Melania Medeleanu, durerea peste care nu poate să treacă: "Am suferit ca un câine"

Erau pentru ea doi prieteni apropiați. i-au fost aproape și în momentele frumoase și în cele grele, iar dispariția lor i-a lăsat un gol imens în suflet. Melania Medeanu și fiul ei duc dorul celor două animăluțe pierdute.

“Chiriță a fost cea mai pisică dintre toate. S-a născut în șifonier, pe rochițele mele și cum Năsturică, mama ei, a dispărut când puii aveau doar 3 săptămâni, i-am hrănit cu seringă luni întregi. Chiriță m-a adoptat rapid și toată viață ei și-a făcut culcuș pe lângă mine - în pat, pe laptopul din brațele mele, în cap dacă alt loc liber nu găsea.

Sushi, pe de altă parte, era cel mai bezmetic mâț pe care l-am văzut vreodată. Putea fi în curte, alergând după fluturi și în următoarea secundă să te privească amenințător de pe șifonier. Să pui mâna pe el? Un act de curaj. Singurul pe care-l accepta e Radu, care putea să-i facă orice.

După 12 ani de libertate totală, de Paște, Chiriță s-a dus. Lovită de mașină. 5 zile mai târziu l-am găsit și pe Sushi lipit de șosea. Radu încă-i mai strigă. Am suferit ca un câine”, povestește Melania.

Vedeta plantează copaci în amintirea celor ce nu mai sunt.

“În amintirea ta aduc și eu un strop de viață în lume”, spune una din poveștile-copaci ce au ajuns direct în inima noastră.

Nu știm să existe în lumea asta mare om să nu fi pierdut pe cineva: mamă, tată, bunic, copil, soț, soție... Și pentru că durerea asta mare ne transformă, în luna noiembrie ne-am propus să o transformăm și noi, într-un fel, împreună.

Am ales să plantăm un copac pentru fiecare om iubit care nu ne mai este. Un mesteacăn pentru un un părinte, un frate sau o soră, un prieten, un soț ori o soție, pentru oameni care mai trăiesc acum doar în inimile și-n amintirile noastre. Fiecare copac va purta un QR code care, scanat, va duce spre povestea omului pe care l-am pierdut.

Un copac DOR. Un copac AMINTIRE. O pădure de iubire, nemuritoare.

Primul parc PLANTAȚI ÎN AMINTIRE va fi gata în luna Noiembrie, în Lugoj. Aleile au fost trasate, pământul nivelat. Mestecenii poveste sunt pe drum. Umbra lor mângâie și ferește de arșița soarelui. Frunzele șoptesc despre cei ce s-au dus.

Și pentru aceia care nu sunt legați de Banat, facem o promisiune: vor urma alte și alte parcuri de acest fel. București în primăvară. Și scriem de zor primăriilor din toată țara să ne sprijine. Pentru ca dorul fiecăruia dintre noi să se transforme în viață”, spune Melania.