Prințesa indiană care a devenit spioană pentru Marea Britanie. Avea nume de cod Tigroaica

Noor Inayat Khan a fost o agentă secretă din al Doilea Război Mondial supranumită „Prințesa spioană” de către biografa sa, Shrabani Basu.

Crescută în Marea Britanie și Franța și descendentă a Familiei Regale indiene, Noor Inayat Khan, care era bilingvă, a fost recrutată în 1942 de către elita Special Operations Executive (SOE) pentru a lucra la Paris ca operator radio.

Documentele din arhivele naționale arată că ea a fost prima femeie operator radio trimisă în Franța ocupată de naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După ce a evitat capturarea timp de trei luni, Noor Inayat Khan a fost închisă, torturată și, în cele din urmă, împușcată de Gestapo-ul german în lagărul de concentrare de la Dachau în 1944. Ultimele ei cuvinte – rostite în momentul în care plutonul de execuție german a ridicat armele – au fost simple: „Liberté!”.

Libertatea era o noțiune profundă pentru pacifista devenită eroină de război. Pentru curajul ei, a fost decorată postum în Marea Britanie cu Crucea George și are o statuie în Gordon Square Gardens din Londra. În Franța a fost onorată cu Croix de Guerre, iar mai târziu cu două monumente comemorative și o ceremonie anuală care marchează moartea ei.

Prințesa spioană provenea dintr-o veche Familie Regală indiană

Curajoasă, plină de farmec, sensibilă și redutabilă, se spune că ea a acționat nu din dragoste pentru Marea Britanie, ci din aversiune față de fascism și dictatură. Tatăl ei era muzician și profesor sufi, iar Noor Inayat Khan a fost crescută cu principii puternice și credea în toleranța religioasă și non-violență. Biografa Shrabani Basu susține că „nu putea suporta să vadă o țară ocupată”, o idee care pare să fie comună în familia ei, întrucât stră-stră-străbunicul lui Noor Inayat Khan era Tipu Sultan, un conducător musulman al Mysore din secolul al XVIII-lea. El a refuzat să se supună dominației britanice și a fost ucis în luptă în 1799.

Născută la 1 ianuarie 1914 în Rusia, dintr-un tată indian și o mamă americană, agenta secretă și-a petrecut copilăria la Londra. Familia s-a mutat în Franța când ea era copil și a locuit la Paris, unde a studiat și a învățat limba franceză fluent.

Arhivele naționale descriu cum tânăra sensibilă a studiat atât medicina, cât și muzica. Iar în 1939, Twenty Jataka Tales, o colecție de povești tradiționale indiene pentru copii pe care le-a repovestit, a fost publicată în „Le Figaro”.

Când a izbucnit războiul în 1939, Noor Inayat Khan s-a format ca asistentă medicală la Crucea Roșie Franceză. A fugit din țară chiar înainte ca guvernul să se predea Germaniei în noiembrie 1940, evadând cu barca în Anglia împreună cu mama și sora ei.

Avea nume de cod Tigroaica

La scurt timp după sosirea în Marea Britanie, s-a alăturat Forțelor Aeriene Auxiliare Feminine (WAAF) ca operator radio și a atras rapid atenția recrutorilor de la SOE. Cunoscută la acea vreme și sub numele de Nora Baker, Noor Inayat Khan s-a alăturat echipei de spioni de elită în 1942.

A fost trimisă în Franța la scurt timp după aceea, în ciuda unui raport de instruire al SOE care o descria ca fiind „nu prea inteligentă” și „nepotrivită pentru a lucra în domeniul ei”. Totuși, sub numele de cod „Madeleine” sau „Tigroaica”, s-a alăturat altor membri ai rețelei de rezistență Prosper, căreia prim-ministrul de atunci, Winston Churchill, îi încredințase celebra misiune de a „aprinde Europa”. Iar mai târziu, în ciuda suspiciunilor că rețeaua fusese infiltrată de un spion nazist, Khan a refuzat să se întoarcă în Marea Britanie, riscând să fie arestată de Gestapo.

Biografa Shrabani Basu, care a petrecut 8 ani cercetând viața acesteia, a declarat pentru BBC că: „Era o scriitoare blândă de povești pentru copii, o muziciană, dar s-a transformat. Era o tigroaică pe teren.”

Cu echipa sa capturată treptat de Gestapo, Noor Inayat Khan a continuat cât mai mult timp posibil să trimită mesaje radio interceptate înapoi în Anglia. Ea a condus singură o celulă de spioni în Paris timp de încă trei luni, schimbându-și frecvent înfățișarea și pseudonimul. Dar, în cele din urmă, a fost trădată, arestată și încarcerată. A fost trimisă la închisoarea Pforzheim din Germania, unde a fost ținută în lanțuri și în izolare. A refuzat să dezvăluie orice informație, în ciuda celor 10 luni de bătăi repetate, înfometare și tortură din partea capturatorilor ei naziști. Curajul ei - și cele două tentative de evadare - i-au determinat pe torționarii ei să o eticheteze drept „extrem de periculoasă”, în ciuda educației pacifiste pe care o primise.

În septembrie 1944, ea și alte trei agente SOE au fost transferate în lagărul de concentrare de la Dachau, unde, pe 13 septembrie, au fost împușcate și ucise. „Două milioane și jumătate de indieni s-au oferit voluntari pentru efortul de război și a fost cea mai mare armată de voluntari. Cred că nu trebuie să uităm contribuția lor. Noor a făcut parte din aceasta”, a mai notat Shrabani Basu.

FOTO: Getty Images, Profimedia