Recunoaşteţi personajul? Ce ameninţări primea prezentatorul în copilărie. Teroarea venea de la sapă
În copilărie era împins de la spate să citească, să înveţe. Astăzi, Dan Cruceru crede că, de fapt, acele vremuri l-au pregătit pentru omul care este astăzi.
“Un vis a avut mama în privinţa copilului ei: să-l facă om mare! Şi nu doar la înălţime şi la vârstă, ci mai ales în carieră. Şi un singur drum ştia ea, pentru că a fost şi este un om onest, muncitor, un om care şi-a dorit să evolueze “de la coada vacii” la oraş, de la sapă la stilou. Iar ea, cumva, a reuşit să plece din satul prăfuit din Galaţi şi să ajungă în Focşani, cu bursă de studii.
Iar crezul acesta, peste ani, a vrut să mi-l transmită şi mie. Pune mâna şi învaţă! Oamenii cu carte sunt cei care vor avea de toate! E singura soluţie! Lasă prostiile şi citeşte!
Şi am citit. Împins de la spate şi ameninţat cu pedepse care mai de care mai creative. Cel puţin în primii ani de şcoală, eram terorizat de faptul că venea mama de la muncă şi eu nu aveam temele gata şi nu puteam să văd la televizor “Povestea de seară” cu tanti Ludmil”, povesteşte Dan Cruceru.
Teroarea cea mai mare era însă dată de sapa bunicii. “Nu vrei să înveţi, la sapă cu tine! E nevoie de oameni şi acolo, că pământul ăla trebuie lucrat de cineva!
Asta mă îngrozea cel mai tare. Nu de alta, dar vară de vară, mă duceau ai mei la ţară, la bunica, şi munceam câmpul. Câţi kilometri de porumb am săpat eu, câte tone de fasole am cărat eu, câţi struguri am cules eu…
Făceau cumva ai mei să-mi arate ce mă aşteaptă dacă nu îmi place cartea. Şi, Doamne, ce-am mai învăţat! La început, într-adevăr, de groază, de o frică ce mă făcea să transpir.
Apoi, de drag. Pentru că începutul e mai greu. Dar, după ce descoperi magia educaţiei, poveştile superbe din cărţi sau soluţiile inedite din matematică sau fizică, ajungi să prinzi drag de şcoală, să înveţi de plăcere, pentru dezvoltarea creierului tău.
Şi, uite aşa, împins şi ameninţat de mama, la început, apoi singur, din dorinţa de a mă face om mare, am terminat un liceu militar, apoi două facultăţi şi un master, am ajuns jurnalist, om de tv, om de afaceri. Da, sunt un om de succes. Şi nu o spun ca să mă laud, ci pentru că toate realizările mele în viaţă au fost datorită cărţilor. A şcolii, a educaţiei.
Ca mama gândesc şi eu, acum, adult fiind. Fără ameninţări, dar cu insistenţe şi răbdare, îi explic mereu Sophiei că educaţia e singurul drum consistent în viaţă”.