Tina Fey: „Când devin părinţi, partenerii de viaţă se neglijează reciproc!“

Se ia un cuplu căsătorit şi uşor blazat de viaţă, Claire şi Phil Foster, care au doi copii şi probleme aferente, se scot hainele bune de la naftalină şi se alege un restaurant de lux. Mai rămâne să găsim şi o masă liberă, pentru ca cina romantică să aibă loc, conform programului de „reabilitare“ a cuplului. Fără rezervare, e însă dificil de pătruns. Dificil, nu imposibil! Avem şi soluţia: se „împrumută“ identitatea cuiva care… a ratat rezervarea, anume soţii Tripplehorn. Deznodământul? O cină ratată, o căsnicie salvată. Până la urmă, efectul e cel scontat. Oare de aceeaşi părere este şi actriţa Tina Fey? OK! a aflat câteva poveşti de culise chiar de la ea.

Se ia un cuplu căsătorit şi uşor blazat de viaţă, Claire şi Phil Foster, care au doi copii şi probleme aferente, se scot hainele bune de la naftalină şi se alege un restaurant de lux. Mai rămâne să găsim şi o masă liberă, pentru ca cina romantică să aibă loc, conform programului de „reabilitare“ a cuplului. Fără rezervare, e însă dificil de pătruns. Dificil, nu imposibil! Avem şi soluţia: se „împrumută“ identitatea cuiva care… a ratat rezervarea, anume soţii Tripplehorn. Deznodământul? O cină ratată, o căsnicie salvată. Până la urmă, efectul e cel scontat. Oare de aceeaşi părere este şi actriţa Tina Fey? OK! a aflat câteva poveşti de culise chiar de la ea. OK!: Câte cupluri crezi că se vor regăsi în povestea interpretată de tine şi de Steve Carrell?

Cred că e o poveste în care se poate regăsi oricine. Există un moment în viaţa fiecărui cuplu când ambii parteneri resimt un amalgam de frustrare şi iubire unul faţă de celălalt, mai ales după mulţi ani de convieţuire şi după multe obstacole escaladate împreună.

Cât de uşor ţi-a fost să lucrezi cu Steve Carrell?

La prima vedere, ai putea jura că eu şi Steve suntem împreună şi în viaţa reală. Arătăm la fel ca oricare cuplu care ajunge în mall, la cumpărături. Doar că, pentru a ne vedea pe noi, mai plătesc şi bilet. (râde) Acum, vorbind serios, noi doi am colaborat foarte bine, asta şi datorită pregătirii noastre profesionale comune, umorul de improvizaţie, deci vorbim aceeaşi limbă. Ne-a fost uşor să lucrăm împreună încă de la început.

Spune-ne mai multe despre asta.

E ca şi cum doi bucătari, pregătiţi de acelaşi profesor, încearcă să pună în practică ceea ce au învăţat în şcoală. Fiecare dintre ei îşi va conduce la fel bucătăria. Cred că la fel se întâmplă şi cu interpreţii de jazz ori cei care cântă acelaşi gen muzical. Cred că şi Steve ar fi de-acord cu această analogie. Ştim să lucrăm unul cu celălalt, dar nu ne încurcăm unul pe altul.

Dacă tot vorbeai de improvizaţie, cât de des aţi apelat la ea pe parcursul filmărilor?

Amândurora ne place să improvizăm, dar dacă scenariul este bun, niciunul dintre noi nu simte nevoia să schimbe cu nimic replicile, doar de dragul de a face o schimbare. Am introdus, e-adevărat, unele replici din reflex, dar asta şi pentru că m-a ajutat mult prezenţa lui Steve. Amândoi am învăţat că e bine să-ţi pui partenerul de discuţie într-o lumină favorabilă, pentru ca totul să curgă de la sine, nu să se transforme într-o dispută. Bine, eu sunt convinsă că Steve a făcut asta de multe ori, probabil pentru că nu eram la fel de bună ca el. (râde)

Care dintre scenele de improvizaţie din „Întâlnire cu surprize“ ţi-au plăcut cel mai mult?

Una dintre ele este cea în care o altă femeie ne propune s-o facem în trei (râde). Moment în care Steve, în loc să se ţină de scenariu, izbucneşte în râs. Sincer, cred că a fost o reacţie mult mai potrivită decât orice. A ieşit mult mai amuzant aşa!

Dar ţie ţi s-a întâmplat să te apuce râsul şi să nu-ţi mai poţi continua replica?

Bineînţeles că da. A trebuit, de exemplu, să dansăm provocator la bară, la un moment dat. Steve s-a gândit că personajul lui, Phil, ar da mai bine dacă s-ar apuca să lingă bara, ceea ce, normal, n-a fost deloc plăcut şi i s-a făcut greaţă. Normal, toată echipa a râs la unison. Apoi, a venit scena sărutului şi ne gândeam cum ar fi să ne sărutăm preţ de câteva minute, timp în care să se filmeze în continuu (asta tot ca să stârnim râsul publicului, cum se mai face şi în sitcomuri). Evident, ne-a fost greu să ducem scena la capăt, dar ne-a amuzat ideea.

