Acasă la Ioana & Zoli Toth: „Căminul nostru are o karma extraordinară!“

Revista noastră a fost invitată, în exclusivitate, acasă la Zoli Toth şi a cunoscut-o, tot în premieră, pe femeia care-i este jumătate!

Cum e acasă la Zoli? Plin de veselie, ca într-o piesă de teatru, neapărat comedie, şi asta datorită celor trei fete din viaţa muzicianului: Ioana, soţia cu un simţ al umorului fantasctic, Timea, fiica de nouă ani sau mica artistă imprevizibilă, şi Patricia, mezina de şapte ani, amuzantă precum tatăl ei. Pe scurt, o familie bine dispusă. Asta am descoperit în apartamentul cu cea mai mare terasă pe care am văzut-o în viaţa mea, deţinut de fostul membru al trupei Sistem undeva lângă Parcul Carol. Un spaţiu pe care micuţa Patricia a ţinut să mi-l prezinte colţişor cu colţişor şi nu oricum, ci documentat cu o filmare pe telefonul meu.

E frumos la Zoli Toth acasă şi asta pentru că e o locuinţă cu vibe bun şi plină de oameni faini!

Patricia, Zoli, Ioana şi Timea

OK! Ioana, tu eşti descoperirea noastră. Ştim foarte multe despre tine, dar niciodată nu ne-am întâlnit. Vrem să aflăm lucruri despre tine.

Ioana Sunt o ardeleancă venită la Bucureşti după Zoli. Sunt din Târgu-Mureş, dar am locuit şi la Cluj în timpul facultăţii şi al primului job. Am lucrat în organizare de evenimente şi aşa l-am cunoscut pe Zoli. După ce-am devenit mamă, am schimbat macazul, ca să am mai mult timp liber pentru copii, şi acum lucrez în resurse umane, recrutez oameni.

Te-ai aclimatizat în Bucureşti, ardeleancă fiind? Ai devenit şi tu mai agitată? Zoli aşa mi se pare.

Zoli E mai agitată ea. Eu sunt un super copil cuminte faţă de ea. Dintre noi doi, clar eu sunt ardeleanul! Dacă sunt nouă oameni lângă ea, îi organizează pe toţi. Sau dacă sunt zece păreri de unde să se meargă în vacanţă, până la urmă mergem tot unde zice ea.

Şi unde se merge sau s-a mers în vacanţă vara asta?

Ioana Unde vreau eu! (râde) Vara asta, am discutat cu Zoli în contradictoriu, ca să nu zic că ne-am certat, în legătură cu destinaţiile. Eu voiam în Grecia, el zicea Turcia. Am câştigat eu. Am fost în Skiathos.

Cum v-aţi cunoscut voi doi? Bănuiesc că în vremurile în care Sistem rupea, iar Zoli avea părul roşu.

Era pe vremea aia, da, acum 11 ani. Eu organizam un eveniment la Dej, un mare oraş de lângă Cluj. (râde) Zoli era unul dintre invitaţii de la eveniment. În Dej nu sunt multe hoteluri luxoase, iar ei aveau stipulat în contract hotel de minimum trei stele. Şi acolo nu existau hoteluri de trei stele.

Aveau fiţe, cumva.

Da, ne-am dorit chiar şi apă caldă! Venisem de la Mamaia la Dej şi am nimerit într-un hotel în care nu mergea liftul, nu exista apă caldă şi nu aveau de mâncare. În rest, era totul perfect.

M-au prevenit colegii mai mari, eu fiind foarte tânără şi novice: „O să ai probleme cu Zoli de la Sistem şi cu Tudor de la Vama!“. Am discutat cu el în contradictoriu, a fost un început foarte spumos. A zis că el nu urcă pe scenă, a început cu scandal, dar până la urmă, ne-am cunoscut mai bine. M-a tachinat toată seara.

Zoli, ai şi tu o variantă? Poate că la tine nu este cu scandal.

Da. Veneam de la Mamaia, cu autocarul până la Dej. De-abia aşteptai să dai de un pat unde să pui capul două ore, să faci un duş şi să mergi la probele de sunet. Şi găseşti condiţiile proaste din Dej, dar nu din vina organizatorilor. Ăsta era nivelul Dejului. Nu a fost nimic ok.

Şi fix în seara aia s-a nimerit să se strice liftul şi să nu fie apă caldă.

Deci apa caldă v-a adus împreună. Sau lipsa ei.

Nu neapărat. (râde) Cu toate astea, am ţinut legătura cu Ioana. Ca să înţelegi un lucru: trei ani de zile, n-am avut niciun concert în Ardeal, iar după ce m-am cunoscut cu Ioana, timp de şase luni am avut aproape în fiecare weekend. Aşa a fost să fie. Karma.

Cum aţi continuat?

Zoli La un moment dat, ea organiza înmormântarea bunicului ei. (râde) Am întrebat-o dacă e tot atât de bine organizată ca şi concertul.

În timp, ne-am îndrăgostit şi, într-o zi, Zoli m-a adus la Bucureşti să-mi arate apartamentul în care se mută. Era în spatele hotelului Rin. Iar eu, organizatoarea şefă, îi spun: „Da, ştiu cum facem! Mă mut la Bucureşti şi mă angajez aici, la hotelul ăsta mare, că sigur au departament de evenimente.“ Zoli nu cred că m-a băgat în seamă. M-am întors la Cluj şi am trimis CV-ul la hotel. M-au sunat şi după patru, cinci interviuri, mi-au zis să vin. Şi-acum ne amuzăm de cum am venit şi i-am invadat dulapul. Iar acum suntem trei femei în viaţa lui, trebuie să ne accepte.

