făcut înainte și după.

1. Ce este măseaua de minte și câte măsele de minte avem

Măselele de minte sunt ultimii molari de pe fiecare arcadă. În majoritatea cazurilor, ai patru: doi sus și doi jos. Unele persoane dezvoltă doar una sau două, iar altele nu dezvoltă deloc; medicul confirmă asta prin radiografie.

Diferența o face poziția:

· Eruptă complet: dintele iese în totalitate și îl poți curăța corect.

· Eruptă parțial: o parte rămâne acoperită de gingie și se formează un „buzunar” unde se strâng resturi alimentare.

· Inclusă: dintele rămâne în os și poate apăsa pe molarul din față.

2. Când apar măselele de minte și în cât timp cresc

De regulă, erupția începe între 17 și 25 de ani. Totuși, măseaua poate rămâne inclusă mult timp și poate deveni simptomatică și după 30–40 de ani, mai ales dacă apar modificări în os sau în gingie.

Ritmul diferă de la o persoană la alta. De aceea, controalele periodice ajută: medicul poate observa din timp lipsa de spațiu, înclinarea dintelui sau apropierea rădăcinilor de anumite structuri anatomice (de exemplu, nervul alveolar inferior la măselele de minte de jos).

3. Când este recomandată extracția măselei de minte

Medicul propune extracția atunci când păstrarea dintelui crește riscul de probleme locale sau afectează dinții vecini. Pentru utilizare uzuală, cele mai întâlnite indicații sunt:

· Impactare (dinte blocat) sau poziție nefavorabilă: măseaua rămâne în os sau iese oblic și împinge molarul al doilea. Pe radiografie se vede adesea contactul dintre dinți.

· Inflamații repetate ale gingiei (pericoronarită): apar durere, umflare, miros neplăcut, uneori dificultate la deschiderea gurii.

· Carii greu de tratat: accesul este dificil, iar obturațiile nu rezistă bine dacă nu poți igieniza zona.

· Risc pentru molarul vecin: carie între dinți sau resorbție (pierdere de substanță) la molarul al doilea.

· Chisturi/lezioni asociate: medicul le observă la radiografie și recomandă tratament pentru a evita extinderea.

4. Când NU este necesară extracția măselei de minte

Nu toate măselele de minte cer intervenție. Medicul poate recomanda monitorizare dacă:

· dintele a erupt complet, stă aliniat și participă la masticație;

· ai acces bun la periaj și folosirea aței dentare/periuțelor interdentare;

· radiografia nu arată leziuni, carii între dinți sau presiune pe molarul vecin.

5. Ce implică procedura de extracție a măselei de minte

Extracția unei măsele de minte începe cu radiografia panoramică, pe care medicul o analizează iar în anumite cazuri recomandă CBCT (tomografie) ca să vadă mai clar rădăcinile și raportul cu structurile din jur.

În linii mari, există două variante:

· extracție simplă, dacă dintele este erupt și accesibil;

· extracție chirurgicală, dacă dintele este inclus/parțial erupt sau are rădăcini dificile.

6. Pregătirea înainte de intervenție

Pregătirea bună reduce complicațiile și te ajută să te recuperezi mai ușor. La consultație, notează și discută clar cu medicul:

· ce afecțiuni ai (de exemplu, diabet, hipertensiune, tulburări de coagulare);

· ce tratamente urmezi (inclusiv anticoagulante, antiagregante, suplimente);

· dacă ai avut reacții la anestezice sau antibiotice;

· dacă ai episoade de herpes, sinuzite repetate sau infecții dentare recente.

În zilele dinainte:

· evită alcoolul și fumatul;

· planifică intervenția într-o zi în care poți rămâne acasă după;

· mănâncă înainte, dacă medicul nu îți indică altfel (mai ales dacă se discută sedare).

7. Desfășurarea intervenției: la ce să te aștepți

1. Anestezia locală Medicul amorțește zona. În mod normal, nu simți durere, ci presiune și mișcări controlate. Dacă simți durere, anunță imediat și medicul completează anestezia.

2. Accesul la dinte și extragerea La extracțiile chirurgicale, medicul ridică ușor gingia, creează acces și îndepărtează dintele. Uneori îl separă în bucăți ca să protejeze țesuturile din jur.

3. Curățarea și sutura Medicul curăță alveola (locul rămas), verifică hemostaza și, dacă este nevoie, aplică fire de sutură. Primești instrucțiuni scrise pentru acasă.

Timpul variază, de obicei, între 20 și 60 de minute, în funcție de poziție și complexitate.

Contactează medicul dacă apar:

· sângerare care nu se oprește după măsurile indicate;

· febră, puroi, miros intens;

· durere care se intensifică după 48–72 de ore;

· dificultate mare la înghițire sau respirație.

Dacă ai durere, inflamații repetate sau carii greu de tratat în zona din spate, programează o consultație și cere să ți se explice radiografia pe puncte: poziția măselei, riscurile de amânare și opțiunile de tratament. Notează întrebările din timp și mergi la control cu lista de medicamente pe care le iei.

Foto: PR