Ce fel de cuplu sunt Claire şi Phil Foster?

Înainte ca scenariul să fie gata, regizorul Shawn Levy ne-a chemat să discutăm despre roluri. Am convenit cu toţii c-ar fi bine ca soţii Foster să nu se certe în continuu, chiar dacă între ei a intervenit monotonia, pentru că totuşi se iubesc. După ce că şi aşa erau genul de oameni care veneau extenuaţi acasă, erau părinţii a doi copii şi cu toată monotonia vieţii de familist… era suficient. I-am lăsat să fie mai deschişi la nevoile celuilalt.

Când tonul poveştii se schimbă brusc, ce mai rămâne haios în tot haosul?

Cred că umorul vine din faptul că amândoi sunt nişte oameni foarte simpli puşi să se descurce ca şi cum ar fi nişte eroi din filmele de acţiune.

Ce anume te-a făcut să accepţi rolul?

E unul dintre filmele la care m-aş duce şi eu. Cam aşa triez rolurile care mi se oferă: mă gândesc dacă e un film care pe mine m-ar face să merg la cinema. Văd că şi soţul meu e intrigat de „Întâlnire cu surprize“, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Doar ştiţi că, de obicei, bărbaţii sunt cei care aleg filmul! Cred însă că „Întâlnire cu surprize“ e un film pe care îl vor alege şi femeile, şi bărbaţii şi la care se vor distra şi unii, şi alţii.

Cum a decurs colaborarea cu Mark Wahlberg?

Mark e un tip nemaipomenit. L-am compătimit, pentru că personajul lui era un tip fără cămaşă şi aşa a trebuit să joace tot filmul. Bineînţeles, arată foarte bine. Dar pentru că are o grămadă de tatuaje pe corp, care au trebuit acoperite cu fond de ten. Aşa că, nici în pauza de masă nu-şi putea pune cămaşa pe el, ca să nu i se strice machiajul. Până şi fiica mea, care a venit într-una din zile în vizită pe platou, m-a întrebat:

, la care Mark i-a răspuns:

. Mark e genul de om care se comportă firesc. Când joci alături de nişte actori care au roluri de personaje intimidante, îi vezi cum îşi pregătesc replicile în culise. Dar Mark era foarte liniştit şi tăcut în rest, iar la filmări te lăsa cu gura căscată. Şi el a mai improvizat şi i-au ieşit multe poante, dându-i un feed-back foarte bun lui Steve. Era foarte atent la ce artificii făcea Steve din mers.

Ce ţi s-a părut cel mai dificil la filmări?

În primul rând, e un film a cărui acţiune se petrece mai mult noaptea. Eu am mai lucrat până mai târziu, când filmam pentru „Saturday Night Live“. Dar de când am un copil, sunt precum concurentele din show-ul “Apprentince”, care sunt nevoite să lucreze şi ele o noapte întreagă şi fac din asta sfârşitul lumii. Pentru „Întâlnire cu surprize“ am filmat trei săptămâni la rând numai noaptea, de la 5 după-amiaza la 5 dimineaţa, cu corset şi tocuri, în timp ce Steve n-avea nici o treabă în costumul lui. A fost destul de dificil.

Tu ai parte de astfel de întâlniri cu soţul tău?

Încercăm să mai ieşim şi noi. Dar e destul de greu să găseşti timp să faci şi asta, când ai şi serviciu, şi un copil de crescut. Când fetiţa mea se duce la culcare, ştiu că ea se va trezi foarte devreme şi nu mi-ar plăcea să mă vadă cu cearcăne de dimineaţă. Nu ştiu cum sunt alţii, dar mie mi se par uneori destul de obositoare ieşirile în oraş şi uneori sunt chiar invidioasă pe bonă. Mă gîndesc:

Mulţi facem aşa. Europenii, în schimb, sunt altfel. Ei îşi culcă copiii foarte târziu, iau cina chiar şi la 10.30 seara, uneori chiar îşi iau copiii cu ei în oraş la ora aia. Americanii sunt un pic exageraţi la capitolul ăsta. Ei trăiesc pentru copii, îşi construiesc viaţa în jurul lor. Când vor să plece în vacanţă, aleg destinaţia pe care o vrea copilul lor, nu ei. Weekendurile şi le programează în funcţie de meciul de fotbal sau de hochei ori de aniversarea la care trebuie să meargă copilul lor. Pe vremea când eram eu copil, nu mergeam la 15 petreceri nici într-un an! Iar acum sunt câte două în fiecare weekend. Cred că americanii sunt un pic „cucu“ în ceea ce-i priveşte pe copii, aşa că nu mai acordă importanţă relaţiei de cuplu. Ce mai, trebuie să-şi programeze în agendă când să se vadă cu partenerul! Cred că de-aici şi vine termenul de „întâlnire“.

DISTRIBUIT DE: Odeon Cineplex

DATA LANSĂRII: 16 aprilie 2010

FOTO: Odeon Cineplex