Fuego, mărturisiri de suflet: "Nu regret acei ani"

Sărbătătorile au avut întotdeauna pentru Fuego o anumită magie, iar trăirile din copilărie nu pot fi egalate astăzi de nimic.

“În perioada asta, mie îmi zboară gândul la copilărie. Nu regret acei ani şi nu trăiesc deloc în trecut, dar Crăciunul copilăriei mele rămâne una dintre imaginile idilice şi speciale, care mă însoţeşte şi azi. Începeam toate pregătirile cu vreo câteva săptămâni înainte. Se planifica în casă tăierea porcului, care era un adevărat eveniment. Mie-mi plăcea să gust şoricul şi să asist la prepararea bunătăţilor, de la cârnaţi la caltaboşi sau tobă. Mai apoi apărea mirosul de cozonaci, curăţenia generală, împodobitul bradului, în seara de ajun.

Separat de asta, făceam planuri cu ai mei colegi de mers la colindat. Ne puneam la punct un repertoriu variat şi ne luam la noi un casetofon cu Ştefan Hruşcă, care era cumva fundal sonor pentru ce aveam noi pregătit. Nu-mi imaginam pe vremea aia că voi deveni şi eu, peste ani, mai mult sau mai puţin, prin cântecele mele, un brand al Crăciunului românesc. Iarna ne făcea să fim mult mai sprinteni şi ne solicita mult. Nu ştiam de alte jocuri decât de cele din zăpadă. Dădeam şi cu lopata să dezăpezim strada, ne bucuram de gustul portocalelor, care nu erau prea dese şi desigur, de gutui şi ceaiul cald, cu scorţişoară, pe care mama mi-l făcea când mai intram în casă, într-o pauză de bulgăreală”, povesteşte Fuego.