Anastasia Lazariuc: „Soţ găseşti mai uşor, nu şi un prieten bun“

Unele tabloide aproape că-i aleseseră Anastasiei Lazariuc (57) modelul ro­chiei de mireasă şi destinaţia pentru luna de miere când artista s-a hotă­rât să pună capăt zvonului că este în drum spre altar. Ca atare, cântărea­ţa moldoveană ne-a dezvăluit în exclusivitate motivul pentru care evită să facă marele pas

Unele tabloide aproape că-i aleseseră Anastasiei Lazariuc (57) modelul ro­chiei de mireasă şi destinaţia pentru luna de miere când artista s-a hotă­rât să pună capăt zvonului că este în drum spre altar. Ca atare, cântărea­ţa moldoveană ne-a dezvăluit în exclusivitate motivul pentru care evită să facă marele pas, declarându-se mulţumită cu viaţa ei de acum, ca iubită a lui Leonard Iosefini, mamă a doi co­pii, Ileana şi Andrei, şi cuscră a unuia dintre cei mai prosperi afacerişti români.

OK! Să înţeleg că felicitările pentru logodnă nu-şi mai au rostul?

Anastasia Lazariuc Nunta mea e o invenţie a presei!

Cum aşa?

Am o relaţie de cinci ani cu Leonard. Sun­tem prieteni buni, divorţaţi amândoi. Ne-am cunoscut într-un turneu în Germania şi am rămas în relaţii bune. După un an petrecut îm­preună, el mi-a propus să mă mut la el. Copiii mei oricum crescuseră şi-aveau viaţa lor, aşa­dar am acceptat, deoarece mi-era greu să tră­iesc în singurătate. Soţ găseşti mai uşor, nu şi un prieten bun. E o relaţie pur omenească. Cu el convieţuiesc foarte bine, dialoghez perfect, mă ajută. Trecem şi prin momente tensiona­te, dar avem înţelepciunea de-a ne tolera re­ciproc. Dar n-am de gând să leg pe nimeni de mine pe vecie.

De ce nu? N-are şi căsnicia farmecul ei?

Pentru mine, capitolul „căsătorie“ e înche­iat. Poate trăim o iubire pe viaţă, dar nu trebu­ie s-o şi legalizăm. De ce să mai fac paradă, să mă dau în stambă încă o dată? Nu, mulţumesc! Nu-mi doresc aşa ceva.

Dar ce v-a înverşunat aşa împotriva căsniciei?

Am mai fost căsătorită, iar acel mariaj mi-a fost de-ajuns. Fostul soţ, care era inginer agronom, n-a putut face faţă succesului meu. Eu am fost curtată de bărbaţi frumoşi şi bo­gaţi, dar am preferat să rămân cu el, pentru că ne cunoşteam de mici şi eram egali pe scara socială. Căsnicia a durat aproape 13 ani, dar ultimii cinci au fost un adevărat calvar, pentru că el a căzut în patima băuturii.

Mai ţineţi legătura cu el, măcar de dragul copiilor?

Nu mai avem ce vorbi. M-a afectat foarte mult relaţia cu el. Eu am avut atâta timp grijă de copii singură, iar el nu mi-a dat niciun ban pentru întreţinerea lor.

Şi cum de s-a răspândit acum zvonul că vă puneţi iar pirostriile?

Am citit şi eu în ziar despre viitoarea mea nuntă. Au început să mă sune prietenii ca să mă felicite, ziariştii mă întrebau amănunte. Nu ştiu cine a inventat una ca asta.

Dar aţi vorbit despre căsătorie cu partenerul dvs.?

Niciunul dintre noi nu-şi mai doreşte un mariaj. În primul rând, eu nu mai vreau să fiu căsătorită. E aşa de frumos să trăieşti cu cineva fără să fii legat în acte! Mă bucur că Leonard e alături de mine la spectacole, fiind şi impresarul meu. E şoferul meu, mă ajută cu bagajele, supraveghează organizarea show-ului.

Şi are parte de un procent consistent pentru munca depusă?

E remunerat pentru munca lui, dar n-am stabilit un procent anume. Oricum, eu nu ră­mân nimănui datoare.

Unde locuiţi?

În casa lui din Bucureşti, care are o curti­cică frumoasă. Noi doi locuim cu mama lui Leonard şi cu băiatul lui. Fata lui Iosefini stă cu mama ei.

Împărţiţi treburile gospodăreşti în cuplu?

Nu concret. Când văd că-i murdar, şterg praful, dau cu aspiratorul. Nu m-am născut prinţesă, a trebuit să fac şi munca de jos. La 14 ani, când a murit tata, m-am angajat femeie de serviciu la şcoală, ca să întreţin familia. Iar acum n-am menajeră acasă şi, când mă întorc de la concerte, mă schimb de ţinuta de scenă şi încep să fac curăţenie.

