Cine a fost regina Afganistanului, care și-a smuls vălul în public și a sfidat regulile purtând haine occidentale
Într-o epocă în care femeile din Afganistan trăiau în spatele zidurilor și al vălurilor grele, o tânără regină a îndrăznit să ridice privirea, să-și descopere chipul și să spună, în fața unei națiuni întregi, că libertatea nu este un privilegiu masculin.
Numele ei era Soraya Tarzi, iar povestea ei, începută departe de Kabul, în Damasc, avea să devină una dintre cele mai curajoase rupturi din istoria lumii islamice.
Soraya s-a născut în 1899, într-o familie afgană aflată în exil politic. Tatăl ei, Mahmoud Tarzi, intelectual modernist, a crescut-o într-un mediu în care cărțile, dezbaterile și ideile circulau liber - un univers rar pentru o fată musulmană la începutul secolului XX. Când familia s-a întors în Afganistan, odată cu urcarea pe tron a lui Habibullah Khan, Soraya avea să intre într-o lume complet diferită: tradițională, rigidă, închisă. La doar 13 ani, s-a căsătorit cu Prințul Amanullah Khan, un tânăr cu ambiții politice și cu o viziune modernizatoare care avea să schimbe destinul țării.
În 1919, după asasinarea tatălui său, Amanullah a preluat tronul și a declarat independența Afganistanului față de dominația britanică. Soraya, la doar 26 de ani, devenea regină consort - dar nu una decorativă. A fost partenera politică a regelui, confidenta lui, vocea lui feminină într-o societate care nu concepea ca femeile să aibă o voce. A fondat prima revistă pentru femei, a deschis prima școală de fete din Kabul și primul spital destinat exclusiv femeilor. În discursurile ei, vorbea despre educație, despre dreptul femeilor de a contribui la dezvoltarea națiunii, despre rolul lor în istoria islamului. Era o retorică revoluționară, într-o țară în care tradiția era lege.
Momentul care avea să rămână în istorie s-a petrecut în 1928. În fața unei mulțimi de demnitari, Regele Amanullah a declarat că Islamul nu cere femeilor să-și acopere corpul și nici să poarte văl. Iar Regina Soraya, în aplauzele și frenezia publicului, și-a smuls vălul în public. A fost un gest simbolic, dar seismic. Soțiile demnitarilor i-au urmat exemplul, iar regina a început să poarte pălării occidentale, cu boruri largi și voaluri diafane - o imagine care a făcut înconjurul lumii și a scandalizat conservatorii din Afganistan.
Reformele lor au fost rapide, ambițioase și, pentru mulți, prea îndrăznețe. Modernizarea accelerată a stârnit rezistență, iar în 1929, o revoltă tribală i-a forțat pe Regele Amanullah și Regina Soraya să abdice și să părăsească țara. Aveau să trăiască aproape patru decenii în exil, departe de țara pe care încercaseră să o transforme. Soraya Tarzi a murit în 1968, în Italia, discret, departe de tumultul care îi marcase tinerețea.
Astăzi, numele ei revine în discuție ori de câte ori lumea privește spre Afganistan și se întreabă cum ar fi arătat această țară dacă reformele Sorayei și ale lui Amanullah ar fi avut timp să prindă rădăcini. Regina rămâne în istorie drept o femeie avangardistă, o feministă într-o epocă în care cuvântul nici nu exista în vocabularul afgan, o regină care a încercat să schimbe destinul unei națiuni cu o singură armă, curajul.
FOTO: Profimedia