Prinţul Filip a împlinit 99 de ani. Cum a început povestea de dragoste dintre el şi Regină şi ce secrete ascunde locul unde s-au îndrăgostit

Deşi nu se dă în vânt după apariţii publice sau aniversări, prinţul consort s-a lăsat fotografiat, de ziua lui, la Castelul Windsor, acolo unde el şi Regina Elisabeta s-au izolat pe perioada pandemiei.

În semn de respect şi pentru a transmite un mesaj simbolic cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 99 de ani, soţia lui, Regina Regatului Unit, a accesorizat rochia înflorată, creată de Angela Kelly, cu o broşă în formă de inimă cu diamant Cullian V. De altfel, aceasta este prima fotografie oficială cu cei doi de la începutul anului, demonstrând că zvonurile legate de sănătatea şubredă a prinţului consort nu au o bază reală. Prinţul a fost foarte rar văzut  după retragerea sa din mediul public în 2017. Surse de la palat spun că cei doi vor celebra acest eveniment la un prânz special şi intim, iar familia nu este invitată, momentan.

Considerat unul dintre cele mai vechi castele locuite din Europa şi, totodată, locul în care, în plin Război Mondial, Prinţul Filip s-a apropiat de cea care avea să-i rămână soţie până astăzi, Windsor a devenit simbol al unei civilizaţii întregi. Astăzi, la 73 de ani de la nunta Reginei, acesta este locul unde cei doi îşi petrec weekendurile şi sărbătorile pascale, dar este şi locul unde s-au ţinut nunţi regale, precum cea a Prinţesei Margareta cu primul ei soţ, fotograful Anthony Armstrong-Jones, sau cea a „răzvrătiţilor“ Harry şi Meghan Markle. Mai exact, în Capela Saint George.

După 19 martie, Regina şi Ducele consort s-au refugiat aici pe perioada pandemiei, pentru că un regat întreg contează pe ei. Cu o energie neaşteptată pentru vârsta lor, ei scriu, din sala tronului, noi file de istorie şi cunosc fiecare cotlon al construcţiei ridicate de Wilhelm Cuceritorul în 1070. Aşadar, istoria lui a început în urmă cu 900 de ani şi a „supravieţuit“ războaielor, dar şi unui grav incendiu de 30 de ore, petrecut în 1992. Ridicat pe ruinele unui fort anglo-saxon ce apăra, pe atunci, Londra, Castelul Windsor ocupă mai bine de cinci hectare şi combină mai multe stiluri arhitecturale: georgian şi victorian cu influenţe gotice. Interiorul găzduieşte încăperi şi detalii ce uimesc ochiul turistului dornic să descopere această bijuterie anglo-saxonă. Unul dintre ele este Căsuţa cu Păpuşi, pe care Regina Maria a construit-o în 1921, inspirată fiind de arhitectura unei construcţii aristocratice de la acea vreme. Aceasta va fi redeschisă vizitatorilor după relaxarea măsurilor antipandemice şi găzduieşte numeroase obiecte artizanale de patrimoniu şi o colecţie unicat de păpuşi, fiind, totodată, cea mai mare construcţie de acest gen din lume. Castelul a suferit numeroase modificări vizibile sau decorative, pe măsură ce regii sau reginele doreau să-şi lase amprenta pentru posteritate. În secolul al XIII-lea, Regele Henric al III-lea transforma zona într-o destinaţie mult mai luxoasă, construind un castel impozant între zidurile Windsor-ului. Regina Victoria a fost singura care l-a considerat un simplu loc de recreere şi nu i-a adus nicio îmbunătăţire. În timpul Primului Război Mondial, Regele George al V-lea a vrut să dovedească lumii întregi cât de important este pentru el acest castel, schimbându-i numele din Saxa – Coburg – Gotha în cel pe care îl poartă şi astăzi.

Însă cea mai ataşată de acest edificiu istoric rămâne actuala regină a Regatului Unit. Al doilea război mondial a transformat castelul într- un loc care avea să reconfirme magia pe care o are. Prinţesa Elisabeta şi sora ei, Prinţesa Margareta, au fost izolate aici pentru a fi ferite de vreun atac inamic. Tatăl lor, Regele George al VI-lea, le vizita doar în weekenduri. Atunci şi acolo, Elisabeta a învăţat bunele maniere, a învăţat ce înseamnă un război, cum e să conduci un regat, dar şi cum e să trăieşti o dragoste adevărată. Cele două surori puneau în scenă piese de teatru cu public şi aşa se face că, la finalul reprezentaţiei Aladin, aplauzele unui tânăr chipeş, înalt şi cu ochii albaştri au răsunat peste ale celorlalţi. Era Prinţul Filip, venit să îşi vadă verişoara de gradul al treilea, neştiind că aceasta îi purta sâmbetele încă din 1939, când îl remarcase la şcoala de cadeţi din Darmouth. Însă prima dată cei doi s-au întâlnit în 1934, au luat parte la nunta Ducelui de Kent. Pe atunci Philip avea 13 ani, iar Elisabeta, 8. Cinci ani mai târziu, ei se revedeau la Colegiul Naval Regal din Devon, Darmouth, iar guvernatoarea Elisabetei povestea cum li s-au intersectat privirile pe un teren de tenis: “Ea nu şi-a luat ochii de la el”. Restul... e istorie. Cei doi au continuat să corespondeze prin scrisori, iar în 1947, când Elisabeta a împlinit vârsta de 21 de ani, şi-au anunţat logodna. Cinci luni mai târziu, în faţa a peste 2000 de invitaţi,  au făcut nunta istorică la Westminster Abbey.

Zeci de ani mai târziu de la acele clipe de poveste, în momentele dificile precum divorţul Prinţului Andrew de Sarah Ferguson sau în timpul crizei din căsnicia lui Charles cu Diana, Elisabeta şi-a găsit refugiul aici. Incendiul din ’92 a afectat serios locul. Angajaţii au reuşit să salveze operele de artă, însă refacerea completă a castelului a durat cinci ani. Azi, una dintre cele mai spectaculoase zone de vizitat este cea din care fac parte Apartamentele Statului, adică locul în care familia regală face pozele acelea oficiale la nunţi sau botezuri şi unde locuiesc când vin aici. Marea Sală de Recepţii este locul în care îi vedem fotografiaţi pe liderii lumii când o vizitează pe Regină. E aproape imposibil să îţi imaginezi, când priveşti pereţii poleiţi cu filigran de aur, că aceasta a fost una dintre cele mai afectate încăperi în incendiu. Camera Waterloo este una plină de încărcătură emoţională, fiind construită de George al IV-lea după înfrângerea istorică din 1815 împotriva lui Napoleon.

Acum, când pandemia a ameninţat planeta şi în sălile regale nu răsună decât ecoul celor doi şi al angajaţilor, ei continuă să se iubească în acest loc de legendă, simbol al unei monarhii puternice, perene şi extrem de curajoase.