Simona Gherghe, surprinsă de soț. Răzvan a lăsat-o fără cuvinte: "Am plâns!"
Simona Gherghe a împlinit zilele trecute 45 de ani, iar cadoul soțului a lăsat-o fără cuvinte. După ce a dus-o la Roma, Răzvan i-a organizat și o petrecere surprinză.
Vedeta recunoaște că atunci când i-a văzut pe toți cei dragi alături, a plâns.
“M-am scuturat de toate emoțiile. Emoții la 45 de ani. Și las aici imagini de la o premieră: prima petrecere surpriză din viața mea! Adevărul e că mi-a copt-o Răzvan și n-am avut nici cea mai vagă bănuiala. Mă dusese la Roma, într-o excursie cadou, știam că ne vedem acasă, trebuia să luăm copiii că să mergem la colindat, de Halloween. Doar că… în momentul în care am deschis ușa, am dat cu ochii de toți cei dragi mie! Oameni cu care vorbisem peste zi și deja mă felicitaseră! Da, am plâns, am fost foarte emoționată că toți ai mei au venit acolo pentru mine! Și da, cred că a fost cea mai frumoasă aniversare din viața mea! “, povestește Simona.
Prezentatoarea recunoștea de curând că în copilărie și-ar fi dorit mult să aibă o bicicletă, dar părinții au refuzat să îi facă acest dar.
"Toată copilăria mi-am dorit o bicicletă. Dacă mă întreba cineva ce-mi doresc de ziua mea sau de Moș Crăciun (plus Moș Gerilă, că l-am prins și pe ăla), spuneam fără să clipesc: BICICLETĂ. Am fost martora bucuriilor tuturor prietenelor mele care, la un moment dat, și-au primit Pegasul mult visat. Căci da, visam. Visam să am și eu Pegasul meu. Au urmat, apoi, anii de școală. - Dacă iei premiul întâi, îți luăm!Opt ani de zile, coroniță s-a așezat pe fruntea mea, dar eu bicicletă tot n-am primit. Apoi nici nu m-am mai chinuit să iau premiul întâi… A fost visul ăla neîmplinit. I-am întrebat pe ai mei de ce, totuși, nu mi-au cumpărat și mie o bicicletă. Nu eram bogați, dar nici săraci. La un moment dat, nu se găseau, dar nu era asta. Mi-au spus că le-a fost teamă să nu mă accidentez…Până să apară copiii, nu am înțeles. Acum și eu am tendința, uneori, de a-i proteja excesiv. Simt ce ce era în sufletul părinților mei. Dar știu și că e mai bine să îi las să mai cadă din când, să învețe de mici cum să se ridice. Și să încerc să renunț la fricile mele, pentru bucuria lor.Am primit prima bicicletă pe la 34 de ani. De la Cronică Cârcotașilor. Și tot atunci am învățat să merg cu bicla. 10 ani mai târziu, le-am cumpărat copiilor biciclete. Au 5, respectiv 3 ani și, cumva, am vrut să răzbun copilul din mine. Nu pot să va spun cât de fericită am fost când Ana a învățat să meargă singură, fără roți ajutătoare! Am și dovadă, care e și o amintire extrem de prețioasă, dintr-o zi de sâmbătă. Așa aș fi vrut s-o văd pe Simona mică…"