Interviu EXCLUSIV Adrian Mutu: „Sunt alt om. Sunt opusul lui Adrian Mutu fotbalistul sau cel de acum cinci-şase ani!“
La vizita echipei Ok! în Emirate, l-am redescoperit pe briliant cu o altă strălucire. Cea a bărbatului matur şi echilibrat, alături de soţia sa şi fiul lor de doi ani, Tiago
Din electrizantul Dubai, proiectul special al echipei noastre ne-a purtat într-o excursie de o zi în atât de liniştitul Abu Dhabi, în vizită la Adrian Mutu şi familia lui. S-au mutat aici din vara trecută, când el a venit să antreneze echipa de tineret a clubului Al Wahda. Şi acesta a fost şi primul lucru pe care i l-am spus când l-am întâlnit pe terasa restaurantului Hakkasan de la Emirates Palace: că imaginea lui de altădată n-ai fi zis că se potriveşte cu molcomul Abu Dhabi.
„Poate lumea nu ştie, dar de patru ani am altă viaţă. Sunt alt om“, mi-a dat replica Adrian, în discuţia relaxată pe care am avut-o vreme de aproape un ceas. O discuţie în care am stat de vorbă cu noul Adrian Mutu - cel ajuns la 40 de ani, după o viaţă încercată de cele mai variate experienţe, care l-au purtat de la extaz la agonie şi înapoi. Şi care l-au făcut omul care este azi, mai hotărât ca niciodată să ajungă la cea mai bună versiune a sa ca antrenor. Fiindcă despre versiunea lui de soţ şi tată, Sandra (cea care i-a devenit soţie acum doi ani) depune mărturie că e deja cea mai bună. Vă invit, aşadar, să-i cunoaşteţi mai bine în acest material exclusiv realizat de OK!, pe Adrian şi jumătatea sa, care a contribuit la această schimbare a lui, Sandra, cea care i l-a dăruit pe fiul Tiago.
Pentru mine adaptarea n-a fost dificilă de vreme ce sunt alături de familia mea. Familia simplifică totul. Pentru Adi e mai dificil.
Şi eu m-am adaptat bine, pentru că fac ceea ce-mi place, antrenez. Când am venit eu prima oară în Abu Dhabi, acum 15 ani, era foarte strict. Dubaiul a fost relaxat tot timpul. Dar Abu Dhabi nu. Şi iată că s-au schimbat lucrurile şi aici. Şi se vor schimba în continuare. Iar atât timp cât le respecţi religia, totul este OK. Abu Dhabi a fost ales şi cel mai sigur oraş în 2018, cu criminalitate zero. Au multe parcuri pentru copii, o grădină zoologică foarte frumoasă. E o viaţă foarte plăcută. Iar arabii nu te ţin dacă nu performezi. Adică ei plătesc, dar tot ei aleg fiecare om în parte cu atenţie, oameni care să facă performanţă.
E viaţă de familie. Mare parte a zilei o petrec eu cu Tiago. Când se întoarce Adi de la antrenamente, încercăm să petrecem cât mai mult timp împreună.
A fost o schimbare pe care am făcut-o gândind profesional. Normal că am discutat cu Sandra, dar profesional eu aveam nevoie de acest pas, pentru a putea antrena în linişte. E mai puţin stres aici decât în România, poate şi pentru că în ţară am un nume. Vreau să învăţ această meserie cât se poate de bine. Iar ăsta e doar un început. Asta nu înseamnă că o să rămân aici.
Ai mei încă nu, sunt mai în vârstă, au şi ceva probleme de sănătate. Dar o să-i aduc anul ăsta după ce va trece căldura, pentru că va începe o căldură sufocantă şi pentru ei nu prea e indicat. Dar mama ei ne-a vizitat.
Noi ne ştiam, de fapt, de mai mult timp, eram amici, până când a făcut el primul pas şi am reuşit să ne cunoaştem mai bine. Cam aşa a început totul, într-un cerc comun.
Nici gând! Poate chiar mă gândeam că voi avea primul copil pe la 30 de ani. Dar aşa e viaţa. Niciodată nu ştii când apare persoana potrivită. Pur şi simplu, între noi atracţia a fost fantastică. Şi a mai fost felul în care mă simţeam când eram cu el... Să poţi să fii tu în întregime, să nu trebuiască să porţi măşti! Ăsta e unul dintre cele mai frumoase lucruri.
Am avut meci chiar de ziua lui.
