Un marocan s-a autoproclamat Rege al Elveției și se folosește de o chichiță legală să-și construiască regatul
Într‑o țară care nu a avut niciodată monarhie, un tânăr de 31 de ani a decis că el poate fi Regele Elveției.
Jonas Lauwiner, un marocan cu cetățenie elvețiană, un tehnician devenit politician local, s‑a autoproclamat în 2019 „Majestatea Sa, Regele și Împăratul Imperiului Lauwiner”, într‑o ceremonie cu cor, clerici și o coroană de 18 carate, desfășurată în biserica Nydegg din Berna.
De atunci, povestea lui a explodat în presa europeană: un amestec de excentric, legalitate creativă și ambiție personală. Jonas Lauwiner nu s‑a mulțumit cu o încoronare simbolică, ci și‑a construit un „imperiu” real, format din peste 148 de parcele de teren și 83 de bucăți de drum, însumând aproximativ 117.000 de metri pătrați, toate obținute fără să plătească un franc, prin exploatarea unei portițe din legislația elvețiană care permite revendicarea terenurilor fără proprietar printr‑o simplă cerere la consiliul local.
Totul a început când avea 20 de ani și tatăl său elvețian i‑a dăruit o mică parcelă agricolă. Când a încercat să cumpere terenul vecin, a descoperit că nu avea proprietar înregistrat, așa că l‑a revendicat gratuit. A fost scânteia care a aprins „campaniile” sale ulterioare, cum le numește chiar el, desfășurate printr‑o analiză minuțioasă a registrelor funciare, în căutarea altor parcele uitate de lume pe care și le poate trece pe nume propriu uzând de o chichiță legală.
Astăzi, „Regele Elveției” își joacă rolul cu o seriozitate teatrală: are un „palat” într‑o fostă fabrică de vopsele, o „legiune imperială” care apare în videoclipuri de antrenament, o monedă proprie și uniforme militare aurite pentru aparițiile media.
Dar dincolo de spectacol, regatul său a devenit o problemă reală pentru autorități. Deținerea unor bucăți de drum îi permite să perceapă taxe de trecere sau întreținere, iar unele cantoane au început deja să propună modificări legislative pentru a închide portița care i‑a permis ascensiunea fulgerătoare.
Criticii îl numesc oportunist. Susținătorii îl văd ca pe un geniu al sistemului. El, însă, insistă că este doar un „monarh simbolic”, care nu vrea să submineze statul elvețian, ci doar să‑și ducă mai departe proiectul personal, unul care, între timp, a devenit o poveste națională despre limitele legii și imaginația unui singur om.
FOTO: Instagram