146 de ani de la naşterea Reginei Maria. Ce moştenire de suflet a lăsat românilor

Marie Alexandra Victoria a făcut parte din familia regală britanică şi a fost căsătorită cu regele Ferdinand I al României în 1893, devenind regină consoartă a României între 1875 – 1938.

Regina Maria este o figură emblematică a monarhiei în România. S-a născut la 29 octombrie 1875, în Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia, Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

Destinul a purtat-o însă în România, în vremuri de mare restrişte. Sunt cunoscute omenia şi bunătatea ei pentru ţărişoara mică a cărei regină devenise, fiind căsătorită cu Ferdinand I, Principele moştenitor al tronului României.

Există imagini cu regina Maria îmbrăcată în asistentă medicală, în timp ce îngrija ea însăşi răniţii de pe front.

Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morţii unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La sfârşitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului naţional-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari.

În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare şi a votului universal.

În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunţarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României şi să îl numească drept principe moştenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron.

Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer galopant la colon. A fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeş.

Regina Maria a fost foarte puternic legată de România, dedicându-i tot restul vieţii sale. S-a stins la 18 iulie 1938, la Sinaia, dar a cerut ca inima să-i fie depusă în capela ortodoxă Stella Maris, pe malul Mării Negre, la Balcic, pentru a veghea şi proteja România, conform unui vechi obicei medieval. Iată ce mesaj a lăsat în eternitate regina Maria a României, un exemplu pentru conducătorii zilelor noastre: “Ţării mele şi Poporului meu,

Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.

Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine;eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. Eram străină, într-o ţară străină, singură între străini. Dar prea puţini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de greu este calea, pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua ţară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare:bucuria ori durerea? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.

Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte:abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt:mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.

Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.”

Iată câteva dintre cele mai frumoase citate rămase de la regina Maria, cunoscută pentru scrierile sale memorialistice, pentru acţiunile sale de caritate din timpul războiului, pentru activităţile sale politice şi diplomatice prin care a încercat recunoaşterea internaţională a statului român reîntregit, pentru personalitatea puternică şi hotărâtă care i-a fascinat pe mulţi: ”Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării.”

”O, Doamne, de-aş fi bărbat, cu drepturile unui bărbat şi cu spiritul de bărbat pe care îl am în trupul meu de femeie.”

”Toată viaţa am fost puternic înzestrată cu darul milei, ceea ce a fost la temelia tuturor faptelor mele, ceea ce lămureşte amestecul de putere şi de slăbiciune ce se războiesc în mine ca două fiinţe vii.

De multe ori, mila m-a rătăcit, m-a făcut să comit greşeli izvorâte din slăbiciune şi m-a ispitit să fiu iertătoare în clipe când neînduplecarea ar fi împiedicat mult zbucium în viitor şi multă neînţelegere.”

”Oamenii noştri politici încă nu sunt pregătiţi să se sacrifice pentru cauza comună. Sunt zile când mârşăvia omenească în general, şi a guvernelor şi administraţiilor în particular, mă izbeşte cu o putere copleşitoare şi îmi dă impresia că toate eforturile noastre sunt în van.”

Foto: Profimedia