Marina Almășan și-a rupt piciorul. Situația prin care trece prezentatoarea

A călcat strâmb și a ajuns de urgență la spital. Acum, Marina Almășan are piciorul în ghips și are convingerea că situația prin care trece îi bucură pe unii. Prezentatoarea îl are însă aproape în aceste momente pe Georgică Cornu și încearcă să nu își piardă simțul umorului.

“La Spitalul Foișor am aflat și numele celor mai ușoare mâini:“Victor Roman”. Pe el să-l solicitați, când doriți să vă îmbracați în ghips!

În rest…toate bune, Georgică pregătește prânzul ce noroc, să se afle în București”, spune Marina Almășan.

“Evenimentele neașteptate din viața noastră ( și aici mă refer la cele nedorite) oricât de suparătoare nu ar fi ele , dincolo de faptul că ne scot din zona de confort și ne temperează ritmul vieții (dându-ne-o uneori total peste cap!) ne ajută în același timp să înțelegem diferite lucruri. Ne “luminează”. Lucruri care înainte treceau pe lângă noi fără a ne atinge, fără ca noi să le observăm sau să le cercetăm înțelesurile, ajung brusc sub lupa noastră…

Mă aflu, iată, în mijlocul unui astfel de “eveniment neașteptat”. Un fapt banal : o călcătură strâmbă, pe un teren denivelat. Și nu pentru că mă aflam prin munți, prin râpe sau văi. Nu, nu eram decât parte a unui plicticos decor citadin, într-unul din acele locuri în care edililor nu le pasă nici cat negru sub unghie de caldâramul pe care calcă alegătorii. Un nas probabil vârât prin telefon ( mă credeți că nu mai știu ce făceam?!?), o călcătură strâmbă pe o denivelare neprietenoasă și…Universul s-a răsucit cu susu-n jos!….Bref! Spitalul de ortopedie Foișor, secția Urgențe, domnul prof.dr.Cristian Stoica – managerul general pe care, Slavă Domnului, cu ceva anișori în urmă, soarta mi-l strecurase în cercul de oameni dragi, apoi senzația aceea de căldură pe care ți-o dă ghipsul proaspăt înfășurat, pogon de sfaturi din toate părțile …și…șontâc-șontâc, reintegrarea în sparta bulă de confort de acasă”, povestește prezentatoarea pe site-ul femeide10.ro.

Marina recunoaște că a fost sfătuită “să facă rating” cu acest fapt de viață.

“Țin minte că una din cunoștințele mele , fără a se gândi prea mult, a exclamat, la auzul veștii : “ – A! Super! Îți dai seama ce audiență vei avea, dacă vei apărea în cârje sau, și mai tare, în scaun pe rotile?!?” …Am zâmbit amar ( dar fiind la telefon, nu s-a văzut!). M-am gândit cât de ușor am putea adăuga puncte ratingului nostru, dacă periodic, mi-aș rupe un picior, o mână, capul, etc. Gura să-mi rămână intactă, că de restul m-aș puta lipsi, la o adică! Ratingul să trăiască!

Știu bine și că există și câțiva inși cărora întâmplarea mea le-a furnizat o lăuntrică stare de bine . Nu-i bai,să se bucure, dar cu prudență : mâine Ei ar putea fi în locul meu!”