Acasă la Anca Serea şi Adi Sînă: „Lumea este interesată de cum suntem noi, ca familie“

Revista OK! a fost invitată acasă la Anca şi ai ei, în peisajul liniştit din complexul în care locuiesc, departe de zgomotul şi poluarea citadină.

O zi în compania familiei Sînă-Serea este una care se lăsa cu o agitaţie plăcută. Mai ales când aceşti doi părinţi tineri şi veşnic în mişcare şi ai lor cinci copii sunt, practic, de-ai casei, căci revista noastră a crescut, cum ar veni, cu ei. Sau ei odată cu noi.

I-am vizitat chiar în prima zi a lunii august şi am regăsit, aşa cum spuneam, acel „du-te vino“ simpatic cu care ne-a obişnuit această frumoasă familie. Nu i-am găsit, din păcate, în formulă completă, dar e de-nţeles. La cei 15 ani ai săi, David, băiatul cel mare al Ancăi, începe să-şi facă planurile lui de vacanţă, cu preteni adolescenţi ca el, iar noi am nimerit tocmai o astfel de perioadă, în care liceanul era plecat în Israel. Altfel, restul clanului a răspuns prezent atunci când echipa OK! le-a trecut pragul casei. Am glumit cu Ava, Noah şi Sarah, am admirat-o pe Anca cea plină de energie, l-am trezit din somn pe mezinul Moise şi am fost filmaţi, la rândul nostru, de Adrian pentru vlogul 5 Copii de pe YouTube, acolo unde puteţi vedea filmuleţe cu familia Sînă în acţiune, aşa cum este ea şi fără pic de regie.

Vă vizităm pentru prima dată acasă, aici, în Swan Lake Village. Vorbeşte-ne puţin despre ce v-a adus aici şi cum este să trăieşti în această mică comunitate de lângă Bucureşti.

Noi avem două case în acest complex: una în care locuieşte mama mea şi aceasta, în care v-am primit pe voi şi-n care stăm eu, Adi şi copiii. Noi ne-am mutat aici de când s-a născut Noah, de cinci ani, dar în complex stăm de zece ani, de când s-a născut Sarah.

Nu este un pic cam greu accesul spre oraş, spre centru, spre locurile din Bucureşti în care se întâmplă tot?

Noi ne-am obişnuit cu distanţa şi toate locurile unde avem treabă sunt relativ aproape. Vorbesc de şcoli şi licee, situate la o distanţă de doar 12-15 minute, în funcţie de trafic. Am avut de ales, căci mai avem un apartament foarte mare, la Unirii, în zona fântânilor, şi acolo am stat când David şi Sarah erau foarte mici. Sarah de-abia se născuse. Ne-am dat seama ce înseamnă să stai în agitaţia oraşului şi ce înseamnă să stai undeva unde, totuşi, ai avea nişte condiţii. Parc, siguranţa copiilor, care este primordială, piscină, loc de joacă ş.a.m.d. Pe timpul verii, aici, în cartier, copiii merg de la un vecin la altul. Şi chiar şi noi, adulţii, ne mai întâlnim unul la celălalt acasă, facem un grătar etc. Iar complexul rezidenţial este un loc foarte sigur pentru copii şi se pot juca, aici, liniştiţi. E ca o mică comunitate.

De amenajarea casei, cu tot ce înseamnă ea, cine s-a ocupat?

Eu şi Adi. Ştiam foarte bine ce vrem şi pe ce culori mergem în materie de decor şi gusturile noastre coincid, în general. Cred că, în două zile, ne-am şi decis cum amenajăm casa. Dar eu am şi nişte mici obsesii ale mele: vopsesc casa de două ori pe an, mai schimb câteo draperie, ceva, în camerele copiilor.

Cu Andreea Bănică, o vecină faimoasă din cartier, vă intersectaţi?

Da, destul de des. Chiar petrecem sărbătorile împreună. Ultima dată s-a întâmplat de Paşte. Eu participam atunci la emisiunea „Uite cine dansează“ şi am mers la ei cu coregraful meu, cu Adi, cu Jorge. Au organizat aşa, o mini petrecere. Iar fetiţele noastre sunt prietene.

Pe David nu l-am găsit, din păcate, acasă. Bănuiesc că are planurile lui de vacanţă, ca orice adolescent.

Da, David este mare, are 15 ani şi are programul lui. E plecat în Tel Aviv cu un prieten de-al lui şi cu tatăl acestuia.

E prima lui ieşire pe cont propriu?

Nu, a mai fost plecat în tabare în străinătate. Dar eu am foarte mare încredere în el, pentru că este un băiat matur. Este foarte cuminte şi nu am avut nicio problemă legată de perioada asta a adolescenţei. Ne înţelegem foarte bine.

Dar vacanţa ta şi a lui Adrian, în doi, când va fi?

Am tot avut astfel de vacanţe. E drept că am mers şi cu copiii. Recent, am fost la mare, unde am închiriat o casă superbă, într-un complex în Mamaia Nord, acolo unde mergem de trei ani încoace. Vom pleca curând, eu şi Adi, în Turcia, acolo unde are două concerte, şi vom mai pleca, mai târziu, în Toscana, zece zile, cu copiii. Am încercat ca toată vara să stăm mai mult plecaţi, pentru că am avut un an nebun. Am muncit foarte mult şi acum vreau să mă relaxez, măcar pe perioada verii. Am avut şi evaluarea naţională cu David, l-am însoţit şi la multe interviuri pe la colegii şi licee, a trebuit să luăm decizii importante.

