Margrethe a II-a a Danemarcei, cea mai cool regină: o suverană înaltă, veselă şi fumătoare înrăită

Este veselă din cale-afară, poartă ţinute cel puţin bizare, ne priveşte de la o înălţime de 1,82 m şi fumează. O suverană altfel, care n-a lăsat datoria pentru coroană să-i schimbe obiceiurile.

Pe lângă toate acestea, Regina Margrethe a Danemarcei are reputaţia de-a fi cel mai educat monarh european, după ce daneza a trecut prin nu mai puţin de cinci universităţi. Având în vedere că vorbim de prima suverană de sex feminin pe care-a văzut-o acest regat (predecesoarea ei din secolul 14, Regina Margrethe I, a domnit ca regent pentru fiul ei minor, Olaf), presiunea de-a fi mai bună decât toţi ceilalţi regi bărbaţi şi-a spus cuvântul. “Voi fi mai inteligentă”, şi-o fi spus această Margrethe, şcolită mai întâi la Universitatea din Copenhaga, apoi la Cambridge, unde a studiat Arheologia, urmată de Sorbonna, de Universitatea din Aarhus şi de Şcoala de Ştiinţe Economice din Londra. Ajunsă la vârsta de 81 de ani, acestei Margrethe nu-i pasă prea mult de convenţii, aşa cum o face, de exemplu, omoloaga sa britanică, Regina Elisabeta.

Daneza vrea mai degrabă să fie un monarh populist (şi-i iese asta de minune), iar la paradele oficiale nu vede nicio problemă în a purta halate mari şi haine viu colorate din materiale neconvenţionale precum muşamaua. Margrethe Alexandrine Thorhildur Ingrid Oldenburg s-a născut pe 16 aprilie 1940, la palatul regal din Copenhaga, la o săptămână după ce ţara ei a fost invadată de forţele naziste, iar venirea ei pe lume a fost interpretată ca o rază de speranţă de către danezi. Cu toate acestea, prima născută dintre cele trei fiice ale Regelui Frederick al IX-lea nu era şi moştenitoarea tronului. Această poziţie era deţinută de fratele mai mic al tatălui ei, căci, conform legii dinastice, doar bărbaţii puteau urca pe tron. Acest lucru s-a schimbat în anul 1953, când prinţesa avea 13 ani, iar destinul ei a devenit unul clar şi cât se poate de serios: într-o zi, avea să fie prima regină pe care o vede acest regat.

Puştoaica “frivolă, interesată de muzică şi alte prostii” se vedea în postura de a-şi începe antrenamentul regal şi de a-şi definitiva educaţia la unele dintre cele mai bune universităţi europene. La vârsta de 31 de ani, Margrethe a urcat pe tron şi – deşi iniţial sceptici – danezii au început să-şi iubească această regină tânără şi veselă. Şi, peste toate acestea, îndrăgostită. În timpul anilor ei de studenţie în capitala londoneză, la o petrecere simandicoasă, daneza l-a întâlnit pe viitorul ei soţ, contele şi diplomatul francez Henri de Laborde de Monpezat. “Pentru mine, era doar un tânăr pe care l-am întâlnit cu acea ocazie. De fapt, cred că el a fost cel care m-a observat pe mine şi nu invers”, îşi aminteşte Margrethe despre prima lor întâlnire. “Nu mi-am putut imagina vreodată c-o să mă căsătoresc altfel decât îndrăgostită peste cap de acel bărbat.” Şi aşa a fost, în ciuda faptului că pe la curţile regale se tot poartă mariajele aranjate.

Timp de câteva luni de când au format un cuplu, cei doi obişnuiau să-şi dea întâlnire în Hyde Park sau să frecventeze cu entuziasm viaţa de noapte londoneză. Într-un final, francezul şi daneza şi-au spus “Da” pe 10 iunie 1967, iar ca urmare a acestei uniuni, Henri şi-a schimbat prenumele cu forma lui daneză, Henrik, şi s-a convertit la credinţa luterană, renunţând la catolicism. Renunţarea nu îi stătea, însă, în obicei soţului reginei, care s-a tot plâns că nu este privit ca egalul partenerei sale de viaţă. Acesta ar fi preferat să i se acorde titlul de Rege consort în locul celui pe care l-a primit, în cele din urmă, de Prinţ consort. În ciuda nemulţumirilor sale legate de protocolul regal, Henrik (decedat în 2018) a iubit-o pe Margrethe şi din iubirea lor au rezultat doi fii, Prinţul moştenitor Frederik, în vârstă de 53 de ani, şi Prinţul Joachim, de 52 de ani, şi nu mai puţin de opt nepoţi.

Cât timp l-a avut aproape pe soţul ei, Reginei Margrethe îi plăcea să-şi petreacă timpul la crama acestuia din Provence şi să traducă cărţi în limba daneză, printre care şi opere de-ale lui Simone de Beauvoir. În cei aproape 50 de ani de când domneşte peste regatul nordic, popularitatea acestei regine a crescut pe măsură ce au trecut anii, umblând vorba că, dacă această femeie n-ar fi fost monarh, cu siguranţă ar fi fost aleasă preşedintele Danemarcei.

O regină, cum spuneam, pe placul supuşilor, care-şi scrie propriiile discursuri şi care are nişte pasiuni eclectice: pictură, broderii şi textile bisericeşti. Şi-o suverană care-a promis, în 2006, că va fuma doar în cadru privat.

Foto: profimedia, getty images