Momente amuzante de la prima întâlnire a Reginei Ana cu Regele Mihai: „Făceam gafe peste tot”
La 9 ani de la moartea ultimei regine a României, Regina Ana, rememorăm un pasaj luminos din existența dramatică a celei care i-a stat o viață alături Regelui Mihai.
Regina Ana a fost un model de discreție, forță și reziliență. Cu o viață încercată și cu un caracter de supraviețuitoare, Majestatea Sa rămâne un reper într-o lume care și-a uitat valorile.
Răsfoind volumul „Regina Ana - Un război, un exil, o viață”, descoperim povestea de viaţă a ultimei regine a României, transcrisă de Principele Radu şi prefaţată de Regele Mihai I al României. O viaţă complicată a unei tinere fete, născuta în cel mai burghez arondisment parizian, le 16-ème, în Familia Princiară de Bourbon-Parma, ca fiică a Principesei Margareta a Danemarcei, educată, asemeni tuturor fetelor de Familie Regală, în spiritul credinţei, muncii, devotamentului şi datoriei, devenită, din chiar ceasul căsătoriei, şi rămasă, pentru o jumătate de secol, Regina în exil a unei ţări nefericite. O viaţă spectaculoasă... prin statornicie, modestie, firesc şi simplitate.
Fiică a Principelui René de Bourbon-Parma şi a Principesei Margareta a Danemarcei, Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a născut în al XVI-lea arondisment al Parisului, la data de 18 septembrie 1923. Până la izbucnirea războiului, în 1939, a copilărit în Franţa. La 16 ani a plecat însă cu familia în Spania, ulterior în Statele Unite ale Americii. A studiat pictura la New York, iar pentru a-şi câştiga existenţa a lucrat ca vânzătoare într-un magazin care comercializa panglici şi flori artificiale.
În 1942 s-a înrolat ca voluntar în armata franceză, unde, împreună cu regimentul ei, a fost în Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg şi Germania, până la sfârşitul războiului. Pentru activitatea desfăşurată a fost avansată de la gradul de caporal la cel de locotenent, iar la finalul războiului a fost decorată cu medalia Crucea de război a Franţei.
“La început am condus o ambulanţă. Era o muncă foarte grea pentru că vedeai atât de multă suferinţă. După asta m-au mutat şi am devenit şoferul comandantului. Făceam curierat”, declara Regina Ana într-un interviu acordat TVR în anul 2008.
Ana de Bourbon-Parma l-a cunoscut pe Regele Mihai, în noiembrie 1948, la hotelul Claridge’s din Londra, la o recepţie organizată după nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu Prințul Philip de Mountbatten.
“L-am cunoscut pe Mihai la vărul meu, Jean de Luxemburg, care dădea un dineu la ambasada Luxemburgului de la Londra”, povestea Regina Ana. „Printre invitați, regina Elena a României și, alături de ea, un tânăr înalt și frumos, în uniforma aviației române. Era el! Într-o clipă, văzând uniforma, toate amintirile de război mi s-au aglomerat în minte și, după ce i-am fost prezentată, în loc să fac reverența în fața lui, cum ar fi trebuit, am luat poziție de drepți, lovind cu strășnicie călcâiele, ca un soldat. Vă imaginați rezultatul, eu fiind îmbrăcată în rochie și cu capul descoperit! Acum, citind toate acestea, poate părea amuzant, dar în acel moment neîndemânarea mea a avut un efect caraghios pentru ceilalți și dezastruos pentru mine. Imediat mama m-a expediat: <<Du-te în camera ta!>>. Eram fericită să pot pleca, fiindcă făceam gafe peste tot.”
La sfârşitul recepţiei, Regele Mihai i-a cerut mâna Principesei Ana, însă aceasta l-a refuzat.
Ulterior, Regele, Regina-Mamă Elena şi Principesa Ana au plecat la Lausanne. Înainte de se întoarce la Bucureşti, Ana i-a spus lui Mihai că acceptă cererea în căsătorie. Se întâmpla la o săptămână de când se întâlniseră la Londra.
“Sper să fiu la fel de bună soţie, pe cât de bun soţ aţi fost pentru soacra mea!”
Regele Mihai a revenit acasă în prima săptămână din decembrie, “la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care l-ar fi sfătuit că “mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”, după cum a mărturisit el mai târziu. Principesa Ana a revenit la Paris, unde avea să înceapă pregatirile de nunta. Cererea regelui de a se casatori cu principesa de Bourbon-Parma a starnit panica printre comunisti. Ceea ce a provocat, probabil, hotararea de a-i cere la 30 decembrie 1947, abdicarea.
Pentru ca relaţia celor doi să devină oficială era nevoie de acceptul Executivului. Premierul comunist Petru Groza i-a transmis însă că guvernul “nu şi-ar fi permis cheltuielile necesare unei nunţi”.
Nunta celor noi a avut loc în exil, la Palatul Regal din Atena, în 10 iunie 1948. Regele Pavlos al Greciei, unchiul preferat al lui Mihai dinspre mamă, a fost singurul monarh dintre familiile domnitoare ale Europei care i-a ajutat să se căsătorească în contextul în care Vaticanul nu a vrut să accepte mariajul dintre o principesă catolică şi un rege ortodox. Totodată, tradiţia monarhică română stipula ca urmaşii să fie botezaţi în religia ortodoxă. Din familia principesei a participat la nuntă doar unchiul ei, Prinţul protestant Erik, care a şi condus-o la altar.
După căsătorie, într-o scrisoare pe care i-a trimis-o Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, acesta o îndemnat-o pe nora sa, pe care nu o va cunoaşte însă niciodată personal, să fie o soţie bună pentru fiul lui. Răspunsul ei a fost: “Sper să fiu la fel de bună soţie, pe cât de bun soţ aţi fost pentru soacra mea!”.
FOTO: Casa Regală