Împărăteasa Masako surprinde cu un ritual vechi de 155 de ani, însă Palatul Imperial pare blocat cu totul în trecut

În timp ce Japonia trăiește deja în viitor, cu o societate digitalizată și o comunicare fulgerătoare, Palatul Imperial păstrează un ritm aproape neschimbat. Casa Imperială încearcă să pună femeile în prim-plan mai mult ca oricând, dar modernizarea instituției rămâne blocată în limitele protocolului Yamato.

Împărăteasa Masako a fost fotografiată în interiorul Palatului Imperial din Tokyo, într-una dintre serele istorice ale complexului, participând la ritualul anual al recoltării capușoanelor de mătase. Îmbrăcată într-un costum simplu, Masako a lucrat direct cu yasan, viermii de mătase sălbatici crescuți în incinta palatului, într-o tradiție introdusă în 1871 de Împărăteasa văduvă Shōken. Practica este rezervată exclusiv consoartelor imperiale și presupune supravegherea larvelor, hrănirea lor și recoltarea mătăsii la finalul ciclului.

Apariția împărătesei vine într-un moment în care Casa Imperială Japoneză încearcă să-și recâștige relevanța publică prin vizibilitatea femeilor din familie. Împărăteasa Masako, fiica sa, Prințesa Aiko, și verișoarele lor sunt prezentate tot mai des în activități publice, într-o strategie care contrastează cu deceniile în care rolul feminin era aproape invizibil în comunicarea oficială. Într-o Japonie în care femeile ocupă poziții-cheie în industrie, tehnologie și administrație, Palatul Imperial pare să fi înțeles că publicul reacționează pozitiv la prezența și activitatea consoartelor.

Cu toate acestea, instituția rămâne blocată în limitele tradiționaliste ale dinastiei Yamato. Comunicarea oficială este minimală, controlată și extrem de formală. Mesajele sunt scurte, aparițiile publice sunt limitate, iar protocolul nu permite flexibilitate. În timp ce familiile regale europene își modernizează constant prezența publică, Casa Imperială păstrează un model rigid, în care ritualurile vechi au prioritate față de transparență.

Legea salică rămâne punctul fragil al monarhiei nipone

Discuțiile despre succesiunea la Tronul Crizantemei accentuează această tensiune. Actuala legislație exclude femeile din linia de succesiune, deși Prințesa Aiko este una dintre cele mai populare figuri ale tinerei generații. Numărul redus de moștenitori de sex masculin complică viitorul instituției, iar presiunea publică pentru o reformă crește. În acest context, promovarea femeilor în activități publice pare o strategie de imagine, nu o schimbare cu adevărat dorită, iar Împăratul Naruhito, deși ar putea schimba totul printr-un singur act revoluționar de abrogare a legii salice pare că se teme să facă această schimbare atât de necesară și de aliniată la tendințele globale.

Vizitele recente ale cuplului imperial în Olanda și Belgia au arătat, într-adevăr, o Masako strălucitoare, purtând tiara și bijuterii istorice din colecția imperială. Totuși, comunicarea oficială a rămas la fel de rezervată: puține declarații, puține imagini, puține detalii. Palatul Imperial continuă să funcționeze într-un ritm care contrastează puternic cu dinamica societății japoneze contemporane - inclusiv la nivel de vestimentație, care a rămas în zona estetică din anii 1980, în ciuda curentului creator avangardist japonez care ar putea fi foarte frumos pus în valoare la Palat, așa cum o făcea regretata Împărăteasă Michiko.

Ritualul mătăsii, prezentat anul acesta publicului, evidențiază această dualitate: o instituție care încearcă să se apropie de oameni prin vizibilitatea femeilor, dar care rămâne ancorată în tradiții vechi de secole. Pentru Japonia modernă, Împărăteasă Masako devine figura care leagă trecutul de prezent, într-o monarhie care se schimbă lent, dar nu renunță la practicile care îi definesc identitatea.

FOTO: Agenția Imperială