Simona Gherghe şi Adela Popescu, uimite de copii. Ce relaţie există între ei: "Ştiu cum e să-ţi iubeşţi bărbatul, cum e să-ti iubeşti până la adoraţie copiii, dar nu ştiu ce simt fraţii unul pentru altul"

Adela Popescu şi Simona Gherghe trăiesc cu emoţie fiecare moment petrecut alături de copiii lor. Le observă trăirile şi sunt fericite de felul în care decurg relaţile dintre ei, pentru că, nu-i aşa, legătura dintre fraţi nu poate fi comparată cu nimic.

Surprizele nu se opresc însă aici.

“Nu sunt cea mai sociabilă persoană din lume. Orice ieşire vine la pachet cu un mare cumul de stres. Nu-mi plac mondenitatile, ceea ce, pentru profesia mea, nu e tocmai un lucru bun. Am tot căutat să văd de unde mi se trage. Sigur, o fi şi în firea mea. Dar mai e de la ceva.

Am fost copil singur la părinţi. În copilărie, carevasaziva, m-am jucat mai mult singură. Ieşeam afară, cu cheia de gât (treaba asta va trebui să le-o explic într-o zi copiilor…), aveam amici, prieteni, colegi de şcoală, dar îmi amintesc mult de jocul de una singură. Cu păpuşile, de-a învăţătoarea, de-a gimnastică, de-a prezentatoarea, în apartamentul în care am crescut, când îi aşteptăm pe ai mei de la muncă. Nu prea ştiam să împart jucării, pentru că nu am avut cu cine. O vreme, mi-am dorit şi eu un frate sau o sora, apoi mi-a trecut. Probabil mă prinsesem eu că e bine şi să vină toate spre ţine…

Şi iată-mă, acum, adult fiind, martoră unei iubiri pe care nu am cunoscut-o. Ştiu cum e să-ţi iubeşţi bărbatul, cum e să-ti iubeşti până la adoraţie copiii, dar nu ştiu ce simt fraţii unul pentru altul. Mă uit la Ana şi Vlad, îi văd cât sunt de legaţi, cum întreabă mereu unul de altul… chiar primul lucru, dimineaţă. Îi văd cum se joacă, cum se şi bat, cum interacţionează, cum sunt unul pentru altul, unul lângă altul. Mi-am dorit enorm să am un copil. Nu aş fi îndrăznit niciodată să visez la doi. Şi totuşi sunt mamă de doi. Iar pentru ei, e magic că se au unul pe altul. O iubire pe viaţă! Iubirea de frate şi soră… O iubire pe care eu n-o s-o trăiesc niciodată, sunt doar martoră, zi de zi. Mă uit şi la Răzvan şi la sora lui, care sunt apropiaţi şi se ajută de fiecare dată, necondiţionat. Sper să fie la fel şi Ana şi Vlad. Mi-ar plăcea să-mi povestiţi şi voi cum aţi copilărit, alături de fraţi sau surori, cum s-a dezvoltat această relaţie specială, cum v-a ajutat şi cum v-a schimbat”, spune Simona Gherghe.

De cealaltă parte, Adela Popescu e mulţumită de felul în care Alexandru şi Andrei l-au acceptat pe Adrian.

„Neaşteptat de bine se poartă frăţiorii mai mari cu bebeluşul Adrian. Li se luminează faţă de fiecare dată când îl văd. Îl pupă, îl mângâie, nu par să aibă o problemă că e ţinut în braţe şi pupăcit peste tot. Asta nu înseamnă că ne lipsesc certurile din casă. Deloc chiar. Desigur, Adrian încă e inofensiv, nu le strică maşinuţele şi nici nu le fură cariocile. Vedem atunci generozitate şi iubire”, mărturiseşte Adela.