Principesa călugăriță! Destinul trist al fiicei regilor Ferdinand și Maria, care a murit la mănăstire

S-a născut ca Principesa Ileana, dar a murit ca Maica Alexandra pe pământul mănăstirii pe care a fondat-o.

Ieri, pe 21 ianuarie, s-au împlinit 34 de ani de la trecerea în neființă a mezinei regilor Ferdinand și Maria, Ileana, rămasă în istorie și în cultura populară drept „Principesa călugăriță”.

Ileana a fost ultima principesă născută în Regat, cea mai mică fiică a regilor Ferdinand și Maria. Ea s-a născut cu două zile înainte de Crăciun, la 23 decembrie 1908 - după calendarul vechi, pe 5 ianuarie 1909, după calendarul nou. Principesa Ileana a fost botezată ortodox la 15 ianuarie, la Palatul Regal din Bucureşti, naşul de botez fiind Regele Eduard al VII-lea (1841-1910) al Regatului Unit şi Împărat al Indiilor din 22 ianuarie 1901.

Mai târziu, regina Maria și-a amintit acel moment plin de emoție, evocat în biografia semnată de Diana Mandache, „Ileana, Principesa României”: „Ileana era copilul sufletului meu. (…) eram fericită că era fetiță, avea ochi mari de un albastru intens”.

Poreclită Ily Lilly – copila angelică, Principesa Ileana era înzestrată cu arta conversației, era o fire spontană, entuziastă, studioasă, vorbea româna, franceza, engleza și germana. Și, dintre copiii primilor Suverani ai României Mari, Principesa Ileana a înţeles poate cel mai bine că noblesse oblige: „Datoria a fost lucrul cel mai important în timpul copilăriei şi adolescenţei mele. Am fost învăţată să-mi fac datoria către ţara mea în toate situaţiile, să fiu respectuoasă şi iubitoare faţă de părinţii mei, loială familiei şi prietenilor”, spunea ea în biografia „Trăiesc din nou”, apărută la editura Humanitas.

„Ileana era binecrescută de la natură. Ileana se născuse cu legea în ea însăşi şi nu trebuia niciodată să o înveţi diferenţa dintre bine şi rău; Ileana ştia”, o lăuda și Regina Maria, în însemnările strânse în „Povestea vieții mele”, apărută la editura Librex.

Anii războiului au pus bazele vocației monahale

Principesa Ileana avea 5 ani când „timpul n-a mai avut răbdare”, iar omenirea a fost prinsă în cumplita conflagraţie din 1914. „În timpul acelor ani de greutăţi şi pericole, eram deja suficient de mare cât să înţeleg ce se întâmplă”, scria Principesa. Având 8 ani în timpul refugiului de la Iaşi, Ileana şi-a însoţit mama şi surorile în spitalele unde îngrijeau bolnavii. Înaintea părăsirii oraşului, în 2 noiembrie 1916, îşi pierdea mult iubitul frate, Principele Mircea, răpus de febră tifoidă la doar 3 ani – pierdere care a marcat-o profund. Toate aceste suferințe aveau s-o apropie și mai mult de credință și de viitoarea ei vocație monahală.

Apoi, a fost trimisă în Marea Britanie, a învățat la Heathfield în Ascot, la fel ca sora sa, Mignon - Principesa Mărioara, cea care avea să devină Regina Maria a Iugoslaviei în urma căsătoriei cu regele Alexandru I. S-a implicat în mişcările de tineret, Young Women’s Christian Association (YWCA) şi Girl Guides – corespondentul feminin al cercetăşiei înfiinţate de lordul Baden-Powell. Apoi, Principesa Ileana și-a continuat studiile în România.

În toamna anului 1926, alături de Principele Nicolae (1903-1978), a însoţit-o pe Regina Maria în vizita din Statele Unite ale Americii şi Canada. La dineul oficial de la Casa Albă din 19 octombrie, Principesa Ileana, stând în stânga Preşedintele Calvin Coolidge, „a reuşit să-l smulgă din muţenia-i caracteristică şi chiar să-l înveselească, iscându-i zâmbetul prin conversaţia ei, fapt ce a amuzat întreaga asistenţă.” De la localnicii amerindieni, primeşte fie numele de Red Bird („Pasărea Roşie”), fie Pretty Dove („Hulub Frumos”).

Anul următor, însă, venea cu mari schimbăti. Pe 20 iulie 1927, la Castelul Pelişor, vegheat de familie, Regele Ferdinand trecea în rândul celor drepţi. Întrucât Principele Carol (1893-1953) renunţase la tron, fiul său, Mihai, a devenit Rege al României. În perioada Regenţei, Principesa Ileana, valorificând experienţa din Anglia, s-a implicat în mişcările naţionale de tineret, constituind Asociaţia Tinerelor Femei Creştine, filială a YWCA în România, şi Asociaţia Cercetaşelor României – fiind aleasă preşedintele ambelor organizaţii. În 1930, având propria viziune asupra organizării mişcării de tineret, Regele Carol al II-lea a îndepărtat-o din aceste funcţii.  

