Și Iranul a avut o împărăteasă! Farah Pahlavi era o Jackie Kennedy a Orientului Mijlociu

Farah Pahlavi este văduva ultimului Șah al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, și a fost întâi Regină, apoi Împărăteasă a Iranului din 1959 până în 1979.

La suprafață, povestea fostei împărătese a Iranului, Farah Pahlavi, poate părea o poveste despre opulență și grandoarea regală, dar în ea răsună tensiunile tulburărilor politice și ale pierderilor personale. În același timp, peisajul religios al Iranului este marcat de persecuții, în special a convertiților creștini care îndrăznesc să sfideze normele religioase impuse de stat. Aceste două povești aparent disparate se întrepătrund pentru a crea un portret complex al unei națiuni în schimbare.

Farah Diba, destinată să ajungă împărăteasa Iranului

Farah Pahlavi, născută Farah Diba, a fost soția ultimului șah al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi. A deținut titlul regal de Shahbanu a Iranului din 1961 până în 1979. Ea s-a născut pe 14 octombrie 1938 la Teheran, într-o familie azebaidjano-iraniano-gilakă prosperă, a cărei averi s-a diminuat odată cu moartea prematură a tatălui său, în 1948. Acesta fusese absolvent al Școlii Speciale Militare de la Saint-Cyr și ofițer în Forțele Armate Imperiale Iraniene. Iar bunicul patern al lui Farah fusese ambasador al Iranului la St. Petersburg.

Tânăra și-a primit educația la Școala Italiană din Teheran, apoi la Școala Jeanne d'Arc până la vârsta de șaisprezece ani și la Liceul Razi - unde a fost o sportivă desăvârșită, devenind chiar căpitanul echipei de baschet a școlii. În ultimii ani la Razi, și-a urmat pasiunea pentru arhitectură și a plecat să o studieze la Paris. Tot în capitala Franței avea să-l cunoască și pe Șahul Mohammad Reza Pahlavi, în cadrul unui eveniment de la ambasada iraniană din Paris în 1959. Cei doi și-au continuat relația în Teheran, anunțându-și logodna pe 23 noiembrie 1959.

Farah Diba s-a căsătorit cu Mohammad Reza Pahlavi pe 20 decembrie 1959, la vârsta de 21 de ani. Tânăra conducătoare a Iranului a generat rapid interesul publicului, iar nunta sa a fost un eveniment acoperit de presa internațională. Rochia miresei a fost creată de Yves Saint-Laurent, pe atunci un designer al Casei Dior. În ziua cea mare, ea a purtat tiara Noor-ul-Ain, încrustată cu diamantul roz cu același nume.

După festivitățile de nuntă, succesul mariajului avea să fie decis de sexul primului născut al cuplului. În Iran, doar bărbații puteau moșteni tronul, motiv pentru care Farah, a treia soție a Șahului, a fost victima unei presiuni naționale de a naște un fiu (a doua căsnicie a Șahului, cu Regina Soraya, s-a finalizat tocmai din cauza infertilității acesteia). Din fericire, ea a dat naștere a patru copii: Prințul Moștenitor Reza Pahlavi al Iranului (n. 31 octombrie 1960), Prințesa Farahnaz Pahlavi a Iranului (n. 12 martie 1963),  Prințul Ali Reza Pahlavi al Iranului (n. 28 aprilie 1966 - 4 ianuarie 2011), Prințesa Leila Pahlavi a Iranului (n. 27 martie 1970 - 10 iunie 2001).

Dar Farah Pahlavi nu era genul de femeie care să rămână închisă în Palatul Regal. Ea a luat mai multe inițiative culturale și s-a folosit de admirația pe care o avea soțul ei pentru ea pentru a aduce o deschidere spre Occident în țara sa. Astfel, în 1961, în timpul unei vizite oficiale în Franța, ea a stabilit o relație de prietenie cu ministrul francez al culturii, scriitorul André Malraux, pe baza căreia a orchestrat mai multe schimburi de artefacte între galeriile și muzeele din Iran și Franța. Totodată, ea a participat la deschiderea mai multor instituții de învățământ și de sănătate, influențându-și soțul să acorde mai mult credit dezvoltării culturale a Iranului dar și să susțină mișcarea pentru drepturile femeilor.