Daaa, a fost la antrenamente, vine la meciuri cu mama lui. L-am luat şi în vestiar cu băieţii.
Da, sună foarte bine. Îi şi place mingea, se joacă cu ea... Îl iau cu mine să se familiarizeze puţin cu mediul ăsta, să vadă ce se întâmplă cu vestiarul, cu jucătorii.... Noi ne dorim foarte mult să urmeze această cale, dar depinde de el. Iar dacă el într-o zi va dori să facă altceva, îl vom susţine. El să fie fericit.
În general, suntem. Dar acum nu mai există gelozii. Poate lumea nu ştie, dar de patru ani am altă viaţă. Sunt alt om. Sunt opusul lui Adrian Mutu fotbalistul sau cel de acum cinci-şase ani. Nu mai am nicio legătură cu acel om. Sandra e o femeie blajină, care lasă de la ea, cel puţin în relaţia cu mine. Iar eu sunt un bărbat care s-a schimbat mult.
Comunicarea între noi doi e simplificată şi de faptul că ne asemănăm mult şi atunci eu ştiu cum să-l iau, când să-i vorbesc, când să-l las în pace. Gândim la fel şi suntem pe aceeaşi lungime de undă.
Când nu am fost însurat, am avut relaţii pe care le poate avea orice bărbat... Dar relaţiile mele importante au fost patru la număr, dintre care trei au devenit mariaje, iar prima când eram în liceu. E OK să experimentezi, nu e OK să faci asta când eşti însurat. Dar trebuie să-ţi dai seama ce fel de bărbat eşti. Şi am înţeles că, dacă vrei să te însori, ca bărbat ar fi bine să faci asta puţin mai târziu, pentru că ajungi la alt nivel de maturitate şi de cunoştinţe despre tine ca persoană.
M-am precipitat, iar lucrurile pe care le faci atunci când eşti precipitat nu înseamnă că sunt greşite. Înseamnă că le-ai făcut cu inima, dar nu ai avut experienţă.
Pe fete le văd cam de două ori pe an, când am timp. La vară mergem în Republica Domincană, ca să le văd. În tot acest timp, încercăm să avem şi vacanţa noastră, eu cu Sandra. Asta ne-am propus chiar dacă avem copii, să rezervăm 7 zile de vacanţă numai pentru noi doi, ca porumbeii. Iarna asta am fost în Maldive. Acum ne-au invitat nişte prieteni în Liban.
Şi azi am vorbit cu el.
Şi în România Mario ne vizita.
Ţin legătura cu toţi copiii mei. Şi ei între ei vorbesc. Avem un grup pe whatsapp. Chiar râdeam cu soţia, pentru că, fiind pe fusuri orare diferite, m-am trezit într-o dimineaţă cu 494 de mesaje pe whatsapp. Numai din grupul cu Mario, Adriana şi Maya. Am şi făcut captură de ecran.
Avem relaţii civilizate. Atunci când copiii vin la mine, e normal ca fostele soţii s-o cunoască pe Sandra, ei stând cu ea o perioadă de timp. Sandra e o persoană serioasă şi responsabilă. Şi e firesc ca ele să îşi dorească să vadă ce fel de persoană e ea.
Mi se pare firesc să ai relaţii civilizate. Eu mă înţeleg foarte bine şi cu fetiţele, şi cu Mario, e o armonie totală când ne întâlnim. Dar evident că nu cred în mari prietenii între foste şi actuale soţii.
Aşa e, dar eu cred în respect, pentru că avem ceva comun foarte preţios şi important pentru ambii părinţi. Iar de dragul copiilor, putem ieşi cu toţii la cină, astea sunt lucruri normale. Nu ştiu de ce ar trebui să ţinem supărarea, când putem să ne bucurăm de acel moment...
Dacă vom mai face unul, ne vom gândi bine, pentru că Sandra îşi dorea un copil. Eu am mulţi copii. Şi vreau ca toţi să aibă parte de atenţie. Şi să mai vină un copil când suntem busy cu cariera...
Da. Iar acum, că am simţit împlinirea maternităţii, îmi dau seama că nu am neapărată nevoie de încă un copil ca să mă facă să mă simt mai bine de-atât.
Cu familia şi antrenând o echipă mare, care să-mi aducă un trofeu important.
CITEŞTE INTERVIUL COMPLET ÎN NOUL NUMĂR OK!, ACUM PE PIAŢĂ.
Foto: Sorin Stana