A fost dragoste la prima vedere când l-aţi întâlnit pe Iosefini?

Nu. Iniţial a fost doar prietenie. Pentru mine nu era greu să-mi găsesc un bărbat.

Şi cum de v-aţi oprit la el, cu ce v-a fermecat?

Cu felul său de-a fi. E un bărbat cum rar mai găseşti: corect, parolist, care sare în aju­tor la nevoie. Puritatea lui m-a impresionat.

Sunteţi o femeie pretenţioasă?

Întotdeauna am fost! N-am nevoie de averi impresionante, ci de un bărbat îngri­jit, care să ştie să se poarte, să comunice, să aibă maniere, să fie romantic.

Ce dovezi de romantism vă oferiţi reciproc?

Ne facem surprize. Leonard e pasionat de gătit şi, când intră în bucătărie, oferă un adevărat spectacol. Mai rar asemenea băr­bat! Plus că e gospodar, el a construit casa în care stăm acum. Şi e un bărbat tânăr, înalt, atrăgător.

Pare perechea perfectă! Nu vă e teamă că ar putea fi cucerit de altă femeie?

Nu ştiu dacă e perfect, dar e bun la casa omului! Are mare grijă de familia lui, copi­ilor lui le taie părul, unghiile, le face mân­care. Băiatul lui are 12 ani şi fata e cu doi ani mai mică, dar îi îngrijeşte ca pe nişte bebeluşi.

Ileana nu vă sfătuieşte să-i urmaţi exemplul şi să puneţi mâna pe un bărbat care are calităţi evidente?

Nu-mi spune nici să pun mâna pe el, nici să renunţ la el. Nici eu nu mă amestec în viaţa ei, o sfătuiesc doar dacă mă întreabă.

Aveţi o relaţie la distanţă cu fiica dvs. Funcţionează?

Ne vedem cât de des putem. Dacă mi se face dor de ea, mă sui imediat în avion. Şi ei vin aici constant. Oricum, vorbim la telefon zilnic, chiar de mai multe ori pe zi. Îi dau sfaturi Ilenei, îi trimit reţete.

Cum vă împăcaţi cu ginerele?

Ei îşi văd de viaţa lor, eu de a mea. Mă in­teresează doar ca fata mea să fie fericită.

Şi e fericită?

Eu zic că e. Se înţelege bine cu Ion Ion. Când mă văd cu el, discutăm, glumim, ne facem complimente. E un băiat spiritual şi glumeţ. Dar eu nu abuzez de vizitele la ei, sunt discretă, înţeleg că ei au viaţa lor acolo şi că sunt ocupaţi.

Şi ce relaţie aveţi cu celebrul cuscru?

Cu el n-am nicio treabă, nicio tangenţă. Ne vedem doar de Sărbători, acasă la copii, şi vorbim, luăm masa împreună, glumim.

Îi cereţi vreodată favoruri unuia dintre cei mai bogaţi români? Aşa, ca între rude?

Sper să nu dea Dumnezeu să ajung în asemenea situaţie!

De ce? E sfârşitul lumii să apelaţi la un membru al familiei?

Sunt şi eu capabilă să-mi port de grijă. Dacă va trebui vreodată să-l rog ceva, bă­nuiesc că nu-mi va întoarce spatele. E o persoană specială, deschisă, spirituală şi glumeaţă. Îmi părea distant la început, dar acum vorbesc lejer cu el. E un om ca toţi ceilalţi. În rest, afacerile sunt problemele dânsului.

Îl sfătuiţi cum să-şi gestioneze relaţia cu jurnaliştii?

Nu, nu discutăm despre afaceri şi nici despre bani, ci doar despre copii şi viaţă în general. Ne punem problema ce ne aşteaptă în viitor, ce avem de făcut, vorbim despre lucruri casnice, cotidiene.

Aţi avut un început de viaţă privat de bunuri materiale. Acum vă încurajaţi vreo extravaganţă?

Nu-mi place să întoarcă cineva capul după mine pe stradă. Sunt timidă şi vreau să mă confund cu restul. Am însă o slăbi­ciune pentru pantofi, pentru că în copilărie, fiind cea mai mică dintre cei 11 fraţi, pur­tam numai încălţările celorlalţi şi mi-am promis că voi ajunge să-mi cumpăr pan­tofi de toate felurile. Acum nici n-apuc să-i port pe toţi şi mai şi ofer rudelor ori prietenelor.

Ileana vă dă sfaturi vestimentare, vă ţine la curent cu moda din Monte Carlo?

Bineînţeles! Când stă­team împreună, chiar făceam schimb de haine. Şi astăzi primesc de la ea o mulţime de lucruri. Port rochiţe, pantaloni de pe vremea când era gravidă şi-i sunt ei largi acum. Vorbim despre orice subiect, ne înţele­gem de minune!

Foto: arhiva personală