Principesa Elisabeta, cea mai frumoasă fiică a Reginei Maria, a murit săracă și uitată în exil

Frumoasa principesă Elisabeta, cea mai mare dintre fiicele Reginei Maria, a fost cel mai ciudat şi mai capricios copil al familiei regale. S-a căsătorit cu George al Greciei, dar a renunţat la coroana de regină, preferând să trăiască modest în exil.

Regele Ferdinand și Regina Maria, cuplul regal al României mari, au avut 6 copii, dintre care unul, Principele Mircea, a murit la o vârstă fragedă. Primul lor copil s-a născut la numai 9 luni și cinci zile de la căsătoria lor, anume Principele Carol, născut la castelul Peleș, în 1893 și era destinat să moștenească tronul României. A urmat apoi pPrincipesa Elisabeta (1894), Principesa Maria (1900), Principele Nicolae (1903), Principesa Ileana (1909) și Principele Mircea, născut în ianuarie 1913.

Elisabeta Josefina Carlota Victoria Alexandra, pe numele său întreg, a venit pe lume pe 12 octombrie 1894 într-un apartament al Castelului Peleș, pe când mama sa avea doar 19 ani. Fiind atât de tânără, copila i-a fost încredințată spre creştere şi educaţie Reginei Elisabeta, cea de la care principesa a preluat şi numele. Astfel că fetița cu păr blond și ochi zâmbitori, alintată Lizzy sau Lisabeta, și-a petrecut primii ani la Castelul Peleș și mai apoi la Pelișor, Regina Elisabeta insuflându-i pasiunea pentru artă.

De la vârsta de 5 ani, a început să ia lecții de pian și de vioară cu George Enescu, care era unul dintre artiștii protejați de regină, și mai târziu lecții de pictură. Vorbea patru limbi străine și a avea noțiuni aprofundate de coregrafie, istorie și literatură universală, fiind singurul dintre cei șase copii ai Regelui Ferdinand și ai Reginei Maria care nu a urmat o școală oficială, ci a studiat doar cu profesori particulari. 

În 1914, după moartea Regelui Carol I și urcarea pe tron a tatălui său, Ferdinand, întreaga familie s-a mutat la București, în Palatul de la Cotroceni, unde a avut contact cu cercurile artistice ale vremii. În toamna anului 1916, după ce România a intrat în Primul Război Mondial, iar Capitala a fost ocupată de armatele germane, Familia Regală, guvernul și administrația s-au retras la Iași. Privată de educația clasică princiară, Principesa Elisabeta a ajutat-o pe Regina Maria, lucrând deseori ca infirmieră, în cei doi ani ai refugiului în Moldova.

Cea mai frumoasă fiică a Reginei Maria, dar şi cea mai capricioasă

Se spune că Principesa Elisabeta, al doilea copil al Reginei Maria şi al Regelui Ferdinand şi cea mai mare dintre fetele lor, era cea mai frumoasă fiică a Reginei Maria, dar şi cea mai capricioasă. Frumuseţea ei i-a vrăjit pe Prinţul Boris al Bulgariei şi pe arhiducele Carl Frantz Ferdinand al Austriei. Prinţul bulgar s-a îndrăgostit de prinţesa româncă doar văzându-i fotografiile. Boris avea doar 16 ani când a făcut o pasiune pentru Elisabeta. În schimb, ea flirta cu diferiți tineri din anturajul familiei și se spune chiar că ar fi fost surprinsă flirtând cu soțul surorii sale, Alexandru, Regele Iugoslaviei. Apoi, Principesa a trăit o scurtă relaţie amoroasă cu dirijorul George Georgescu, căruia îi ceruse insistent să asiste la lecţiile ei de pian. Însă mama ei spera să o căsătorească cu unul dintre prinții moștenitori ai țărilor din Peninsula Balcanică, așa că i-a scris dirijorului să pună capăt numaidecât relației lor. 

În 1911, chiar de ziua ei de naștere, Elisabeta a României îl cunoscuse pe Prințul George, fiul cel mare al Regelui Constantin I al Greciei. Familia regală de la Atena venise pentru prima oară în vizită la București special pentru a o întâlni, dar, spre surprinderea tuturor, principesa a refuzat cererea în căsătorie, explicând că este prea tânără și că nu și-a încheiat încă studiile private. Cei doi au corespondat în următorii ani, iar la începutul anului 1914 George i-a cerut din nou mâna și din nou a fost respins.