Timea: O femeie, o maimuţă şi o domnişoară!

Faţă de acum patru ani, când ne-am întâlnit prima dată cu Zoli şi fetele lui, ce s-a schimbat în viaţa voastră de familie?

Ambele fete merg la şcoală.

Timea Eu, pe-atunci, nu eram pasionată de frumuseţe şi machiaj, iar acum sunt. Şi-l iubesc pe Tudor Chirilă. Şi am şi încă patru iubiţi.

Eu voiam să ştiu doar ce clasă eşti...

Timea A, trec în clasa a treia!

Patricia Iar eu într-a doua!

Nu într-a doua, ci în clasa întâi! Sunt doi ani diferenţă între ele.

Mă simt ca într-o piesă de teatru cu fetele voastre. Sunt foarte expansive. Cu cine seamănă?

Eu zic că fiecare a luat câte ceva de la fiecare părinte. Şi fiecare copil a luat tot ce-a fost mai bun de la mine. (râde)

Zoli, am citit ceva la tine pe Facebook. Ceva cu o şcoală de vară, eşti profesor.

Da, sunt implicat într-un proiect foarte drăguţ, cu 300 de copii din Bucureşti, care nu vin neapărat din cele mai înalte clase sociale. Unii sunt mai nevoiaşi. Şi aceşti 300 de copii învaţă, timp de o lună, să cânte în cor, să ţină ritmul. Facem exerciţii de percuţie, de teatru, de mişcare scenică. Este un proiect al celor de la Madrigal, denumit Cantus Mundi, prin care ei îşi doresc să înfiinţeze cât mai multe coruri în România şi să dezvolte puţin mişcarea corală. Eu sunt profesor de percuţie şi provocarea a fost să reuşesc ca, la finalul cursurilor, ei să poată să cânte împreună câteva piese. Şi am reuşit asta şi cu o grupă mare, de 50 de copii. N-am mai fost în calitatea asta de profesor de vreo 15-17 ani.

Ai fost profesor, deci?

Da, la liceul de muzică din Cluj-Napoca. Înainte de Sistem şi chiar în timp ce activam în trupă. Am fost profesor de percuţie, am câştigat patru premii întâi la olimpiadele naţionale cu copiii pe care îi pregăteam. M-am lăsat de profesorat pentru că prezenţa mea în Sistem necesita foarte multă muncă şi timp petrecut în turnee.

Proiectul tău muzical este încă în picioare, aşa-i?

Da, acum lucrez la un album nou, care va fi mult mai electro. Sper să reuşesc undeva pe la final de septembrie, început de octombrie, să şi prezint ceea ce fac. Eu îmi pun tot timpul nişte borne. Şi dintre cele 20 de borne pe care mi le-am pus, sunt la cea cu numărul 12, adică am trecut de jumătate. Ştiu povestea, mai trebuie să văd cum fac finalul.

Se fac bani din concerte, din cântări?

Pe mine m-ar bate Dumnezeu să mă plâng de bani. Sunt mulţumit de ceea ce am. Contează mult cât eşti de original, cum îţi impui numele. Când ai 20 de ani de carieră în spate, teoretic ar trebui să-ţi fie un pic mai uşor.

Să încheiem cu povestea apartamentului în care ne aflăm, cu această terasă fantastică.

Este o poveste foarte drăguţă. Vreun an de zile, am căutat casă în Popeşti Leordeni. Am văzut vreo sută de case, dar aveam şi numeroase cerinţe. Teren de nu ştiu câţi metri pătraţi, să nu aibă vecini, să nu aibă aia. Până la urmă, agentul imobiliar care s-a plictisit de mine, m-a întrebat la o bere: „Auzi, dar tu ştii ce înseamnă o casă?“. Ioana era gravidă, iar Timea avea un an pe-atunci. La un moment dat, tot acel agent îmi zice: „Măi Zoli, tu eşti un om de centru, tu n-ai ce căuta la periferie.“  Mi-am zis că poate o avea dreptate şi m-am uitat pe hartă în zona centrală, dar undeva unde să fie şi un parc. Iar parcurile cele mai apropiate de ce voiam eu erau Tineretului şi Carol. Şi-atunci, am început să batem străzile pe aici. Noi căutam ceva în chirie, iniţial. Cei de aici au zis că nu închiriază, dar când am intrat în apartamentul ăsta mi-am dat seama că ăsta e. Omul mi-a cerut nişte sume exorbitante, nici nu puteam să mă apropii.

Dar Zoli i-a convins ca, în loc să-l ţină gol aşteptând să-l vândă la preţul cerut, să ni-l dea nouă în chirie şi, când găsesc pe cineva, noi ne mutăm. Nu mai bine câştigă nişte bani lunar?

Tata ştie să negocieze cu oamenii!

Casa are o karma extraordinară. N-a fost party de la care să plece cineva supărat. Cele două terase din apartament au împreună undeva pe la vreo 68 de metri pătraţi. Odată, am dat o petrecere pe terasa mare cu 51 de persoane: 43 de adulţi şi opt copii. N-am niciun motiv să-mi doresc mai mult. Ştii cum e: un om poate să locuiască într-o singură casă, poate să conducă o singură maşină, are o singură gură de hrănit.

V-aţi mai întoarce în Ardeal?

Să nu zici niciodată niciodată, dar, acum, ne leagă foarte multe locuri de Bucureşti. Eu am stat 18 ani în Timişoara, aproape opt în Cluj şi alţi 18 ani aici. Sunt din fiecare zonă câte puţin.

Foto: sorin stana; make-up: laura perian; stilist: madena; vestimentaţie: scotch & soda, Hugo Boss/collective, next, reserved, Marks & Spencer