În 1967, Pahlavi fondează Festivalul de Arte Shiraz, festival anual de vară ce avea ca scop promovarea artelor Iranului dar și a artiștilor occidentali.

Tot în 1967, are loc ceremonia încoronării, unde a primit titlul de Shahbanu, devenind prima împărăteasă a Iranului modern. Șahul a numit-o Regentă Oficială, ea având să domnească în cazul în care acesta va muri înainte de aniversarea de 21 de ani a fiului lor.   

Farah Pahlavi: o împărăteasă în exil

Farah Pahlavi a devenit rapid un simbol al modernității și al sofisticării culturale, promovând atât arta iraniană, cât și cea occidentală și susținând cauze sociale, cum ar fi îmbunătățirea dezvoltării intelectuale a copiilor. Totodată, Farah era o femeie elegantă, care aducea elemente de modernism și în ținutele tradiționale, stilul său unic făcând-o să fie o adevărată Jackie Kennedy a Orientului Mijlociu.

În ciuda popularității sale, eforturile lui Pahlavi de a promova cultura occidentală au fost întâmpinate cu dispreț și considerate drept o dovadă a "occidentalizării" Iranului. Curtea Pahlavi, cu gusturile sale europene, a devenit un simbol al deconectării de populația locală. Nemulțumirea crescândă, împreună cu disparitățile socio-economice, au dus în cele din urmă la Revoluția islamică din 1979, care i-a forțat pe Pahlavi și pe soțul ei să plece în exil, decolând din Iran pe 16 ianuarie 1979.

Cuplul imperial a primit azil politic din partea Egiptului, însă noul Guvern Revoluționar a ordonat arestarea și executarea Șahului și a soției sale, cerând cu vehemență extrădarea lor înapoi în Iran. Conștienți de pericolul la care își expun gazdele, cuplul regal a părăsit Egiptul, începând o călătorie de 14 luni în jurul lumiii în căutarea azilului politic. După Egipt, Șahul și Farah Pahlavi au ajuns în Maroc, apoi în Bahamas și Mexic. Cum, însă, după plecarea din Egipt, starea de sănătate a Șahului s-a deteriorat rapid, acesta suferind de cancer limfatic, au decis să călătorească în Statele Unite în căutarea unui tratament. Prezența lor în Statele Unite a aprins și mai tare tensiunile dintre țara gazdă și revoluționarii din Iran, astfel că Ambasada americană din Teheran a fost atacată, cu luarea a 60 de americani ostatici. Evenimentul avea să rămână cunoscut drept Criza Ostaticilor din Iran. În aceste condiții, Șahului și Împărătesei nu li s-a mai permis să rămână în Statele Unite, aceștia fugind în America de Sud și găsind refugiu pe insula Contadora din Panama. Vestea că Guvernul din Panama ar putea să-i aresteze pentru extrădare îi încurajează însă să se întoarcă în Egipt. Șah și Shahbanu ajung în Egipt în martie 1980, locuind aici până la moartea șahului, patru luni mai târziu, pe 27 iulie 1980.

Viața din exil a fost marcată de tragedii pentru fosta regină. Moartea soțului ei și a doi dintre copiii ei au avut un mare impact. Cu toate acestea, ea a rămas pe poziții și a continut să militeze pentru libertate în țara sa natală, chiar și de la distanță.

Personaj plin de culoare, Farah Pahlavi trăiește de zeci de ani în exil, însă ea a rămas în conștiința iranienilor drept o femeie remarcabilă pentru munca depusă în favoarea artelor și culturii din Iran. Primele sale memorii, publicate inițial în 1977 în limba franceză, au fost reeditate în luna noiembrie 2021 în limba engleză. Acum, în vârstă de 85 de ani, Farah Pahlavi își împarte timpul între Statele Unite și Franța.

FOTO: Getty Images