Soție de arhiduce și mamă a 6 copii

În 1931, la Sinaia, Principesa Ileana s-a căsătorit cu Anton (Tony), Prinț de Toscana și Arhiduce de Austria, din dinastia Habsburg, și au avut 6 copii: Ştefan (1932-1998), Maria Ileana/Minola (1933-1959), Alexandra /Sandi(n. 1935), Dominic /Niki (n. 1937), Maria Magdalena/Magi (n. 1939) şi Elisabeta/Herzi (n. 1942). Pacea tinerei familii stabilite în castelul Sonnberg a fost tulburată de ascensiunea lui Hitler și de anexarea Austriei în 1938. Complicațiile provocate de război au determinat familia arhiducală să-și trimită în 1943 la școli din România copiii mai mari – Ștefan, Minola, Sandi. Ileana și copiii mici – Niki, Magi, Herzi s-au întors și ei în România, la Bran, în martie 1944.

Principesa Ileana, care fusese infirmieră în spitalul improvizat în castelul Sonnberg, acum îngrijea soldați răniți în spitalul Crucii Roșii din Brașov - peste ani, avea să înființeze, și la Bran un spital, numit „Inima Reginei”, datorită apropierii de noul loc de odihnă al inimii mamei sale, Regina Maria. În iulie 1944 a ajuns la Bran și soțul ei, Anton, după ce Hitler s-a debarasat de ofițerii din familiile nobiliare și princiare.

Ocuparea României de trupele sovietice a schimbat nu doar destinul României, ci și destinul Principesei Ileana. La 4 ianuarie 1948, Principesa Ileana a fost obligată de circumstanţele abdicării silite a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României să părăsească ţara, alături de sora sa cea mică, Principesa Elisabeta (1894-1956), Regină a Greciei. După un popas în Elveția, apoi în Argentina, Principesa Ileana și patru dintre copii s-au stabilit în 1950 în Statele Unite ale Americii, după ce primii doi născuți obținuseră vize de intrare în 1949. Arhiducele Anton nu a intrat niciodată în SUA și în cele din urmă au divorțat.

Principesa Ileana a devenit Maica Alexandra

Dispariţia fiicei sale, Arhiducesa Maria Ileana, la numai 26 de ani, într-o accident aviatic la 15 ianuarie 1959, precum şi accidentul de călărie al Arhiducelui Ştefan şi coma în care a fost adus, trebuie s-o fi îndemnat pe credincioasa ferventă din tinereţe să-şi caute refugiul în spaţiul tihnit al ortodoxiei. Astfel, în 1961, Principesa Ileana s-a retras la Mănastirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy-en-Othe, Franţa, la îndrumarea Episcopului Anthony Bloom de Suroj. În 1967, a îmbrăcat haina monahiei, devenind Maica Alexandra.

În 1968, după ce a cumpărat terenul, a ridicat biserica ortodoxă din Ellwood City, Pennsylvania, Mânăstirea Ortodoxă „Schimbarea la Faţă”, a cărei slujbă de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Irineu de New York ca prima mănăstire ortodoxă de obşte românească din America de Nord), sfinţită în 28 septembrie 1968. Pe 25 martie 1969, a fost numită oficial stareță.

Maica Alexandra a avut relaţii apropiate, în ţară şi apoi în exil, cu mari figuri ale ortodoxiei, precum Părintele Arsenie Boca, Părintele Andrei Scrima şi Maica Benedicta (pe atunci Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga). Autoarea unei opere teologice de mare valoare, în 2008 a apărut prima lucrare despre viaţa şi activitatea ei, „Royal Monastic”, scrisă de Beverly Cooke.

Principesa Ileana/Maica Alexandra l-a susținut până la moarte pe Regele Mihai și cauza românească, pe care a făcut-o cunoscută în conferințele publice ținute peste tot în Statele Unite, dar și în Anglia. 

La invitația societăţii de binefacere Christiana, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani, când a acordat și un interviu jurnalistului Nicolae Stroescu Stânişoară de la „Europa Liberă”: „Sunt aşa de recunoscătoare pentru tot ce mi s-a dat. Ca un mesaj pentru viitor cred că sunt unele lucruri pe care trebuie să le recîştigăm, adică trebuie să recîştigăm încrederea unul într-altul. Lumea încă se îndoieşte unul de celălalt. Ăsta este un lucru de care e absolut necesar să ne desbărăm. Altfel nu putem merge mai departe. Oamenii trebuie să înveţe să ierte. Trebuie să clădim pe încredere şi dragoste, altfel nu se poate clădi. Asta este ceea ce ar trebui să facem şi cred că se poate face, pentru că am văzut atîta lumină în ochii acelor tineri. Şi eu sunt sigură că este ceva de bază adâncă creştinească ortodoxă în poporul nostru, care întotdeauna ne-a scos din greutăţi şi are să ne scoată şi astăzi.

Patru luni după aceea, a murit în America, pe 21 ianuarie 1991, și a fost înmormântată pe pământul mănăstirii pe care a fondat-o. La dorința sa i s-a pus în mormânt și cutia cu pământ românesc.

Principesa Ileana a fost singurul copil al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria care a revenit în România, după căderea Cortinei de Fier, pe 3 septembrie 1990. 

FOTO: Casa Regală, MNIR, Historia