La sfârșitul Primului Război Mondial, în decembrie 1918, Familia Regală s-a întors în București, iar Regina Maria și-a concentrat întreaga energie pentru găsirea unui soț adecvat pentru Elisabeta și a unei soții pentru Principele Carol. În anul 1920, regina împreună cu fetele sale au plecat în vacanță la Lugano, pentru a-și vizita mama și surorile și aici principesa l-a reîntâlnit pe George al Greciei, care trăia în exil în Elveția. Regina Maria a insistat din nou să-l accepte ca soț pe prinț, încercând totodată să aranjeze și o căsătorie între sora acestuia, Principesa Elena, și Carol al II-lea.

În cele din urmă, Principesa Elisabeta a României şi George al Greciei s-au căsătorit pe 27 februarie 1921. În următoarea lună au părăsit ţara, iar un an mai târziu, când George al II-lea a urcat pe tron, Elisabeta a devenit Regina Greciei. Nu s-a adapat în ţara adoptivă şi nici în căsnicia cu George. Refuza să paricipe la dineurile oficiale, preferând să se refugieze în muzică şi lectură, să călătorească mult şi să stea departe de soţ. A refuzat să îi ofere acestuia moştenitori. Când Regele George a abdicat în 1924 şi cei doi au plecat în exil, relaţia s-a răcit şi mai tare. Se spune că George n-ar fi vrut divorţul, însă Elisabeta care nu se regăsise niciodată în căsnicia cu el, nu a fost de înduplecat. Apoi, George a revenit pe tronul de rege al Greciei, însă fără Elisabeta, care renunțase la Coroană.

După divorţ, s-a întors în ţară, iar Regele Carol al II-lea i-a făcut cadou, în 1930, Palatul Elisabeta. Acolo a dus o viaţă izolată , iar relaţia cu fratele ei, regele, nu a fost una apropiată, din cauza amantei Elenei Lupescu pe care Elisabeta nu a agreat-o. Izolată în Palatul Elisabeta, ea a căzut într-o stranie melancolie, pe care avea s-o descrie Constantin Argetoianu, în memoriile sale: „Se spune că umbla prin saloane îmbrăcată în halat de casă şi fredona lieduri de Schubert, stârnind uimirea valeţilor în livrea. Prefera încăperile întunecoase, cu draperiile trase. Se scula în timpul nopţii şi se aşeza la pian, pentru a cânta, până aproape de zorii zilei, partituri de Mozart”.

Ulterior, Principesa Elisabeta a cumpărat un conac al unui grof din Banat, în Banloc, unde s-a retras împreuna cu doua servitoare. În 1947, când Regele Mihai I a fost obligat de comunişti să abdice, a părăsit ţara împreună cu ceilalţi membri ai Familiei Regale. A stat o vreme în castelul de la Sigmaringen, din Germania, apoi s-a stabilit la Cannes, unde a dus-o o viaţă modestă, trăind din banii câştigaţi ca profesoară de pian, într-un apartament închiriat. A murit la 62 de ani, la Cannes, în ziua de 15 noiembrie 1956.

Principesa Elisabeta, subiectul unei noi biografii

Istoricul Diana Mandache lansează la  Editura Corint o nouă poveste de viață din istoria Familiei Regale române, „Vise spulberate. Elisabeta, Principesa României, Regina Greciei”.

„Aceasta este una dintre acele cărți istorice care prezintă destinul unei figuri regale ilustre, principesa României”, se arată în descrierea acestui nou volum.

„Dificultățile anilor de război, refugiul familiei regale la Iași au privat-o pe Elisabeta de educația clasică princiară, care avea să fie compensată de latura caritabilă, prin munca devotată de infirmieră în spitalele din spatele frontului, preluând mai târziu în Grecia modelul spitalului Coțofenești. Căsătoria cu prințul George, diadohul Greciei, a scos la iveală o altă personalitate a prințesei Elisabeta, devenită acum regină consoartă. Spre deosebire de mama ei, regina Maria, care o vedea ca pe o fire taciturnă și retrasă în sine, chiar egoistă, regele Greciei descoperă o prietenă desăvârșită, o iubită dedicată, gata să-și sacrifice aspirațiile și convingerile pe fondul contorsionat al unei Grecii frământate de războaie și revolte. În cele din urmă, acesta va fi și motivul despărțirii celor doi, George și Elisabeta”, aflăm din noua carte regală.

Din păcate, deși în anii 1930 avea o situație financiară bună, Principesa Elisabeta a României a murit „săracă și uitată în exil, după ce regimul comunist i-a confiscat toate bunurile și familia regală s-a fărâmițat".

FOTO: Historia, Muzeul Național de Istorie a României, Casa Regală, editura Corint, Profimedia