Şi ce colegiu aţi ales până la urmă?

Liceul Internaţional de Informatică, ICHB. Clasa de matematică-informatică. El vrea, în cele din urmă, să se facă medic, studiează foarte mult pe partea asta, îi place să rezolve cazuri. Are toate enciclopediile medicale posibile şi a găsit o aplicaţie pe un site, în care i se dau toate simptomele bolii unui pacient, iar el îi pune un diagnostic. Se uita de mic la serialul „Dr. House“, de acolo a pornit pasiunea. Vrea să se facă medic şi în memoria tatălui lui: ori chirurg, ori generalist.

Tatăl lui era medic?

Nu, nu era medic, dar voi ştiţi povestea. A avut o afecţiune gravă (nr. leucemie), iar David a zis că vrea să încerce să ajute oamenii care trec prin asta.

Revenind la vacanţe, nu este destul de greu să împaci cinci copii cu cinci nevoie diferite? David şi Sarah, fiind mai mari, probabil că îşi doresc altceva decât fraţii lor mai mici, Noah, Ava şi Moise.

Eu sunt foarte organizată, asta impune viaţa cu cinci copii, iar bagajele de vacanţă le fac cu minimum o săptămână înainte de plecare. Le şi închid şi le aşez în maşină. Pare greu, dar nu este atât de greu, ne împărţim atribuţiile. Mi-este mai greu când vor toţi, în acelaşi timp, altceva. Noroc  că cei mici vor să facă cam acelaşi lucru, în vacanţe.

Ne-am întâlnit din nou, culmea, tot în preajma zilei de naştere a lui Sarah. Anul trecut, avea planificată o petrecere foarte spectaculoasă, cu închiriat de limuzină şi altele de genul. Anul acesta cum va fi?

Pe 6 august, Sarh împlineşte 10 ani şi şi-ar fi dorit foarte mult să plecăm la Londra, doar noi două. Dar când am stat să cântăresc cum o să ne organizăm, m-a sperit foarte tare drumul. Aşa că am renunţat şi aşteptăm să plecăm şi cu Adi undeva în septembrie, probabil. Dar îi facem ziua acasă, un pool party la un SPA unde fac copiii înot, la Aviaţiei. Va fi o petrecere cu tematică, cu unicorni. Şi vom închiria iar o limuzină, care să ia fetele de acasă.

Observ că cei mari, David şi Sarah, se cam desprind, au planuri individuale, ceva de genul.

Sunt foarte hotărăţi şi ştiu foarte bine ce-şi doresc, în general. Iar eu le respect dorinţele.

Oricum, familia voastră numeroasă are mulţi fani. Am văzut că vlogul vostru este foarte urmărit, de-aia zic.

Am şi site-ul voios, dedicat părinţilor, şi, mai nou, vlogul 5 copii, cu un feedback foarte bun din partea privitorilor. E un gen de reality show. Eu şi Adi filmăm, apoi Adi montează episoadele şi le urcă pe Youtube. Se pare că lumea este interesată de cum suntem noi, ca familie. Nu este nimic complicat pentru noi căci, practic, filmăm ce facem în fiecare zi. Lăsăm camera aşa, să meargă. Nu e nimic regizat. Recent, am făcut o pană urâtă cu maşina mea, la întoarcerea de la Câmpulung. Şi din asta a ieşit un episod. Primele două episoade au fost filmate când eram însărcinată cu Moise, de către o echipă profi pentru o televiziune, nu dăm nume. Iniţial, am vrut să facem un reality show TV, iar apoi ne-am poticnit, pentru că ne-am dat seama că este foarte greu să stai în permanenţă cu doi, trei străini după tine, să te filmeze. Ne-am răzgândit, iar după un an am început să facem noi asta. Vlogul a ajuns un trending pe YouTube. În nicio lună, avem circa 13.000 de subscriberi şi între 30 şi 100.000 de vizualizări pe filmare. Reacţiile oamenilor sunt foarte bune. Cei care îşi doresc copii ne spun că, după ce ne văd pe noi, au mai mult curaj să-şi întemeieze o familie. Nu arătăm doar nuanţele de roz, ci viaţa noastră, reală, aşa cum este.

Dar dacă nu aţi avea ca ajutoare pe mama ta şi pe bone, v-aţi mai descurca atât de bine cu cinci copii?

Nu, este clar că n-ar fi la fel de uşor. Suntem norocoşi că avem ajutoare şi astfel se explică faptul că totul funcţionează atât de bine. Dar şi eforturile noastre să avem aceste ajutoare sunt la fel de mari.

Financiar, se traduce cumva succesul acestui vlog?

Deocamdată, nu există niciun beneficiu financiar, dar contractele noastre de imagine din ultimul an şi jumătate ne permit să ne descurcăm. Spre exemplu, Adi are în următoarele două săptămâni vreo 15 concerte şi nu numai în România. Muncim, dar rezultatele se văd. Şi cred că merităm tot ceea ce ni se întâmplă bun. Din afară pare uşor, dar noi ştim ce eforturi facem. Nopţile nedormite, faptul că Adi nu este cu familia atâta timp, că mănâncă dezorganizat. Să stai atâta timp prin aeroporturi şi avioane... E greu, dar e şi frumos.

foto: sorin stana; stilist: madena; vestimentaţie: michael kors/sport couture, cacharel, next, marks&spencer, G-star, hugo boss/collective; make-up: alexandra cătineanu-Abacademy.ro; hair style: cătălin trifu-gett’s artistic team