Deși încă în exil, Regele Juan Carlos înfierează relațiile cu fiul său, Felipe, atacând-o iar pe Letizia

Deși încă în exil, fostul suveran spaniol nu face niciun compromis! Cartea sa, „Reconciliere”, departe de a uni familia, reia tensiunile cu fiul său, în urma noilor critici la adresa nurorii sale.

Regele Juan Carlos pare că n-a învățat nimic din lipsa lui de diplomație și din gafele care l-au adus în punctul de-a abdica forțat și de-a trăi în exil. Și, deși și-a intitulat volumul de memorii „Reconciliere”, un titlu „plin de speranță”, e departe de-a înțelege arta împăcării sau măcar să-și vadă interesul în a încerca să-și reapropie familia, de dragul unor bătrâneți mai liniștite. Dar este suficient să parcurgem câteva paragrafe sau să vedem reacțiile Familiei Regale spaniole pentru a observa că rezultatul a fost exact opusul.

Departe de a vindeca rănile, monarhul emerit al Spaniei pare să reaprindă una dintre cele mai delicate drame de la Palatul Zarzuela: relația sa deficitară (pentru a fi eleganți) cu Regina Letizia, soția fiului său, Regele Felipe al VI-lea.

Cartea prezintă un Juan Carlos care încearcă să lase o mărturie a versiunii sale asupra istoriei. El vorbește despre exil, despre greșelile comise în timpul domniei sale și despre trecerea timpului. Dar când o menționează pe Regina Letizia, tonul se schimbă brusc. În loc de o privire înțelegătoare, apar fraze care dezvăluie distanța, supărarea și dezamăgirea.

El spune că între ei există „o neînțelegere personală”: „Letizia nu a contribuit la coeziunea relațiilor noastre familiale”, spune el, amintind de o invitație la care nu a primit niciodată răspuns. „I-am spus că biroul meu era întotdeauna deschis pentru ea, că putea veni oricând dorea. Nu a venit niciodată”.

Suveranul emerit regretă, de asemenea, că nu a petrecut timp singur cu nepoatele sale, Prințesa Leonor și Infanta Sofia; și, potrivit versiunii sale, Regina Letizia ar fi contribuit la îndepărtarea lui Felipe al VI-lea de familia sa, de surorile sale și de prietenii din copilărie.

Potrivit publicației „Vanitatis”, în cartea sa de memorii, „Reconciliación”, Regele Juan Carlos prezintă imaginea unui socru care se simte înlăturat și a unei nurori care nu caută reconcilierea. Mai mult decât o mărturisire intimă, pasajul pare o descărcare emoțională în care Letizia devine simbolul unei monarhii pe care Juan Carlos de Bourbon nu o mai recunoaște ca fiind a sa, și aici se află paradoxul: titlul cărții invită la gândirea unei reuniuni familiale, dar textul sugerează contrariul. Fiecare pagină în care apare numele Letizia pare să mărească distanța dintre tată și fiu, dintre trecutul și prezentul Casei Regale.

Pentru Regele Felipe al VI-lea, momentul este incomod. După ani de încercări de a construi o imagine de stabilitate și modernitate, propriul său tată publică o mărturie care reînvie tensiuni pe care Palatul preferă să le țină departe de atenția publică. Rezultatul este un portret în care Familia Regală spaniolă se arată la fel de umană ca oricare alta: divizată, vulnerabilă și plină de tăceri.

În fond, „Reconciliación” nu pare o încercare de apropiere, ci de revendicare. Regele emerit al Spaniei, Juan Carlos I, scrie din nostalgie și dintr-o rană care încă nu s-a vindecat. Povestea sa caută înțelegere, dar și recunoaștere. Și în această încercare, el arată clar că reconcilierea familială — dacă a existat vreodată ca posibilitate — rămâne la fel de îndepărtată ca și întoarcerea sa definitivă în Spania.

Familia Regală spaniolă după căsătoria lui Felipe cu Letizia

Istoria recentă a monarhiei spaniole poate fi înțeleasă mai bine ca o lungă tranziție între două epoci. Când Felipe de Bourbon, pe atunci prinț de Asturias, și-a anunțat logodna cu Letizia Ortiz în 2003, Casa Regală a mizat pe o figură nouă. Era vorba de o jurnalistă, o femeie modernă, fără legături cu familiile regale și cu o carieră profesională solidă.

Nunta lor, care a avut loc pe 22 mai 2004, a marcat un moment de cotitură în imaginea Coroanei spaniole, care lăsa în urmă secolul XX pentru a intra, cu prudență, în era mass-media. Cu trecerea timpului, Letizia a devenit chipul acestei transformări. Prezența ei, discursurile, stilul și modul ei de a înțelege datoria au redefinit rolul reginei consort.

Dar nu toți membrii familiei au privit cu ochi buni această schimbare. Anii următori au fost marcați de tensiuni discrete, zvonuri de distanțare și tăceri între generații. Abdicarea lui Juan Carlos I, la 2 iunie 2014, a consolidat schimbarea. Regele Felipe al VI-lea a urcat pe tron cu scopul de a moderniza instituția și de a-i reda credibilitatea. De atunci, Regina Letizia a fost cea mai vizibilă aliată a sa în această sarcină.

Cu toate acestea, paginile volumului „Reconciliación” redeschid o rană care părea închisă. În ele, regele emerit lasă să se înțeleagă că nu a reușit niciodată să o înțeleagă și să o accepte pe deplin pe nora sa, nici modul în care fiul său a reorganizat legăturile familiale. Astfel, Familia Regală a Spaniei, care a dorit să se reînnoiască pentru a supraviețui secolului XXI, se confruntă din nou cu trecutul său.

Cartea lui Juan Carlos, mai degrabă decât să reconcilieze, amintește că în Coroana spaniolă coexistă încă două epoci: cea a tradiției care se opune să dispară (monarhia reinstituită în 1975, după moartea dictatorului Francisco Franco) și cea a modernității care nu mai privește înapoi și care are deja un nou chip: cel al Leonor, Prințesa de Asturia și viitoarea regină a Spaniei.

FOTO: Profimedia, Getty Images