Muzeul inocenţei, de Orhan Pamuk

Distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2006, Orhan Pamuk încheagă aici o poveste de dragoste imposibilă, dar cu-atât mai mistuitoare, care se hrăneşte din lucruri inerte, ce capătă viaţă după atingerea persoanei adorate.

Distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2006, Orhan Pamuk încheagă aici o poveste de dragoste imposibilă, dar cu-atât mai mistuitoare, care se hrăneşte din lucruri inerte, ce capătă viaţă după atingerea persoanei adorate. Îndrăgostit de Füsun, Kemal adună, vreme de zece ani, ca-ntr-un muzeu, rujuri, cercei, şerveţele şi pahare pe care s-au aşezat buzele fetei. Dragoste devoratoare sau iubire toxică? Povestea din Muzeul inocenţei, scrie „Financial Times”, poate fi aşezată oricând alături de Lolita, Doamna Bovary şi Anna Karenina.

De notat că în roman apare şi un personaj ce poartă chiar numele autorului turc. „Toţi mă întreabă: domnule Pamuk, dumneata eşti Kemal din roman? Ei, gata! Nu, nu sunt Kemal, dar nici nu vă pot convinge că nu sunt. Asta înseamna să fii scriitor.”, spune Orhan Pamuk, mărturisind că acest „muzeu” e o parte din el.

, de Orhan Pamuk, a apărut la editura Polirom (traducere din limba turcă şi note de Luminiţa Munteanu, 49,5 lei).

Foto: arhiva ADH